Consolarea

Un parinte a povestit despre avva Pimen si despre fratii sai ca, pe cand locuiau in Egipt, mama lor vroia sa-i vada si nu putea. Atunci i-a pandit cand mergeau la biserica si le-a iesit in cale, dar ei, vazand-o, s-au intors si i-au inchis poarta in fata. Atunci femeia a inceput sa strige la poarta, plangand in hohote si zicand: "Vreau sa va vad, copiii mei preaiubiti". Avva Anub, auzind-o, a intrat la avva Pimen si i-a zis: "Ce sa facem cu batrana care plange la poarta?". Chiar si dinauntru ii puteau auzi hohotele. Atunci a intrebat-o: "De ce plangi, batrano?“. Dar ea, auzindu-i glasul, a inceput sa strige si mai tare, jelindu-se si spunand: "Vreau sa va vad, copiii mei. De ce nu pot sa va vad? Nu sunt eu mama voastra? Nu v-am alaptat eu? Acum am albit toata. M-am tulburat cum ti-am auzit glasul“. Batranul o intreaba: "Vrei sa ne vezi aici sau pe lumea cealalta?". Batrana ii raspunde: „Daca nu va vad aici o sa va vad pe lumea cealalta?“. El ii zice: "Daca te stapanesti sa nu ne vezi aici, o sa ne vezi pe lumea cealalta“. Atunci ea a plecat fericita, zicand: "Daca, intr-adevar, o sa-i vad pe lumea cealalta, nu mai vreau sa-i vad aici".