Iertarea

Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou. Si-a dat viata pentru tara.

Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l mai vada. O singura data. Rugaciunea i-a fost ascultata si i s-a promis ca ii va fi trimis, putand sa retraiasca impreuna cinci minute din viata lor trecuta. A fost insa intrebata: Gandeste-te bine, care cinci minute din viata lui si a ta le alegi, pentru aceasta? El va veni sa retraiti impreuna acele minute pe care le alegi acum. Gandeste-te bine. Vrei sa vina ca student la universitate, cu frumoasele rezultate care te bucurau atata? Va fi fost aceea bucuria ta cea mai mare, si ai vrea s-o repeti? Vrei poate sa-ti vina imbracat de pe front, incununat cu laudele comandantilor lui, inainte de a muri, si aureolat de eroism?

Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe acelea as vrea sa le retraiesc.