O rugaciune a Parintelui Sofronie de la Essex "

 Doamne Cel Vesnic si Făcătorule a toate,
Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viată,
Care ai revărsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfânt,
Care ai sădit în mine dorinta de a Te căuta pe Tine
Singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viată, nici lumină, nici bucurie, nici întelepciune, nici tărie fără numai în Tine,
Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: ”Tot ce veti cere în rugăciune cu credintă veti primi” si ”orice veti cere în numele Meu voi face vouă”.
De aceea îndrăznind Te chem: păzeste-mă de orice prihană a trupului si a duhului.
Învată-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc si să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândete, pace, curaj si întelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenta Ta.
Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, si dă-mi să umblu în fata Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu stii cele de care am nevoie. Cunosti orbirea si  nestiinta mea, cunosti neputinta si stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea si întristarea mea nu-ti sunt ascunse tie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea si prin Duhul Tău cel Sfânt învată-mă calea pe care să merg; iar atunci când vointa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruta
Doamne, ci sileste-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă tin cu tărie de ceea ce este bine.
Păzeste-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc buna plăcere înaintea Ta ti-l rănesc pe semenul meu.
Învată-mă ce trebuie să spun si cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Asează-mă în calea poruncilor Tale si până la ultima mea suflare să nu mă lasi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a fiintei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeste-mă în întristarea si nenorocirea mea si nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticălosia si josnicia mea.
Miluieste-mă! Nu mă lepăda de la fata Ta din pricina nevredniciei mele.
Ci sporeste în mine constiinta acestei nevrednicii si dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni,
să Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit: din toată inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toată tăria mea: din toată fiinta mea.
Dă, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt,învată-mă dreapta judecată si cunostintă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău Cel Sfânt, învată-mă dreapta judecată si cunostinta.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
cine-mă în viază în această lume ca să-ti pot aduce pocăintă după vrednicie.
Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.
Când Îti va bineplăcea să pui capăt vietii mele, dă-mi de veste dinainte,
ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricosător si dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăteste-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine;
si dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

Doamne în mare mila Ta si necuprinsa .... a Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!”