INTAMPLARE ADEVARATA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...



Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.

L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: “De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”

Medicul a zâmbit şi a spus: “Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”

“Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.

Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns: “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă- “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.”- Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”

“A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.

Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit. “Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind. “Dacă aveţi vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”

“De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.

Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă: “Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”

NICIODATĂ NU JUDECA PE NIMENI, deoarece niciodată nu ştii cum e viaţa unora, sau ce se întâmplă, sau prin ce trec.

E vorba de doctorul Pesamosca, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace ! Respect pentru el, ca a salvat multe vieti si nu lua nici un ban de la nimeni .

Iordache Aurel

DUMNEZEU SA-L IERTE CA A MURIT ACEST MARE DOCTOR PE NUME PESAMOSCA,IN VECI AMIN !

AM GASIT ACEASTA INTAMPLARE CARE MI-A PLACUT FOARTE MULT...SI ATUNCI AM ZIS SA CAUT MAI MULTE DETALII DESPRE ACEST MARE DOCTOR...


În rezerva \"îngerului copiilor\" Alexandru Pesamosca. \"Era ca un duhovnic la spital\"


Autor: Andrei Udişteanu

Medicul Gheorghe Burnei, fost rezident şi colaborator apropiat al lui Alexandru Pesamosca, povesteşte pentru EVZ care era, în ultimii ani, locul celebrului chirurg pentru copii în spitalul pe care l-a slujit toată viaţa.


O încăpere minusculă. Un pat cu un pled, o masă, un frigider, multe, foarte multe fotografii ale unor copii şi tratate, cărţi, ce aproape se prăvălesc peste tine de prin orice colţişor. Camera unui geniu medical, spun mulţi. Casa doctorului chirurg pediatru Alexandru Pesamosca era, de ani de zile, rezerva aceasta de la etajul unu al spitalului "Marie Curie" din Capitală. Celebrul medic ajunsese acolo în urmă cu vreo 12 ani, de când rămăsese văduv şi era copleşit, treptat, de boală. Casa era de fapt spitalul însuşi. Despre el a vorbit până în ultima clipă, spun apropiaţii celui care a fost supranumit "îngerul copiilor".




„Doctorul copiilor” a fost depus la capela Spitalului Marie Curie

Ieri, câţiva muncitori săpau o groapă lângă capela spitalului, pe a cărei listă de ctitori numele Alexandru Pesamosca e trecut primul. Celebrul chirurg de copii va fi înmormântat sâmbătă, la prânz, aici, în curtea instituţiei cu care s-a confundat până în ultima clipă a vieţii. A murit, în noaptea de miercuri spre joi, la 81 de ani, în urma unor complicaţii.

Rare apariţii publice

Înainte de criza care a dus la internarea de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din 18 iunie, Alexandru Pesamosca nu pare să fi trăit o zi ieşită din comun. A făcut ce făcea de câţiva ani încoace, de când era mai mult imobilizat la pat, povestesc apropiaţii. S-a trezit probabil pe la un 6 dimineaţa, cum făcea de obicei, programul său terminându-se târziu în noapte, în jurul orei 12. S-a apucat poate de citit, a mâncat mere, poate o supă, a băut o cafea, nişte cola, a comentat cu vreun vizitator anumite subiecte de actualitate, poate a ascultat nişte muzică. Frank Sinatra îi plăcea enorm.

I-a dedicat, în iarna lui 2010, o piesă de-a celebrului american Andreei Berecleanu, într-un acces cumva tineresc. Vedeta TV îl vizitase pentru un interviu pentru Antena 1. Reprezentanţii unui celebru lanţ de cafenele şi ai unei firme de produse electronice au venit pentru filmări, introducând, dintr-un gest de simpatie, fără de veste, numele profesorului în malaxorul marketingului, al PR-ului.

După ce a fost colindat de copii în faţa camerelor de luat vederi, chirurgul a primit promisiunea unei cafele pe zi adusă la pat şi un laptop de pe care îşi verifica frecvent mesajele de pe pagina de Facebook. Primarul Sorin Oprescu i-a înmânat cheia oraşului. Celor care i-au adus cafea chirurgul le-a spus, de sub o privire amuzată: "Nu ştiu ce e asta, dar vă mulţumesc".

Evacuarea şi lumea care nu mai trece pragul

Şi în acel reportaj TV, ca în mai toate din ultimii ani, profesorul Pesamosca era prezentat ca un paradox de pe patul de spital: Avea o pensie de 10 milioane de lei vechi, dar se adăpostea la umbra unei impresionante statistici – aproape 50.000 de operaţii, realizate cât mai era încă în putere. Era de mult o legendă, dar una care a fost pe punctul de a fi scoasă în stradă, în 2006, de managerul de atunci al spitalului "Marie Curie", Florea Iordăchescu. Fost student al profesorului, Iordăchescu i-a trimis o adresă oficială în care sugera că nu mai aduce niciun aport instituţiei unde se refugiase definitiv la bătrâneţe.

A fost salvat de managerul care a urmat la conducerea instituţiei, Ciprian Buzatu. Directorul şi-a zis că numele Pesamosca e totuşi "un brand" care nu poate fi separat de locul pe care l-a slujit atâţia ani. S-a creat un ONG special care să permită ocuparea rezervei de către reputatul chirurg.

Evenimentul însă l-a amărât pe Alexandru Pesamosca. "Putea măcar să-mi dea un telefon – Florea Iordăchescu, n.r. -, că doar eu l-am învăţat meserie. Iar acum, nu mai dădea doi bani pe mine. Povestea asta m-a chinuit rău, de-atunci boala mea s-a agravat încontinuu", se dăstăinuia atunci, într-un interviu, chirurgul pediatru.

Într-o altă apariţie publică televizată, ceva mai recentă, profesorul făcea, cu un zâmbet amar şi precizia unui bisturiu, bilanţul celor care îi treceau în ultima vreme pragul: "Pe uşa asta intra multă lume. Acum intră din ce în ce mai puţină. Puţină, până la zero".

Spitalul, ca o casă

"Nu pot să plec de aici. Păi, aici câte nopţi am plâns! Cum spune cântecul: câte nopţi am plâns, cu gândul tot la tine. Eu sunt cu gândul aici, mă, oriunde m-ai duce, tot aici sunt", zicea profesorul despre Spitalul "Marie Curie".

A ajuns aici în anii 80. Gheorghe Burnei, medic primar ortoped la "Marie Curie", colaborator apropiat al profesorului Pesamosca a avut onoarea să fie dintre rezidenţii selectaţi de încă de pe atunci legendarul Alexandru Pesamosca.
Burnei şi-a amintit, pentru "Evenimentul zilei", cum a crescut profesional în umbra profesorului.

"Dânsul a venit aici, la Budimex, şi a ocupat poziţia de şef de clinică. Eu eram în concediu atunci şi am primit vestea, când m-am întors la "Grigore Alexandrescu", că eu n-o să mai lucrez acolo. Că am fost trecut pe lista personalului de la Budimex. M-a cerut personal domnul profesor să lucrez cu dumnealui, pe vremea când eram rezident. Au venit vreo cinci medici, specialişti şi primari, şi trei rezidenţi. Dintre cei trei rezidenţi, unul eram eu", începe doctorul Burnei să povestească.

Cum lucra chirurgul Pesamosca

În spatele unui caracter "care radia lumină", Alexandru Pesamosca era un om foarte exigent. Spitalul de pediatrie nu era un loc de joacă. Cu rezidenţii se purta în consecinţă. Îi pregătea, ţinea "cursuri foarte frumoase", dar cerinţele sale profesionale erau atât de dure, încât foarte mulţi medici tineri n-au rezistat alături de dânsul, spune Gheorghe Burnei. "Puţini au fost cei care au rezistat, dar el îi iubea pe toţi. Avea o duritate cerută de rigurozitatea şi severitatea cazului respectiv şi de dificultăţile pe care le întâmpină un chirurg", îşi aminteşte Burnei.

