Condiţiile milosteniei

Un titlu irelevant pentru o problemă destul de serioasă. Ştim că toţi atârnăm de mila lui Dumnezeu, dar la rândul nostru suntem chemaţi să fim milostivi, asemenea Stăpânului nostru.

     Din păcate situaţiile întâlnite în viaţa de zi cu zi ne pun pe gânduri şi nu ştim când trebuie să facem milostenia şi faţă de cine. Nu cumva facem un efort inutil şi ajutăm pe cineva care refuză să muncească sau pe cineva care joacă teatru şi pozează în victimă pentru a face rost de câştig urât?
Acestea sunt ideile care ne vin prima dată în minte pentru că mintea noastră caută mereu explicaţii. Dar ne trebuie o conştiiţă curată ca să căutăm explicaţii după legea lui Dumnezeu, nu după legea omenească. Darul discernământului este un dar pe care-l câştigăm de la Dumnezeu cu multă rugăciune şi numai întăriţi în rugăciune vom găsi luminarea care ne călăuzeşte la tot lucru bun.
Nu trebuie să uităm nicio clipă că vrăjmaşul nu doarme şi la fiecare pas caută prilej de a ne întoarce de la fapta cea bună. Diavolul care lucrează în impostorul ce aşteaptă milă fără să sufere de vreo neputinţă poate lucra şi asupra noastră să ne trimită gânduri de judecată ca să ne determine să nu facem binele: Nu acum, nu merită, minte, o să dau altuia care chiar are nevoie. Iată cum deja ne-am pus judecători în locul lui Dumnezeu şi ne dăm cu părerea fără să cunoaştem realitatea. Dar diavolul şi-a îndeplinit scopul: a făcut ca omul să dea cât mai puţin, cât mai rar, sau chiar deloc.
Sfinţii nu gândeau aşa. Un exemplu clar este cel al Sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei (12 noiembrie), care avea mereu punga cu bani la el, să nu piardă ocazia de a ajuta pe săraci. S-a întâmplat odată ca un cerşetor să-şi schimbe hainele de mai multe ori şi să vină ceară milă. Sfântul, deşi era avertizat că e acelaşi om, dar cu alte haine, scotea bani din pungă şi-l miluia. Nu se gândea că ar putea profita cineva de bunătatea sa, ci, ca nu cumva în spatele acelui om să fie Hristos, care vrea să-i pună la încercare bunătatea. Nu avea dreptul să judece pe alţii mai înainte de a se judeca pe sine. Nu a zis: Dacă o fi vreu şarlatan???, ci a zis: Dacă e Hristos şi vrea să mă încerce??? De aceea dădea mereu sfaturi ucenicilor: De fiecare dată când vă cere cineva ceva, daţi-i, oricât de puţin ar fi, numai nu-l lăsaţi să plece nemiluit.
Ne e de mare folos sfatul Sfântului Ioan cel Milostiv. Lucrând după cuvântul lui stăm departe de uneltirile vrăjmaşului care vrea să ne depărteze de virtutea milosteniei, ne ferim de păcatul judecării aproapelui şi avem nădejde în dobândirea milei lui Dumnezeu faţă de păcatele noastre, pentru că numai cei milostivi vor fi miluiţi de Domnul Slavei.