sfaturi de la Pr. Arsenie Boca
Cuvantul a ajuns vorba: vorba, vorbe… vorbele, slabiciune; slabiciunea, patima…
Cine vorbeste mult ajunge de nu mai are nici o autoritate in cuvantul lui. Pe vorbele lui nu mai da nimeni nimic.
Om de cuvant e numai acela care vorbeste putin si implineste cu fapta ceea ce zice. Un atare om are autoritate. Autoritatea vine de la cuvantul autor. Deci cum poate avea autoritate un om ale carui fapte sunt in raport invers proportional cu cuvantul sau s
***
Alta lature: Iisus e numit de Sfantul Ioan Teologul „Cuvantul” lui Dumnezeu, prin care a facut lumea. Deci aci avem un „Cuvant” puternic, capabil sa faca tot ce voieste, din nimic.
Cuvintele noastre sunt foarte departe de aceasta putere. Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe si fapte neinsemnate. Sunt insa o multime de oameni care nu pot face niciodata nimic cu vorbele lor. Altii fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strica ce au facut altii.
Cuvantul are o taina:
Ia din energia sufletului si se formuleaza, ia o directie, incotro e trimis si cauta sa se realizeze in fapta. Cuvantul odata spus, pe baza acestei energii, imprumutate din sufletul celui ce l-a spus, nu se margineste numai la fapta implinita, ci traieste, in baza obarsiei sale spirituale, pana la Judecata din urma, cand vine alaturi de omul care l-a spus si i se face aparator sau acuzator. E usor de inteles ca biblioteci intregi de cuvinte ale noastre au sa astepte la judecata.
Deci cu cat vorbim mai mult si mai multe, cu atat ne pagubim de energia sufleteasca si ne scade curajul, entuziasmul – necesare pentru fapte mai alese decat bibliotecile de vorbe.
Asadar nu-ti risipi sufletul cu vorbele, chiar bune sa fie. Aceasta e o constatare straveche; dovada scolile antice in care, pentru a intra, se cerea proba tacerii 3 ani. Asa cineva dovedeste ca are stapanire de sine si e om de nadejde in lupte sufletesti mai grele. Tacerea a ridicat sufletul la valori mai mari decat l-au putut ridica vorbele.
La un cuvant „aruncat” de farisei lui Iisus, ca „fericiti cei ce vor cina in imparatia lui Dumnezeu” – Iisus le raspunde cu pilda celor chemati la cina si din motive „diferite s-au scuzat ca nu pot veni”. – De fapt toti erau nesinceri – caci care om cumpara mosie fara s-o vada, sau boi fara sa-i incerce sau se insoara fara sa vada cu cine se insoara.
Iisus a venit sa arate precis scopul vietii acesteia. Toti vor sa fie fericiti detinand mosii, altii traind in placeri.
- Placerea nu-i fericire.
Fericirea e de natura spirituala, de natura sfinteniei – adica o vietuire in armonie cu senenii si cu Dumnezeu. Acestia vin la chemarea Domnului, la Cina, – la Sfanta impartasire cu Trupul si Sangele Domnului, se impartasesc cu toata invatatura Sa, care aduce Duh Sfant in suflet, lumineaza lumea noastra de la Botez si traim adevarata fericire.
Cei prinsi de placeri nu-s capabili de fericire. Aceasta mereu fuge de ei, pentru ca nu o cauta unde este ci, unde nu este.
***
Cel ce sade in simturi trage mintea catre cele din care s-a nascut trupul. Cand gaseste mintea sau sufletul molesit de placere le biruie fara impotrivire si omul intreg devine numai trup. Daca instinctele intampina o impotrivire, acestea se impun si, daca gasesc mintea slaba, o intuneca uneori pana la nebunie si omul se indraceste.
Cand e o minte slaba sau tare s
Despre minte spun Parintii ca se intareste cand cugeta cele ale Duhului si „scapara” de intelesuri dumnezeiesti. Mintea, staruind in cunostinta si smerenie, se imbraca in lumina dumnezeiasca si se face ca focul, arzand toate gandurile desertaciunii. Iar slaba este mintea care umbla dezbracata de haina luminii, fara cunostinta, fara interes pentru izbavirea din temnita, fara ascultare de Dumnzeu.
***
O alta nota a smereniei e si rabdarea, Rabzi toata lepadarea de sine ca sa te izbavesti. Acesta-i postul care scoate dracii. Pe acesta vei cunoaste ca in dosadiri, umiliri si in toata reaua patimire consta viata dupa Dumnezeu.
***
Ori te nevoiesti de buna voie cu deprinderea smereniei, ca sa-i fie mila lui Dumnezeu de tine si sa-ti usureze razboiul patimilor, ori te impotrivesti smereniei si esti lasat sa te chinuiasca patimile pana la nebunie sau macar pana la pacat.
E de trebuinta ca omul sa stie cata minte are. Dar cel care se mira de mintea sa este pierdut.
- Sa n-ai de-a face decat cu cei de la care poti invata ceva.
A sti pe cine sa asculti e mai inalta stiinta. Nu trebuie sa crezi pe oricine, pentru ca oricine iti poate spune orice.