Profesorul şi-a impresionat rezidentul şi, ulterior, colaboratorul de nenumărate ori în sala de operaţii. Lua decizii covârşitoare cu o claritate stupefiantă. "Nu era intervenţie pe care să n-o abordeze. Avea un repertoriu extrem de larg, era de o ingeniozitate pe care greu ţi-o poţi imagina fără să vezi cu ochii tăi. Şi avea nişte rezultate extraordinare. De multe ori te afli în faţa unor situaţii aşa de dificile, încât trebuie să aduci inovaţii. L-am văzut personal cum a inventat tehnici în domeniul chirurgiei de malformaţie, al malformaţiilor elementelor toracice, al malformaţiilor tubului digestiv", enumeră Gheorghe Burnei.

Minuni în sala de operaţii

Exemplele cazurilor rezolvate de Alexandru Pesamosca sunt destule cât să umple nenumărate seriale televizate cu medici-eroi. În urmă cu vreo 15 ani, un băieţel era adus la uşa doctorului Pesamosca, după încercări repetate de a fi tratat de alţi medici. Era un caz uluitor, chiar şi pentru experimentatul specialist: băiatul, în vârstă de şapte ani, avea esofagul plin de tumori. Profesorul s-a frământat, dar nu a găsit o metodă de intervenţie deja documentată care să ducă la salvarea copilului. Apoi a luat o decizie pe care, într-un interviu, chirurgul o punea de fapt pe seama puterii divine. "I-am înlăturat tot organul bolnav şi-am început să fac altul, din colon. Adică, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nouţ", spunea profesorul. Un caz unic până la acel moment. Unul din multele înregistrate în cele 50.000 de operaţii câte i-au fost atribuite.

"Astea împliniri, domnule", spunea mândru Alexandru Pesamosca. "Nu vile, maşini sau mai ştiu eu ce rahaturi. Să repari un copil-paianjen, care merge în patru labe, să-i înnadeşti şi să-i cârpeşti tendoanele şi ligamentele şi să-l faci biped, să alerge la tine, asta înseamnă fericire!".

ÎNTREBARE PENTRU UN MAESTRU

"Ce poate face spitalul pentru dumneavoastră?"

Medicul Gheorghe Brunei îşi aminteşte cum, treptat, vârsta nu i-a mai permis marelui chirurg să folosească bisturiul cu precizie. Dar nu s-a plâns niciodată, susţine colegul său. "Era un om raţional". Şi-a asumat însă imediat rolul de mentor, de sfătuitor. În sala de operaţii, multă vreme s-a auzit vocea lui indicând chirurgilor mai tineri: "Aici trebuie să faci aşa, aici altfel".

"Şi totul mergea ca şi cum intervenţia ar fi fost făcută de el însuşi. S-a transformat din ce era înainte, adică mentor şi chirurg, în mentor şi atât. Era ca un fel de duhovnic, ca un fel de patriarh al tuturor celor care aveau nevoie de el", îşi aminteşte Gheorghe Burnei.

În ultimul an şi jumătate, Alexandru Pesamosca însă n-a mai păşit deloc în sala de operaţii. S-a retras în cămăruţa lui. Aici aveau loc, spune Gheorghe Burnei, adevărate şedinţe de comentarii pe teme culturale sau de actualitate, purtate cu oricine îl vizita.

În camera profesorului

"Avea mereu bună dispoziţie. Mă chema, serveam masa împreună. Nu numai cu mine, ci şi cu alţi colaboratori. Vedeam împreună filme, reportaje despre cultură în general. Meciuri de handbal, de fotbal. Ascultam muzică", spune doctorul Burnei. Alexandru Pesamosca urmărea, printre altele, şi serialele cu medici de la TV. Uneori îl apuca râsul.

"De multe ori avea impresia că, pe lângă activitatea pe care a desfăşurat-o dânsul şi prin tot ceea ce a trecut, ce era în seriale erau lucruri minore. Le vedea cu un ochi critic, dar real, pentru că ceea ce e în serialele astea înseamnă viaţa unui doctor care urmează să se transforme. Mai ironiza superficialitatea filmelor, dar vedea acolo şi lucruri reale. El sesiza tot ce nu corespundea vieţii medicale cu o savoare şi cu o predilecţie extraordinară", spune fostul rezident al lui Alexandru Pesamosca.

"Ştia ce urmează"

Înainte să moară, profesorul a fost întrebat de Gheorghe Burnei: "Ce poate face spitalul pentru dumneavoastră?". Nu era ceva cinic, rostit la căpătâiul unui muribund care trebuia menajat, ci o întrebare legitimă. Pentru că, după cum spune doctorul Burnei, Alexandru Pesamosca a fost conştient de tot ce i se întâmpla, până în ultima clipă. "Ştia că avea vârsta de 81 de ani. Ştia ce urmează", spune Gheorghe Burnei.

"Ce poate face spitalul pentru dumneavoastră?", a venit aşadar întrebarea. Răspunsul însă nu a mai venit. "Probabil că nu mai putea să vorbească, nu mi-a fost clar", încearcă să-şi explice acum Gheorghe Burnei.

Familia sa a fost alături de el tot timpul în ultimii ani, adaugă doctorul. La fel, mulţi dintre colaboratorii săi. A purtat, cât a putut, evident, tot discuţii despre spital. Şi a primit mereu, de Sărbători, la aniversări, flori aduse de zeci de "cazuri imposibile" din trecut. Oameni în toată firea acum, pe care Alexandru Pesamosca îi prezenta mereu drept marile lui satisfacţii.

PROPUNERE

Spitalul să fie redenumit Al. Pesamosca

"Propunem ca Spitalul de copii «M.S. Curie» să-i poarte numele medicului a cărui cariera s-a confundat practic cu istoria unităţii spitaliceşti, prof. Alexandru Pesamosca". Ideea schimbării numelui spitalului bucureştean, după trecerea în nefiinţă a profesorului Pesamosca, vine din partea Asociaţiei T.A.T.A.

"Demnitarii statului român au obligaţia ca măcar postum să-l onoreze aşa cum merită şi să-l prezinte întregii societăţii românesti drept un model de excepţie demn de urmat pe celebrul medic", spune Bogdan Drăghici, preşedintele asociaţiei.

Pentru ca această schimbare să fie posibilă, este nevoie ca unitatea medicală să înainteze o propunere Ministerului Sănătaţii (MS). "Consiliul de Adminis­traţie al spitalului trebuie să solicite oficial MS schimbarea numelui unităţii medicale, iar ministerul va emite un act normativ în acest sens, cel mai probabil un ordin de ministru", potrivit reprezentanţilor MS.

PACIENŢI

"Am băut sodă caustică la vârsta de un an şi el mi-a salvat viaţa"

După moartea profesorului, numeroşi foşti pacienţi au povestit despre operaţiile prin care acesta le-a salvat viaţa. Georgiana Zibileanu, din Tulcea, este unul dintre cei 50.000 de copii operaţi de Alexandru Pesamosca.

"Aveam un an şi jumătate când am băut sodă caustică. Am fost dusă la spitalul din Tulcea. Acolo nu ştiau cum să mă trateze şi am fost trimisă la «Marie Curie». Nu prea mi se dădeau şanse. Însă, am avut noroc să dau peste Alexandru Pesamosca, care mi-a făcut un transplant de esofag. Nu am avut nici un fel de problemă apoi. Practic, mi-a salvat viaţa", îşi aminteşte Georgiana.

Tulceanca s-a mai întâlnit cu "îngerul copiilor" şi peste doi ani. "Am avut o ocluzie intestinală şi am fost la dumnealui. Ţin minte că pe atunci era obiceiul de a da bani la medici, şi mama a vrut să-i dea. Nu a vrut să-i primească, i-a spus mamei mele să folosească banii respectivi să mă crească pe mine pentru că voi avea nevoie", îşi aminteşte Georgiana.

Citiți și:
„Condoleanțe celor 50.000 de tineri care au avut şansa să fie operaţi de prof. Pesamosca”
Cum a fost prof. Alexandru Pesamosca la un pas să fie dat afară din spital. Vezi decizia de evacuare
Traian Băsescu, la dispariţia prof. Pesamosca: "A salvat multe vieţi şi a redat speranţa multor familii"

Citiţi mai mult: În rezerva \"îngerului copiilor\" Alexandru Pesamosca. \"Era ca un duhovnic la spital\" > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/in-rezerva-ingerului-copiilor-alexandru-pesamosca-era-ca-un-duhovnic-la-spital-944011.html#ixzz2TT9UCLcV
EVZ.ro

Cele mai bune sfaturi din lume!!!

