Capela "Sfanta Ecaterina""Pentru copii fara mama, de la o mama fara copil"
Istoricul asezamantului
In anul 1897 a luat fiinta o societate pe baza careia s-a realizat un "institut pentru cresterea copiilor sarmani nou nascuti". Fondat din initiativa privata, Leaganul "Sf.Ecaterina" primea "in crestere copii parintilor sarmani impovarati cu numerosi copii, copii ramasi fara mama, precum si tinere necasatorite, devenite mame, pentru a-si creste copii, cu scopul de a nu-si instraina pruncii".
Din Comitetul Fondator faceau parte: Ecaterina G.Cantacuzino, presedinta, Teodora Vacarescu, vicepresedinta, Irina Cantacuzino, casiera, doctorul Toma Ionescu, secretar; membre erau doamnele Moruzi, Olanescu, Lamotescu, Vlaso, Lascar, Gradisteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Presedinta de onoare a fost desemnata regina Elisabeta.
Doctorul asezamantului era medicul Mihail Mirinescu. Primaria Capitalei a donat terenul de langa Arcul de Triumf - 20.000 mp . Pe acest teren s-au cladit, in timp, sapte pavilioane, ultimul in anul 1985. Fondurile necesare constructiilor au provenit in parte din donatii particulare si in parte alocate de stat.
Valoarea activitatii de ingrijire si a modului superior de organizare a asezamantului a fost recunoscuta si premiata. In anul 1900 primeste medalia de aur a Expozitiei internationale de la Paris, expozitie la care asezamantul participa. Apoi in anul 1906 primeste diploma de onoare cu placheta a Expozitiei generale a Romaniei realizatä cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Dupa 1948 Leaganul "Sfanta Ecaterina" devine asezamant public finantat din bugetul statului, pastrandu-si profilul, dar modifcandu-i-se numele. Planurile asezamantului sunt semnate de arhitectul I.D.Berindei.
Istoria acestui ambitios proiect se descrie in mai multe etape:
1900 s-au construit pavilioanele de poarta (Ppl si Pp2), corpul administrativ central cu galeriile de legatura, cu pavllioanul lateral vest (P3). In aceeasi etapa s-a construit la nord cresa, in prezent inlocuita de cladirea pentru bucatarie.
1901 s-a construit capela asezamantului, pe baza planurilor arhitectului I.D.Berindei.
1907-1908 s-a construit un pavilion nou, lateral est (P4). Planul care copiaza in oglinda pe cel al pavilionului P3 este semnat de arhitect inginer Grigore Cerchez.
1914-1915 s-a construit infirmeria, in stanga inträrii, respectiv pavilionul P1 si s-au reparat pavilioanele.
1914- 1940 s-au construit : pavilioanele de la nord, la est si la vest de capela (P5 si P6) si pavilioanul din dreapta portii (P2), de asemeni s-au extins pavilioanele de poarta (Ppl si Pp2).
Dupa 1940 s-au realizat: pavilionul P7, spalatoria, bucataria (pe locul fostei crese) si cladirea punctului termic. De asemeni s-a modificat corpul administrativ, traveea de la vest, care a fost extinsŕ.
1900 s-au construit pavilioanele de poarta (Ppl si Pp2), corpul administrativ central cu galeriile de legatura, cu pavllioanul lateral vest (P3). In aceeasi etapa s-a construit la nord cresa, in prezent inlocuita de cladirea pentru bucatarie.
1901 s-a construit capela asezamantului, pe baza planurilor arhitectului I.D.Berindei.
1907-1908 s-a construit un pavilion nou, lateral est (P4). Planul care copiaza in oglinda pe cel al pavilionului P3 este semnat de arhitect inginer Grigore Cerchez.
1914-1915 s-a construit infirmeria, in stanga inträrii, respectiv pavilionul P1 si s-au reparat pavilioanele.
1914- 1940 s-au construit : pavilioanele de la nord, la est si la vest de capela (P5 si P6) si pavilioanul din dreapta portii (P2), de asemeni s-au extins pavilioanele de poarta (Ppl si Pp2).
Dupa 1940 s-au realizat: pavilionul P7, spalatoria, bucataria (pe locul fostei crese) si cladirea punctului termic. De asemeni s-a modificat corpul administrativ, traveea de la vest, care a fost extinsŕ.
Format in cadrul Scolii de Arte Frumoase din Paris (diplomat 1897) arhitectul Ioan D. Berindei (1871-1928), este una dintre figurile dominante ale arhitecturii romanesti de la sfarsitul sec. al XIX-lea, inceputul sec. al XX-lea.
Dintre lucrari sale pot fi mentionate: palatul G.G.Cantacuzino din Calea Victoriei (actualul Muzeu G.Enescu), casa amiral Urseanu (conceputa a servi si ca observator astronomic ) de pe b-dul Coltei, casa Assan din piata Alex. Lahovari (azi Casa Oamenilor de Stiinta), casa Al.G.Florescu din str. Clopotanii Vechi (azi Centrul de culturä "J.W.Goethe" al Germaniei, str. H.Coanda), casa Toma Stelian si multe alte opere care au impresionat prin monumentalitate, dispunerea originala a spatiilor, eleganta si amploarea decoratiei.
Abordand un tip de program arhitectonic, inexistent in repertoriul arhitectilor din Romania, Benindei realizeaza Leaganul "Sf.Ecaterina", opera remarcabila prin originalitatea rezolvarii spartiului si modului in care solutioneaza relatia comunicarii spatiului interior cu exteriorul. Stilistic proiectul constitue prima sa lucrare sub influenta stilului neoromanesc. In ce pniveste capela, aceasta este integrata complexului, apartinandu-i in mod organic. Respectand volumetria clasica ortodoxa, aceasta foloseste de asemenea motive decorative din repertoniul neoromanesc. Capela din incinta asezamantului, construita in anul 1901 pe baza planurilor arhitectului Berindei, a fost ridicata la initiativa si cu finantarea doamnei
Irina Ghyca, nascuta Cantacuzino. Din casatoria cu Radu Cretulescu, Irina a avut o singura fiica - Ecaterina Olimpia Georgeta.
Irina Ghyca, nascuta Cantacuzino. Din casatoria cu Radu Cretulescu, Irina a avut o singura fiica - Ecaterina Olimpia Georgeta.
Capela din incinta Leaganului a fost ridicata in memoria fiicei sale, pe care dupa divort, Radu Cretulescu a rapit-o si pe care mama sa nu a mai revazut-o niciodata. Pe fatada dde vest, deasupra icoanei cu hramul Sf.Ecaterina, sta scris: "Pentru copii fara mama, de la o mama fara copil".
Foto: Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
Foto: Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.