Cuvantul a ajuns vorba: vorba, vorbe… vorbele, slabiciune; slabiciunea, patima…
Cine vorbeste mult ajunge de nu mai are nici o autoritate in cuvantul lui. Pe vorbele lui nu mai da nimeni nimic.
Om de cuvant e numai acela care vorbeste putin si implineste cu fapta ceea ce zice. Un atare om are autoritate. Autoritatea vine de la cuvantul autor. Deci cum poate avea autoritate un om ale carui fapte sunt in raport invers proportional cu cuvantul sau s
***
Alta lature: Iisus e numit de Sfantul Ioan Teologul „Cuvantul” lui Dumnezeu, prin care a facut lumea. Deci aci avem un „Cuvant” puternic, capabil sa faca tot ce voieste, din nimic.
Cuvintele noastre sunt foarte departe de aceasta putere. Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe si fapte neinsemnate. Sunt insa o multime de oameni care nu pot face niciodata nimic cu vorbele lor. Altii fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strica ce au facut altii.
Cuvantul are o taina:
Ia din energia sufletului si se formuleaza, ia o directie, incotro e trimis si cauta sa se realizeze in fapta. Cuvantul odata spus, pe baza acestei energii, imprumutate din sufletul celui ce l-a spus, nu se margineste numai la fapta implinita, ci traieste, in baza obarsiei sale spirituale, pana la Judecata din urma, cand vine alaturi de omul care l-a spus si i se face aparator sau acuzator. E usor de inteles ca biblioteci intregi de cuvinte ale noastre au sa astepte la judecata.
Deci cu cat vorbim mai mult si mai multe, cu atat ne pagubim de energia sufleteasca si ne scade curajul, entuziasmul – necesare pentru fapte mai alese decat bibliotecile de vorbe.
Asadar nu-ti risipi sufletul cu vorbele, chiar bune sa fie. Aceasta e o constatare straveche; dovada scolile antice in care, pentru a intra, se cerea proba tacerii 3 ani. Asa cineva dovedeste ca are stapanire de sine si e om de nadejde in lupte sufletesti mai grele. Tacerea a ridicat sufletul la valori mai mari decat l-au putut ridica vorbele.
La un cuvant „aruncat” de farisei lui Iisus, ca „fericiti cei ce vor cina in imparatia lui Dumnezeu” – Iisus le raspunde cu pilda celor chemati la cina si din motive „diferite s-au scuzat ca nu pot veni”. – De fapt toti erau nesinceri – caci care om cumpara mosie fara s-o vada, sau boi fara sa-i incerce sau se insoara fara sa vada cu cine se insoara.
Iisus a venit sa arate precis scopul vietii acesteia. Toti vor sa fie fericiti detinand mosii, altii traind in placeri.
- Placerea nu-i fericire.
Fericirea e de natura spirituala, de natura sfinteniei – adica o vietuire in armonie cu senenii si cu Dumnezeu. Acestia vin la chemarea Domnului, la Cina, – la Sfanta impartasire cu Trupul si Sangele Domnului, se impartasesc cu toata invatatura Sa, care aduce Duh Sfant in suflet, lumineaza lumea noastra de la Botez si traim adevarata fericire.
Cei prinsi de placeri nu-s capabili de fericire. Aceasta mereu fuge de ei, pentru ca nu o cauta unde este ci, unde nu este.
***
Cel ce sade in simturi trage mintea catre cele din care s-a nascut trupul. Cand gaseste mintea sau sufletul molesit de placere le biruie fara impotrivire si omul intreg devine numai trup. Daca instinctele intampina o impotrivire, acestea se impun si, daca gasesc mintea slaba, o intuneca uneori pana la nebunie si omul se indraceste.
Cand e o minte slaba sau tare s
Despre minte spun Parintii ca se intareste cand cugeta cele ale Duhului si „scapara” de intelesuri dumnezeiesti. Mintea, staruind in cunostinta si smerenie, se imbraca in lumina dumnezeiasca si se face ca focul, arzand toate gandurile desertaciunii. Iar slaba este mintea care umbla dezbracata de haina luminii, fara cunostinta, fara interes pentru izbavirea din temnita, fara ascultare de Dumnzeu.
***
O alta nota a smereniei e si rabdarea, Rabzi toata lepadarea de sine ca sa te izbavesti. Acesta-i postul care scoate dracii. Pe acesta vei cunoaste ca in dosadiri, umiliri si in toata reaua patimire consta viata dupa Dumnezeu.
***
Ori te nevoiesti de buna voie cu deprinderea smereniei, ca sa-i fie mila lui Dumnezeu de tine si sa-ti usureze razboiul patimilor, ori te impotrivesti smereniei si esti lasat sa te chinuiasca patimile pana la nebunie sau macar pana la pacat.
E de trebuinta ca omul sa stie cata minte are. Dar cel care se mira de mintea sa este pierdut.
- Sa n-ai de-a face decat cu cei de la care poti invata ceva.
A sti pe cine sa asculti e mai inalta stiinta. Nu trebuie sa crezi pe oricine, pentru ca oricine iti poate spune orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.