. "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Cele mai bune sfaturi din lume!!!


Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Din invataturile Sfantului Serafim de Virita

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...



• “Macar o data in viata trebuie sa aprindem o lumanare pentru cei pe care noi i-am jignit, i-am inselat, le-am furat ceva sau nu le-am intors datoriile”.

• “Cand i se plangeau parintelui Serafim de clevetiri, el spunea: ”.

• “Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui: ”.

• “Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.

• “Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu cuvinte de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea neaparat trebuie sa stropim cu aghiasma de la Boboteaza deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit fara sa ne tulburam. Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit (…) Nu in zadar noi spunem: amin!. Si cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire“.

• “Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere“.

• “Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere”.

Sfantul Serafim de Virita


Sfantul Serafim de Virita, praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 21 martie, s-a nascut in anul 1865, intr-o localitate din regiunea Iaroslav, si a trecut la cele vesnice in ziua de 21 martie 1949, la varsta de 84 de ani, fiind inmormantat in cimitirul din Virita. Acest sfant cuvios a ajuns cunoscut in toata lumea mai ales pentru darul inainte-cunoasterii si pentru profetiile sale, implinite la multi ani dupa moartea sa.

Virita este o localitate aflata la numai 60 de kilometri distanta de Sankt Petersburg, intr-un tinut deluros, cu paduri dese de conifere si o clima blanda. La mormantul Sfantului Serafim de Virita se aduna mii de pelerini, cautand binecuvantarea si mijlocirea lui inaintea bunului Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Virita

Vasile Muraviev, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1865, in localitatea Cheremovsky, din regiunea Iaroslav, Rusia. Parintii sai, Nicolae si Chiona, au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Vasile, si o fiica, Olga. Pe cand avea numai zece ani, cei doi copii au ramas orfani de tata, iar Vasile a trebuit sa devina sprijinul familiei sale. Astfel, pentru a-si ajuta material familia, tanarul Vasile a mers in Sankt Petersburg si s-a angajat ca ajutor, intr-o pravalie modesta. Banii pe care tanarul ii primea de pe urma muncii sale ii trimitea acasa, mamei si surorii lui.



Inca din aceasta perioada, Vasile a inceput sa simta dorinta puternica de a imbratisa viata monahala. Pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu, tanarul a mers la Manastirea Sfantul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, pentru a se spovedi si a lua sfat de la un parinte duhovnicesc. Acesta l-a indrumat pe tanar sa ramana in lume si sa se casatoreasca, iar mai tarziu, dupa ce isi va implini datoriile fata de copiii, sa mearga in manastire, impreuna cu sotia lui. Intorcandu-se spre casa, Vasile a hotarat sa implineasca intocmai cuvantul parintelui duhovnicesc.

In anul 1889, la varsta de 24 de ani, Vasile s-a casatorit cu o tanara numita Olga. Cei doi au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Nicolae, si o fiica, Olga. Dupa ce fiica lor a trecut la cele vesnice, Vasile si Olga au hotarat de comun acord sa nu se mai apropie trupeste, ci sa traiasca in curatie, asemenea monahilor.

Cunoscand deja tainele comertului, Vasile si-a randuit propria afacere, prelucrand si vanzand blanuri si haine din blana. In scurt timp, cei doi au adunat o insemnata avere. Insa, in numai cativa ani, cei doi soti nevoitori isi vor impartit aproape intreaga avere prin biserici si manastiri. In cele din urma, cand fiul lor a mai crescut, cei doi au luat calea manastirii.

Olga a mers in Manastirea Invierea Domnului, din Sankt Petersburg, unde, in anul 1919, a fost tunsa in monahism, primind numele Christina. Mai tarziu, in urma primirii schimei celei mari, fericita a fost numita Serafima. Ea a trecut la cele vesnice in anul 1945, dupa douazeci si sase de ani de vietuire monahala.



Vasile a imbratisat si el viata monahala, insa nu se stie in ce manastire. Se crede ca a fost tuns in monahism in Sfantul Munte Athos, in urma unui pelerinaj, insa acest lucru nu poate fi verificat. Se stie sigur ca, in anul 1927, vrednicul Vasile se afla deja in Manastirea Sfantul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, unde slujea ca duhovnic. In urma primirii schimei celei mari, fericitul a fost numit Serafim. El a primit de la Dumnezeu mari daruri duhovnicesti, precum inainte-vederea si tamaduirea bolilor, pentru care tot mai multi credinciosi au inceput sa-l caute.

Sub conducerea bolsevicilor, crestinii din Rusia, dar mai ales slujitorii Sfintelor Altare, au inceput sa patimeasca. Astfel, in anul 1927, cand episcopul Alexei de Novgorod a venit la Sfantul Serafim, pentru a-l intreba in privinta unei plecari din Rusia, acesta din urma, mai inainte de a afla scopul venirii episcopului, i-a spus: "Multi slujitori pleaca acum din Rusia, insa tu nu ai de ce sa te temi, caci este nevoie de tine aici. Vei ajunge patriarh si vei sluji Biserica lui Hristos vreme de douazeci si cinci de ani."

Precum era de asteptat, Manastirea Sfantul Alexandru Nevski a inceput sa fie si ea prigonita, calugarii fiind arestati, chinuiti si trimisi prin lagarele de concentrare si munca silnica. Astfel, incepand cu anul 1929, in mai putin de cinci ani, Sfantul Serafim a fost arestat de peste zece ori. In lagarele prin care a fost purtat, sfantul si-a continuat slujirea duhovniceasca, intarindu-i sufleteste pe cei aflati in mari necazuri.



In anul 1933, dupa eliberare, Sfantul Serafim nu s-a mai intors in Sankt Petersburg, ci s-a asezat in Virita. Aceasta localitate, aflata la numai 60 de kilometri distanta de Sankt Petersburg, este asezata intr-un tinut deluros, cu paduri dese de conifere si o clima blanda. In decursul anilor petrecuti in lagarele comuniste, datorita lipsei hranei si chinurilor suferite, trupul cuviosului a capatat mai multe boli si slabiciuni. Astfel, padurile si clima blanda din Virita il vor mangaia mult pe Sfantul Serafim.



Biserica de lemn din Virita a fost construita in anul 1913, in cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan si a implinirii a trei sute de la aparitia dinastiei Romanov. Biserica mare avea doua Sfinte Altare, unul inchinat icoanei Maicii Domnului din Kazan, iar celalalt inchinat Sfantului Ierarh Nicolae. Biserica de jos era inchinata Sfantului Serafim de Sarov.

Precum lumina nu poate fi ascunsa sub obroc, insa, tot asa, Sfantul Serafim nu a putut ramane tainuit nici in padurile din Virita. Tot mai multi credinciosi au inceput sa-l caute pe sfant, fie pentru sfatuire, fie pentru Spovedanie, fie pentru tamaduirea bolilor. Oamenii il cercetau pe sfant mai ales in vremea noptii, spre a nu fi vazuti de autoritatile comuniste.

Pentru a impiedica lumea sa se mai adune in Virita, comunistii au hotarat sa-l aresteze din nou pe Sfantul Serafim. Cand doctorul a vazut bolile sfantului, insa, a obtinut amanarea arestarii. Mila lui Dumnezeu il ocrotea pe sfant. Pentru rugaciunile Sfantului Serafim, in iarna anului 1941, cand germanii au invadat regiunea si au ajuns in Virita, ei nu au atacat locul si nu au luat prizonieri. In luna ianuarie a anului 1941, insa, fiul sfantului, numit Nicolae, a fost arestat de comunisti si impuscat.



