Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei – 12 noiembrie

Sfântul Ioan cel Milostiv s-a născut în Insula Cipru. Tatăl lui a fost Principele Epifanie. Ioan a fost crescut întru toată rânduiala şi evlavia credinţei creştine din cea mai fragedă pruncie. Voind părinţii lui, el s-a căsătorit şi a avut copii. Dar prin voia mai mare şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi soţia şi copiii lui toţi s-au săvârşit după o vreme către Domnul. Sfântul Ioan a fost vestit pentru blândeţea şi milostivirea lui, de aceea a şi fost ridicat de popor, cu o inimă şi o gură, ca să fie Patriarh al Alexandriei sub domnia Împăratului Heraclius. El a păstorit Biserica din Alexandria timp de zece ani ca păstorul cel bun care îşi pune sufletul pentru oile sale, păzindu-le de păgâni şi de eretici. El a fost tuturor pildă de blândeţe, milostenie, şi dragoste de oameni. El a zis: „De voiţi să fiţi neam nobil, nu căutaţi aceasta în nobleţea sângelui sau a averii, ci în nobleţea virtuţii, căci numai aceasta este adevărată.” Deşi toţi sfinţii lui Dumnezeu au fost bogaţi în virtutea milostivirii, Sfântul Ioan cel Milostiv a strălucit covârşitor prin ea, dedicându-şi cu totul viaţa acestei dumnezeieşti virtuţi. Săvârşind odată Sfânta Liturghie, şi purtând în minte cuvântul lui Hristos: „Deci dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 4, 23-24), Sfântul Patriarh şi-a amintit că unul dintre clericii lui avea o supărare împotriva lui. De aceea el îndată a aşezat pe Masă Sfintele Daruri, s-a apropiat de acel preot, şi punându-i metanie, i-a cerut cu lacrimi să-l ierte. Numai după ce preotul acela l-a iertat s-a întors la Masa Sfintei Jertfe. Altă dată, pe când se îndrepta către Biserica Sfinţilor Chir şi Ioan, i-a ieşit în cale o văduvă săracă care l-a ţinut mult, povestindu-i în amănunt necazurile ei. Însoţitorii patriarhului deja se plictisiseră de plângerea femeii, şi l-au îndemnat pe Patriarh să se grăbească la biserică spre începerea sfintei slujbe, arătându-i că o poate asculta pe văduvă şu după aceea. Dar Sfântul Ioan cel Milostiv le-a zis: „Şi cum credeţi voi că mă va asculta Dumnezeu pe mine de nu o voi asculta eu mai întâi pe femeia aceasta” Sfântul nu a plecat până când nu a ascultat durerea femeii până la capăt.

Atacând persanii Egiptul, Sfântul Ioan a urcat într-o corabie spre a se refugia spre patria lui. Dar în timpul călătoriei el s-a îmbolnăvit, şi ajungând în Cipru, locul naşterii lui, s-a săvârşit către Domnul, anul fiind 620. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni au fost mai apoi mutate la Constantinopol, apoi la Budapesta, iar pe urmă la Petersburg.

Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului și pe Ioan Moschus, autorul Limonariului (Livada duhovnicească)

Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de necalcedonieni și este chiar venerat ca sfânt în Biserica coptă și de Biserica etiopiană. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie si Ioan Moschus pentru a o apăra. și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune Viața sa.