In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre anii 1939-1945, Sfantul Serafim de Virita a repetat nevointa Cuviosului Serafim de Sarov. Astfel, pe o piatra mare, care se afla in gradina, inaintea unei icoane a Sfantului Serafim de Sarov, sfantul s-a rugat zilnic, pentru izbavirea Rusiei. Pe atunci avea 76 de ani. Fiind slabit de bolile trupesti, fericitul era adus la piatra de un ucenic si, indiferent de caldura sau frigul de afara, el se ruga vreme de cateva ceasuri.

In primavara anului 1949, la varsta de aproape 84 de ani, din pricina nevointelor duhovnicesti si a slabiciunii trupului, Sfantul Serafim de Virita a ajuns sa nu se mai poata ridica din pat. Chiar si asa, el nu a incetat a-i primi la sine pe cei care-l cautau pentru folos duhovnicesc.

Mai inainte de trecerea sa la cele vesnice, Maica Domnului i-a aparut in vedenie Sfantului Serafim si l-a indemnat sa se impartaseasca zilnic. Pentru aceasta, un preot a inceput sa-i aduca Sfintele Taine in fiecare zi, la doua ceasuri dupa miezul noptii. Odata, preotul a intarziat, iar cand a ajuns la Sfantul Serafim, acesta avea chipul scaldat in lumina. Cerandu-si iertare pentru intarziere, sfantul i-a spus preotului ca ingerii au venit la ora potrivita si l-au impartasit.

Cu doua saptamani mai inainte de a trece la cele vesnice, Sfantul Serafim l-a trimis pe preot in Moscova, spre a-l instiinta pe patriarh despre apropiata sa adormire. Patriarh era tocmai episcopul Alexei de Novgorod, care, in anul 1927, il cercetase pe Sfantul Serafim si fusese instiintat ca va ajunge patriarh si va sluji Biserica vreme de douazeci si cinci de ani. Acesta din urma va adormi in Domnul in anul 1970, dupa exact douazeci si cinci de ani de slujire.





Sfantul Serafim de Virita a adormit in Domnul in ziua de 21 martie (3 aprilie) 1949, la varsta de 84 de ani. Cu un ceas mai inainte de a pleca spre cele vesnice, Sfantul Serafim a dorit sa i se citeasca trei acatiste: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Serafim de Sarov si Acatistul Sfantului Nicolae. El a fost inmormantat in cimitirul bisericii din Virita. In zilele de dupa inmormantarea sa, o mireasma placuta a umplut locul. Pelerinii au inceput indata sa se adune la mormantul sau si sa ia binecuvantare. Sfantul Serafim de Virita a fost canonizat de Biserica Ortodoxa in vara anului 2000 si a fost asezat in calendar in ziua de 21 martie.

Cuvant duhovnicesc despre hrana - Sfantul Serafim de Virita

"Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu vorbe de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea, neaparat trebuie sa stropim hrana cu aghiasma de la Boboteaza, deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit, fara sa ne tulburam.

Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit. Cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire."

Profetie despre viitorul lumii - Sfantul Serafim de Virita

"Va veni vremea cand Rusia va fi sfasiata in bucati. La inceput, o vor imparti, iar apoi vor incepe sa jefuiasca bogatiile ei. Occidentul va concura in toate felurile posibile la distrugerea ei si va da partea ei rasariteana, pana la o vreme, in stapanirea Chinei. Extremul Orient il vor acapara in mainile lor japonezii, iar Siberia o vor lua chinezii, care vor veni in Rusia; se vor face casatorii mixte, iar in final, prin viclenie si perfidie, vor lua teritoriul Siberiei, pana la Urali. Cand China va voi sa treaca mai departe, Occidentul se va opune si nu va permite.

Multe tari se vor intoarce impotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzand o mare parte din pamanturile sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfanta Scriptura si proorocii ca va deveni pricina pentru unirea intregii omeniri. Oamenii vor intelege ca nu se poate trai asa pe mai departe, fiindca tot ce este viu va pieri, si vor alege un guvern unic, care va fi antecamera imparatiei lui Antihrist. Apoi vor incepe prigoanele asupra crestinilor; cand, in adancul Rusiei, vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa intre primii, caci multi dintre cei ce vor ramane vor pieri."

Teodor Danalache

Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevointe (in Filocalia X)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

DESPRE URA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

459.- Părinte, simt din partea unei persoane o apăsare, nu ştiu de ce mă urăşte ?
-Să ştiţi dumneavoastră, că ura unui om, e mai puternică decât o vrajă.
                                           
             460.- Una din armele diavolului este ura, vine şi bagă ură între soţi şi ei nu-şi mai vorbesc, parcă sunt muţi, e ca un zid între ei. Mântuitorul spune: „să nu apună soarele peste mânia voastră”, faceţi metanii cât mai multe ca să vă treacă supărarea. Mântuitorul spune: „trăiţi în iubire”, iar diavolul bagă ura ca să strice rânduiala lui Dumnezeu. E bine ca atunci când unul greşeşte celălalt să spună „Doamne nu-i socoti păcatul acesta„. Rugaţi-vă unul pentru altul, la carte spune că bărbatul necredincios se mântuieşte prin femeia credincioasă şi invers. Când vine mânia plecaţi, unul într-o cameră şi altul în alta, nu daţi prilej de ceartă că se bucură diavolul, nu vă mai răniţi sufleteşte. Diavolul se luptă să distrugă cetate mare ca să aibă plată mare, dar nu-l lăsaţi aveţi atâtea arme împotriva lui: postul, rugăciunea, milostenia.

Vecinii

461.- Părinte, eu am o vecină care nu are grijă de păsările ei, intră în curtea mea şi-mi strică grădina. Într-o zi m-am enervat şi le-am dat mămăligă cu sare şi au murit.  Ce să fac acum că mă apasă tare mult ce am făcut?
-Te duci la vecina, îi spui că matale le-ai omorât şi-ţi ceri iertare.
-Nu pot părinte, cum să-i spun că eu le-am omorât?
-Atunci, te duci şi cumperi de 4 ori mai multe decât cele pe care le-ai omorât şi faci milostenie pentru sufletul aceleia.
-Atât de multe?
-Aşa se face, ai două variante, o alegi pe care vrei.

462.- Părinte, un preot-profesor care venea des pe la dumneavoastră Preotul Anatolie (acum e mort), de la o vreme mergea pe la visarioniţi, acolo unde se adună ei şi când i-am spus că aceia au ceva greşit în lucrarea lor, dânsul mi-a zis că nu vede nimic rău în ce fac ei, deşi i-am spus că ştiu de la dumneavoastră!
Mâhnit, părintele pentru că pe acest preot îl ştia bine şi de multe ori l-a avertizat că nu-i bine să meargă la acele adunări, mi-a spus:
-Eu i-am arătat că aceia sunt greşiţi, n-a vrut să ia în seama ce i-am spus eu, dacă am avut sau nu dreptate se va vedea, există un Judecător.
Intr-adevăr, nu sunt sectanţi, sunt ortodocşi de ai noştri, sunt o grupare ortodoxă, evlavioşi, credincioşi, fac multă milostenie, la prima vedere par ortodocşi autentici, asta te atrage dar, „taica Visarion” îi separă de noi. Fac adunări separat de ceilalţi ortodocşi şi se constitue într-o grupare ca şi „Oastea Domnului”. Toţi ascultă de „Taica Visarion” ca de preot, el îi conduce şi pentru ei nu mai contează ierarhii şi preoţii, pe aceştia îi consideră potrivnici dacă nu-i acceptă. Nu-i bine să te separi, chiar dacă nu mai poţi răbda anumite lucruri sau nu mai poţi suferi nedreptăţile care ţi se fac, şi oricât de păcătoşi şi nedrepţi ar fi cei care conduc şi orice s-ar întâmpla, trebuie să rămâi unit cu biserica ta şi sub ascultarea ei, pentru că sunt încercări pe care Dumnezeu le îngăduie cu un scop anume, de a ne întări prin răbdare, de a ne smeri prin greutatea lor, de a ne tăia voia, şi „cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” şi vei primi cununa ca răsplată pentru că nu te-ai abătut în aceste încercări ca „trestia de vânt”, ai stat drept şi nu te-ai smintit. Separarea te îndepărtează de această cunună şi este primul pas spre alunecare. Poate te ţii bine şi nu vei aluneca, gâdeşte-te la cel de lângă tine pe care l-ai luat cu tine şi la cel ce vine după tine, pe urmele tale, eşti răspunzător de ei. Ceea ce ştiu despre ei, nu pot să vă spun, ştiu de la mărturisirea unora dintre ei, de a aceea îi consider greşiţi. Mai mult nu ştiu. Întrebaţi pe Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria din Moldova şi pe Părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol, pentru că ei îi cunosc mai bine decât mine. Dumnezeu va judeca pe toată lumea şi pe noi!
                     
463.- Părinte, ce părere aveţi despre visarioniţi?
-E un vicleşug acolo, preoţii lor îi mint pe creştinii din gruparea lui “taica Visarion”, că ei vor şti când va fi sfârşitul, îi va anunţa taica Visarion din vreme, se vor retrage în munţi şi nu vor păţi nimic. Sunt ameninţaţi bieţii oameni de preoţii lor, că dacă se retrag din grupare vor cădea în blestem şi mulţi stau din frică. Nu este corect să îngrădeşti voinţa cuiva prin ameninţare. Prin acestea şi altele câte or mai fi, gruparea seamănă cu o sectă.

SURSA
http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/93/Raspunsuri-duhovnicesti--Ura--Vise/

Din Invataturile Duhovnicesti ale Sfântului Serafim

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

- Părinte, ne-am dus în pelerinaj la Mănăstirea Sfîntului Dionisie din Olimp.
Iar Stareţul, cu desăvîrşirea dăruită lui, i-a răspuns:
- Fiul meu, Sfîntul Dionisie a fost aici acum cîteva zile şi am slujit împreună.
* * *
Copiii unei femei demonizate au adus-o pe maica lor la mănăstire. Ei l-au întrebat pe
Stareţ:- Nu cumva, Părinte Stareţ, s-a îndrăcit maica noastră din cauză că a făcut prea multă
rugăciune?
Stareţul le-a răspuns:
- Rugăciunea, copiii mei, nu-1 îndrăceşte pe om. Dar nu cumva maica voastră a avut
mîndrie? Nu cumva credea că este sfîntă? Pentru aceasta a părăsit-o Dumnezeu şi s-a îndrăcit.
***
Vorbind Stareţul despre post, pe lîngă alte învăţături a spus şi acestea:

„Postul este porunca lui Dumnezeu. Pentru a-ceasta şi noi să postim, fiii mei. Pînă astăzi postul nu mi-a făcut rău, şi am 70 de ani. Maica mea m-a învăţat postul de cînd eram prunc. Nu, fiii mei, nu fac pe făţarnicul că postesc, dar acestea m-au învăţat părinţii mei în Asia Mică, la locul naşterii mele. Din anii '20 şi pînă astăzi păzesc postul. Nu mi-a dăunat vreodată postul, chiar dacă am fost bolnav.
Doctorii şi Episcopii spun la fel: «Postul şi mîncarea slabă mult folosesc pe oameni».
Odată un doctor mi-a zis:
- Părintele meu, cinci zile nu vei bea nici o picătură de apă. Trebuie să facem un
tratament ca să vedem ce are trupul tău.

Aşadar, cinci zile am rezistat. Mult bine mi-a făcut. Dar cît folos ne aduce cînd postim pentru sufletul nostru! în acest trup muritor se află sufletul nostru cel nemuritor. Pentru aceasta să ne îngrijim de sufletul nostru, care este într-adevăr fără de moarte. Să postim, fiii mei. Nu ascultaţi cînd vi se spune că postul nu este nimic, şi că de acest post vorbesc numai călugării. Nu vorbesc călugării, fiii mei, mă iertaţi, vorbeşte Dumnezeu. Prima poruncă a lui Dumnezeu a fost postul; poruncă dată lui Adam şi Evei în rai. Şi Hristos a postit. Dar noi putem să spunem că postim? Ei! Mîncăm atîtea şi atîtea! Acum, post facem noi, copiii mei? Mîncăm, mă iertaţi, atîtea şi atîtea mîncăruri, fie cu ulei, fie... Există multe mîncăruri de post. Ajunge ca omul să aibă sănătate şi voinţă să postească.
într-o zi a venit la mine o persoană şi mi-a zis:
- Preotul meu mi-a zis că «postul nu există» şi că «cine a spus că există post?».
Eu i-am spus să zică preotului să deschidă Sfînta Scriptură să vadă ce spune în
Evanghelie Hristos: «Acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post»
(Matei 17, 21), şi multe altele.
Şi demonii şi bolile şi toate patimile, cu post şi cu rugăciune se scot.

Sfîntul Ioan Botezătorul ce a mîncat în pustie? Ce a mîncat Cuviosul David? Cu o bucăţică de Anaforă petrecea în peştera lui toată săptămîna. Dar «postul, privegherea, cereşti daruri dăruiesc». Pentru aceasta 1-a sfinţit Dumnezeu şi trăieşte de 450 de ani în acest loc sfînt. Este mare făcător de minuni şi sfînt viu.

Sfântul Haralambie

Sfantul Haralambie a fost episcop in Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astazi, in vremea imparatului Septimu Sever (193-211). Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.


Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind aparator de ciuma si de foamete. Confirmarea o gasim in Acatistul inchinat lui: „Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“.


Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie , a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

                                                   Fragmente din Moastele Sfantului Haralambie

Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.

Istoria consemneaza ca oamenii au cerut ajutorul sau in diferite situati grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar si de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

In iconografia ortodoxa greaca, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea rusa sub chip de ierarh.

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-haralambie-99139.html

Despre educatia crestina a copiilor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Va tulbura soarta care ii astepta pe copiii vostri? Ce sa-i faci...... Asa este si acum cu aproape toti parintii. Atmosfera e rea si foarte rea. Iar mijloacele de lupta impotriva necazului nu sunt. Doar rugaciunea, insa tulburarea credintei taie putinta ca ea sa fie primita. Bine ar fi daca ar fi induplecati copiii sa spuna ce-i aduce la nedumerire si-i instraineaza de credinta, daca ar putea fi trasi de limba ca sa spuna ce li s-a incuibat in minte in inima. Atunci li s-ar putea arata treptat neadevarul celor nou-auzite si adevarul de mult stiute. Tare imi vine a crede ca parintilor nu le-ar strica sa abordeze din perspectiva aceasta nefericirea ce le ameninta copiii. Sa binecuvinteze Domnul intreprinderile lor in aceasta privinta!.....
Fara sa va rusinati si fara sa va temeti de lume, straduiti-va sa le dati copiilor vostrii o adevarata educatie crestina, impartasindu-le in toate privintele numai conceptii crestine, deprinzandu-i cu regulile crestine de viata si aprinzandu-le dragostea fata de Biserica lui Dumnezeu si fata de toate randuielile bisericesti. Acum li se predau copiilor multe lucruri, fara sa se tina cont de fagaduintele crestine date la botez si fara sa fie luata in seama raspunderea fata de Dumnezeu. In institutiile de invatamant, copiii nu mai devin ceea ce ar trebui sa devina- ce poti sa-i faci? Vremurile sunt complicate. Oricum nu trebuie sa credem ca toate lucrurile bune ce li s-au insuflat pier ori au pierit deja. Toate raman si vor aduce roada la vremea lor. Sa nu va lasati: voi faceti tot ce puteti ca ei sa nu se abata de la calea cea dreapta, iar reusita e de la Domnul.
A-i povatui pe copii este datoria parintilor - deci si a voastra. De ce sa va temeti? Cuvantul rostit cu dragoste nu intarata niciodata. Dar cel spus tiranic nu aduce nici o roada. Ca Domnul sa-i binecuvanteze pe copii sa scape de primejdii, trebuie sa va rugati zi si noapte. Dumnezeu este milostiv! El are multe mijloace de a preintampina necazurile, cum noua nici nu ne trece prin cap. Dumnezeu le carmuieste pe toate. El este Carmuitor intelept, atotbun si atot puternic. Si noi tinem de Imparatia Lui.
Va amarati pentru copii? De asta si sunteti mama (tata), ca sa va doara inima pentru ei. Adaugati la amaraciune si rugaciunea.... Si Domnul va randui cele bune pentru copii. Aduceti-va aminte de mama sfantului Augustin. Ce a mai plans si cat s-a mai rugat! Si rugaciunea ei a fost implinita....
Pentru fiul dumneavoastra nu va intristati mult. Luati seama sa nu aiba naravuri rele, iar de facut cruce o sa-l sileasca viata sa-si faca. Ca iubeste agoniseala inca nu este un necaz prea mare. O sa se modereze treptat. Nu poti sa nu ai nimic, pentru ca trebuie sa mananci, sa bei, sa ai un acoperis deasupra capului si asa mai departe. Atata doar ca trebuie sa-ti pui nadejdea la Dumnezeu si sa le faci parte si saracilor, macar duminicile.Incepand de aici, o sa merga si mai departe. Nici cu rugaciunea sa nu il impovarati, caci s-ar putea sa se sature. Sfatuiti-l sa se roage macar putin, dimineata si seara, fara sa citeasca rugaciuni, ci doar asa ridicandu-si ochii mintii spre Dumnezeu.Seara sa-i multumeasca pentru ziua care a trecut, dimineata sa-L roage sa aiba spor in ziua care urmeaza - cu cuvintele sale, cum stie, doar sa nu bata campii. Si atat e de ajuns. Metanii sa faca trei -cinci. si ziua sa i se adreseze uneori lui Dumnezeu cu o rugaciune scurta: Doamne miluieste! Binecuvinteza Doamne! Mai mult decat atat nu este nevoie. Spuneti-i: "Hai, ca nu e greu sa faci asta; fa-mi si mie atata placere".
Tineretul vrea sa traiasca pe pamant si pamanteste. Fara asta nici nu se poate, deoarece suntem pamantesti. Nu trebuie sa uitam ca pe pamant suntem numai pentru o vreme, si inca una scurta - asadar, desi suntem pamantesti, nu pentru pamant ne-am primit fiintarea. Instrainarea copiilor de voi e uimitoare. Luati seama insa, nu sunteti vinovati chiar dumneavoastra??? Daca tot timpul ori cititi, ori va indeletniciti cu lucrul de mana, iar de copii va ocupati doar putin, incat ei nu vad mangaiere de la dumneavoastra, ce este de mirare ca se instraineaza de voi?
Nu va puteti mantui sufletul de unul singur. O parte de neinlaturat in aceasta lucrare o au si grija de copii, mangaierea, tandretea materna (paterna), exemplul viu.

Sfantul Teofan Zavoratul

Aghiasma, apa sfintita

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

Aghiasma este apa sfintita de preot in cadrul slujbei Sfestaniei si in ziua de Boboteaza. In functie de slujba savarsita pentru sfintirea acestei ape, aghiasma poate fi de doua feluri: aghiasma mica, atunci cand se savarseste slujba numita "Sfintirea cea mica a apei", si aghiasma mare, cand se savarseste "Sfintirea cea mare a apei", in ziua de Boboteaza.

"Pravila bisericeasca" ne invata urmatoarele: "Aghiasma, apa sfintita prin slujba bisericeasca, se face cand preotul cheama asupra ei puterea Duhului Sfant, pentru ca ea sa aiba puterea de a sfinti viata oamenilor si a naturii inconjuratoare, pentru ca ele sa capete binecuvantarea Domnului. Apa este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii. La Botezul Domnului, se face aghiasma mare; aceasta se ia inainte de anafora; se da si celor ce sunt opriti de la Impartasanie, ca intarire spre nadejdea pocaintei, a mangaierii si indreptarii lor pentru viitor (Constitutiile Apostolice VIII, 29)."

Fiind folosita numai in cantitati mici, aghiasma nu trebuie sa fie inmultita; o sticla de aghiasma mare este suficienta pentru un an de zile, ea fiind folosita mai rar decat cea mica; in ce priveste aghiasma mica, slujba pentru sfintirea acesteia poate fi savarsita oricand in an, atat in biserica, cat si in casele credinciosilor; cand facem sfestanie in casa, preotul poate sfinti o cantitate mai mare de apa, in functie de dorinta si nevoile fiecaruia.

Aghiasma nu se strica niciodata; ea nu se strica insa decat datorita prezentei in ea a harului lui Dumnezeu, iar nu a altor motive precum intrarea in contact a apei cu argintul (dezinfectant) sau pentru asocierea ei cu busuiocul (superstitie). Daca aghiasma capata insa un miros neplacut, din pricina vasului in care a fost pastrata, si nu mai poate fi folosita, aceasta se varsa intr-o apa curgatoare curata sau la radacina unui copac.

Aghiasma adunata la un loc din mai multi ani sau de la mai multe biserici si manastiri nu este mai puternica decat aghiasma sfintita la oricare biserica de rand. Harul lui Dumnezeu si darurile Duhului Sfant nu se aduna matematic, dupa mintea noastra, ci se daruiesc fiecaruia din mila lui Dumnezeu, rodind dupa masura credintei fiecaruia. Astfel, unul care bea aghiasma de la biserica de care apartine poate fi mai folosit decat unul care bea aghiasma adunata de la mai multe manastiri.

Aghiasma se pastreaza curata si proaspata vreme indelungata, fara a da semne de invechire sau alterare. Desi acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezentei harului in aceasta apa sfintita, el ar fi de ajuns singur sa-l nasca intru credinta pe cel necredincios.

Aghiasma mica, apa sfintita la Sfestanie

Sfintirea cea mica a apei se savarseste oricand este nevoie, in biserica sau in casele credinciosilor. In biserica, ghiasma mica se sfinteste la inceputul fiecarei luni calendaristice, iar pe la casele credinciosilor, oricand este nevoie, mai ales in zile in care se tine post (de obicei, miercuri sau vineri); sunt alese zile de post deoarece rugaciunea unita cu postul este mai puternica. Aghiasma mica se sfinteste si in ziua de praznuire a Izvorului Tamaduirii.

Aghiasma, aceasta apa sfintita prin unirea ei cu harul Duhului Sfant, in urma rugaciunilor rostite de preot, are multe feluri de lucrari duhovnicesti. Astfel, dupa cum spune chiar rugaciunea rostita in cadrul slujbei de sfintire, aghiasma are puterea de a alunga duhurile necurate din casele crestinilor si de a curati mintea de gandurile cele rele de peste zi.

Cu aceasta apa sfintita, preotii stropesc spre sfintire credinciosii, biserica si casele acestora. Unii preoti obisnuiesc sa binecuvinteze cu aghiasma credinciosii, dupa sfintele slujbe. In vechime, mai ales pe la sate, preotii stropeau casele si curtile credinciosilor la inceputul fiecarei luni. "Cu aghiasma se stropesc: casa si lucrurile din ea, curtea si gradina, masinile, vitele, ogoarele, viile si livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele."

La randul sau, fiecare credincios poate stropi cu aghiasma casa in care locuieste, periodic sau chiar zilnic. Parintii duhovnici marturisesc faptul ca toti aceia care beau aghiasma cu credinta primesc binecuvantare, har si sfintenie.

Pe usa bisericii din Manastirea Frasinei, am gasim scris: "Aghiasma mica se poate bea zilnic, dupa anafura, daca dupa miezul noptii nu s-a mai baut si nu s-a mai mancat nimic. Pentru cei bolnavi este de mare folos sa guste aghiasma si sa-si stropeasca cu ea partile trupesti aflate in suferinta. Elevii si studentii pot lua aghiasma mica si sa-si stropeasca cu ea fruntea si hainele, spre a le lumina Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasma in perioada de necuratie trupeasca lunara. Cei casatoriti nu pot lua aghiasma daca s-au aflat trupeste in acea zi. Aghiasma mica luata cu rugaciune si cu multa cuviinta alunga duhurile rele, mintea o curateste de gandurile rele si o indrepteaza spre rugaciune."

In cartea liturgica numita "Molitfelnic", inainte de slujba de sfintire mica a apei, aflam urmatorul indemn: "Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea Apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asemenea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia sfintirii si rugaciunea marturisesc; ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta, iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele lor folos."

Aghiasma mare, apa sfintita la Boboteaza

Slujba numita "Sfintirea cea mare a apei" se savarseste de doua ori pe an, iar nu o singura data, dupa cum se stie in popor: mai intai, ea este savarsita in ajunul Bobotezei, cu aceasta aghiasma mare stropindu-se casele credinciosilor, iar mai apoi, in ziua de Boboteaza (6 ianuarie), aceasta din urma fiind luate de credinciosi acasa, pentru nevoile de peste an.

Sfintirea cea mare a apei, savarsita de preoti in ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a sfintit firea apelor, botezandu-Se in raul Iordan, este oficiata numai in biserica sau langa o apa curgatoare curata. In cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea in care se sfinteste aghiasma mica, apa este sfintita printr-o dubla invocare a Duhului Sfant. Astfel, aghiasma mare are o putere sfintitoare deosebit de mare, ea purtand in sine darurile minunate ale Duhului Sfant cu mult mai mult decat aghiasma cea mica.

Fiind sfintita numai la inceputul anului, aghiasma mare este pastrata cu multa grija in Sfantul Altar, ea fiind folosita de preot la multe rugaciuni savarsite peste an: aghiasma mare este folosita in slujba Botezului, la sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir; cu ea se stropesc si obiectele liturgice si icoanele ce urmeaza a fi sfintite; cu ea se stropesc demonizatii si cei vrajiti, atunci cand li se citesc rugaciunile de dezlegare si molitfele; ea se foloseste si la unele dintre rugaciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi si de curatire a fantanii, holdelor etc.

In zilele de Boboteaza, fiecare crestin este dator sa ia acasa aghiasma mare si sa o pastreze intr-un loc deosebit si curat. Cu aceasta ocazie, credinciosii beau aghiasma mare vreme de opt zile, incepand din ziua Bobotezei si incheind in ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai in aceasta perioada se poate bea aghiasma mare fara post si spovedanie.

Dupa data de 14 ianuarie, aghiasma mare "se ia numai cu post si cu spovedanie, intotdeuna inainte de anfura, cu binecuvantarea preotului duhovnic". Unii preoti obisnuiesc sa dea aghiasma mare, dupa post si spovedanie, acelora care nu au binecuvantarea de a se impartasi cu Sfintele Taine. Cu binecuvantarea duhovnicului, postind macar in ajun, aghiasma mare se poate bea si in zilele de sarbatoare.

Cu aghiasma mare se pot stropi si casa, curtea, gradina, vitele, ogoarele si livezile, spre a fi pazite de lucrarile necurate ale diavolului (doar de Boboteaza sau periodic). De asemenea, cu pocainta si cu binecuvantarea duhovnicului, aghiasma mare se poate lua si in cazuri de boli grele. Fiind incarcata cu darurile dumnezeiesti ale Duhului Sfant, aghiasma mare a savarsit adesea minuni, tamaduind bolnavi, aparand de rele si izbavind din primejdii pe cei credinciosi.

Teodor Danalache

CRESTINII SECOLULUI XXI: FARA VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI ...

CRESTINII SECOLULUI XXI: FARA VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI ...: "

VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI NU MURIM..GHERON IOSIF ISIHASTUL


" Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii " - spune inteleptul Solomon si cu el sunt de acord Parintii.

Iar eu spun: " Fericit, de trei ori fericit este barbatul care se teme de Domnul ".

" Din aceasta frica dumnezeiasca se naste credinta in Dumnezeu. Aceasta il face sa creada din tot sufletul ca daca el s-a dedicat intru totul lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu va avea grija de el intru toate.
Si in afara de hrana si acoperis - spre care iarasi Acesta il determina - alta grija nu are. Ci se supune in toata simplitatea voii Domnului, caruia Ii urmeaza.

Cand se va inradacina aceasta credinta in suflet se va desfiinta deplin cunoasterea aceea care da nastere la indoiala in toate si face sa se micsoreze credinta, iar uneori o face chiar sa dispara, intrucat are puterea firii din care se hraneste.
Daca insa va invinge credinta in urma multor incercari, atunci se naste - sau, mai curand, i se daruieste cunoasterea duhovniceasca, care nu sta impotriva credintei, ci cu aripile sale zboara si cerceteaza adancurile tainelor.

Si vor fi acestea doua, credinta si cunoasterea, cunoasterea si credinta, surori nedespartite.
Sa cercetam noi, cei care ne-am dedicat lui Dumnezeu, daca este credinta cea care ne stapaneste sau este cunoastere. Daca lasi totul in seama lui Dumnezeu, ai inteles ceea ce este credinta si vei afla fara indoiala ajutor la Acesta. Atunci, de mii de ori daca vei fi incercat si ispitit de Satana, pentru a-ti lua credinta, tu sa preferi de mii de ori sa mori decat sa dai ascultare cunoasterii.

Astfel ti se va dechide poarta tainelor. Si te vei minuna intelegand ca mai inainte erai legat cu lanturile cunoasterii iar acum zbori cu aripi dumnezeiesti deasupra pamantului. Si respiri alt aer, al libertatii, de care ceilalti sunt lipsiti.

Iar daca vezi cunoasterea ca te stapaneste si te pierzi la cel mai mic pericol si deznadajduiesti, atunci sa stii ca nu ai inca credinta, ca nu ai inca nadejde deplina in Dumnezeu, care poate sa te scape de la orice rau. Ingrijeste-te sa te indrepti ca sa nu fii lipsit de un astfel de lucru bun.

Ia aminte acum la ceea ce iti voi spune:
A venit la noi odata un calugar care fusese in Elvetia pentru ca suferea de trei boli groaznice nevindecabile. Cheltuise multi bani si multe medicamente. Era bogat. Cineva i-a spus sa vina la mine si sa-mi spuna gandurile sale. Mi-a fost mila de el.
I-am spus ca o sa se faca de indata bine, numai sa creada ca Dumnezeu poate sa-l vindece.
Daca ar fi sa va scriu toata istoria, cat m-am chinuit sa-l conving, ar trebui sa va scriu patru coli cel putin. Nici nu voia sa plece, nici nu se lasa convins. Pana cand Dumnezeu a lucrat si a auzit acela o voce in chip omenesc : " De ce nu asculti, ca sa te faci bine? "
Si asa s-a vindecat. Eu ii ceream sa manance ceea ce medicii spuneau ca daca mananca va muri si sa-si puna toata nadejdea in Dumnezeu. In felul acesta ii ceream sa paraseasca cunoasterea si sa urmeze credintei. In loc sa manance de zece ori pe zi,cum i se spunea, i-am spus sa manance o singura data si sa-si puna nadejdea in Dumnezeu. Numai trei zile l-a incercat Dumnezeu si a fost de ajuns. Iar eu ma rugam
pentru el cat puteam. Noaptea, am vazut in somn doi serpi infricosatori care il cuprisesera sa-l omoare.
Unul i se incolacise in jurul gatului iar el striga cu tipete salbatice sa-l scap. M-am luptat cu salbaticiunile si le-am omorat, apoi m-am trezit.

Atunci a venit la mine si mi-a zis: " M-am facut bine. Sunt ca un nou nascut !" Si intradevar,trupul lui se refacuse ca trupul unui prunc. Medicamentele, pastilele si injectiile le-a aruncat intr-o prapastie. Si a trait deplin sanatos, mancand numai o singura data pe zi.

Vedeti, dar, cate lucreaza credinta ? Sa nu credeti ca eu am facut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credinta este aceea care are putere sa savarseasca astfel de minuni.

Ascultati iarasi:

O calugarita mi-a scris ca este suferinda si ca daca nu va face operatie va muri. Eu ii scriu si ii spun contrariul. Aceea iarasi imi scrie ca doctorul i-a spus ca daca nu se va opera in nu stiu cate zile va muri. Eu iar ii scriu: " Ai credinta ! Lasa totul in grija lui Dumnezeu ! Prefera mai curand moartea ". Mi-a raspuns dupa un timp ca s-a facut bine.

Vedeti? De nenumarate ori am incercat acest lucru. Cand pui moartea in fata ta si o astepti in fiecare clipa, aceasta fuge departe de tine. Cand iti este frica de moarte,atunci aceasta te urmaraste continuu. Am inmormantat trei tuberculosi nadajduind ca se va lua boala si la mine. M-am imbracat cu haina unui muribund, dar moartea fugea la cei care se temeau de ea. Sunt bolnav de o viata intreaga. Nu am luat nici un medicament. Am mancat ceea ce era contraindicat insistent. Si unde-i moartea ?

Va scriu toate acestea pentru ca iubiti desavarsirea. Cei din lume nu pacatuiesc savarsind cele ce tin de cunoastere, pentru ca nu cauta alta cale. Vreau sa va spun,dupa toate acestea, ca fara voia Domnului nici nu ne imbolnavim nici nu murim. Sa fuga de la noi putina credinta.

Mai intai cunoastem pe Dumnezeu drept Creator al oricarui lucru bun, Tata si Proniator.
Trebuie sa credem in Acesta din toata inima noastra. Dupa aceea Il vom iubi simtind multele Lui binefaceri. Cand iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra ca Ziditor,atunci vom iubi si pe aproapele nostru ca pe noi insine, intelegand ca suntem toti frati dupa fire lui Adam si dupa har lui Hristos.

Cu toate acestea, omul duhovnicesc nu trebuie sa tina seama de rudenia trupeasca, din moment ce s-a consacrat lui Dumnezeu, ci de rudenia duhovniceasca. Deoarece trupul, barbatesc si femeiesc, este
pentru inmultire, de care noi ne-am lepadat si am urcat mai sus. Prin urmare, ca oameni duhovnicesti ce suntem, trebuie sa vedem duhovniceste. Sufletul nu este barbatesc sau femeiesc, nici tanar sau batran, ci harul lui Hristos peste toate.

Lasati mintea voastra libera - nu o inchideti sub lege, din moment ce suntem sub har -ca sa vada cat de mare este taina care se ascunde in cuvintele pe care vi le spun. Sa guste din dragostea nevinovata si dumnezeiasca, si sa zburde in vederea singurului Dumnezeu, a bunului nostru Tata.

Daca toti suntem frati, suflare a lui Dumnezeu, suflare dumnezeiasca, si Datatorul de viata Parintele nostru este intru noi, toate faptele noastre, miscarile, gesturile sunt judecate de ochiul Lui. Si inainte de a te misca tu, inainte de a gandi tu ceva bun sau rau, aceasta suflare, sufletul ca insuflare a lui Dumnezeu, Il anunta pe Dumnezeu. A vazut, anticipand, ce vei face, si abia dupa aceea tu vei face miscarea sufletului sau a trupului.

Acum ia aminte la spusele profetului: " Am vazut pe Domnul meu inaintea mea pentru totdeauna ". Ochii sufletului tau sunt oare totdeauna deschisi, sau crezi ca, deoarece nu vezi tu aproape pe Dumnezeu, nu te vede nici Acela ? Sau crezi ca poti face ceva pe ascuns de Dumnezeu, intrucat mintea ta este inchisa ? Acela Se intristeaza si Se face ca nu vede, insa te vede, iti reproseaza putinatatea credintei si intunecimea mintii.

Nu stii oare ca Hristos devine in fiecare vindecarea oricarei nevoi? Adica hrana duhului,apa celui insetat, sanatate celui bolnav, imbracaminte celui gol, voce celor care canta,cercetare celui care se roaga, tuturor toate spre mantuire.

Crede, fiule, in toate cate patimim, in toate Hristos este cel mai bun doctor al sufletului si al trupului. Este suficient numai sa te lepezi deplin de tine insuti, sa ai credinta desavarsita si daruire fara nici o ezitare. Daca dulcele Iisus este atat de bun, milostiv,de ce sa deznadajduiesti ? Noi ii cerem atat de putin iar Acesta ne da atat de mult ! O raza de lumina numai daca cerem, Acesta ne daruieste Lumina intreaga, Adevarul,Iubirea.

Smereste-te si orice nadejde a ta sa o ai in Acesta. Crede-ma ca spun adevarul: de cand am devenit monah, ori de cate ori m-am imbolnavit nu m-am ingrijit in nici un fel de mine. Nici nu am lasat pe cineva sa se ingrijeasca de sanatatea mea trupeasca, ci toata nadejdea mea mi-am pus-o in doctorul cel fara de plata.

Si cat de mult am fost incercat la inceput ! Tot spatele meu pana jos se umpluse de bube cat lamaia. Ma luptam cu patima, fara sa-mi schimb nici camasa de piele, nici haina. Mi-am pus in spate un rucsac si am dat ocol intregului Munte Sfant. Toate acele bube s-au spart singure si supurau pana la picioare. Si nu m-am schimbat, cum am spus, luptandu-ma din rasputeri si indurand totul. Camasa mea de piele se imbibase de
materia care curgea. In gaurile ranilor puteai introduce degetul. Si nu am patit nimic.

Pana astazi orice boala vine asupra mea o primesc cu multa bucurie si cu speranta ca-mi poate aduce somnul cel vesnic, sa ma aflu alaturi de Domnul meu Iisus Hristos. Dar nu a venit inca ceasul. Va veni insa curand. Moartea, care pentru multi este un lucru mare si infricosator, pentru mine este odihna, este un lucru dulce care va pune capat necazurilor lumii. Si o astept clipa de clipa. Este mare moartea, cu adevarat.

Dar mare este si lupta de a ridica toate sarcinile lumii de astazi, cand toti cer de la celalalt sa implineasca toate poruncile.

Acestea sunt timpurile noastre. De aceea, se cere multa rabdare pana ne vom da sufletul in picioare. Ai curaj si pastreaza-ti sufletul, indiferent ce ti s-ar intampla. Pentru acestea si pentru toate celelalte am devenit ca un cadavru si rog pe Dumnezeu sa ma ia ca sa ma linistesc. Cer dragostei voastre sa va rugati pentru mine, pentru ca am multe suflete care cauta la mine ajutor. Si credeti-ma ca pentru fiecare suflet care
primeste ajutor de la mine sunt incercat si eu cu lupta pe care o are acela.

Iarasi va scriu sa nu va temeti de boli, chiar daca le veti purta viata intreaga. Daca Dumnezeu este in permanenta prezent, de ce sa ne nelinistim? In El traim si ne miscam. In bratele Lui suntem tinuti. Respiram intru Dumnezeu. Suntem inconjurati de Dumnezeu. Il simtim pe Dumnezeu. Ne hranim cu Dumnezeu in Sfintele Taine. Oriunde te intorci, oriunde privesti, peste tot este Dumnezeu: in cer, pe pamant, in adancuri, in pomi si in pietre, in mintea ta, in inima ta.

Prin urmare, sa te vada oare Dumnezeu ca suferi ? Spune-i Lui durerile tale si vei vedea cata mangaiere o sa ai, vei vedea vindecare nu numai a trupului, ci si a patimilor sufletului. Imi scrii ca nu ai scapat inca
de omul cel vechi. Iar eu iti spun ca nici picatura nu ai din omul cel nou, esti in intregime cel vechi. Cand va incepe noul Adam sa ia chip in tine, atunci eu insumi iti voi scrie despre semnele formarii omului nou, daca voi mai fi in viata.

sursa..Marturii din viata Monahala..Gheron Iosif
Arhimandrit EFREM FILOTHEITUL

HRISTOS A INVIAT

Botosaneanul Ortodox: Sa ne rugam pentru parintele Iustin Parvu

Botosaneanul Ortodox: Sa ne rugam pentru parintele Iustin Parvu:  Joi, 9 Mai 2013, între orele 8-11, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu va trece printr-o intervenţie chirurgicală şi îi roagă pe toţi...

Fac parte din biserica Ortodoxa: Să nu te doară niciodată

 "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Să nu te doară niciodată

Să nu te doară niciodată
Ocara dusă cu folos,
Ca vei primi în cer răsplată
Din mâna sfântă a lui Hristos.
Să nu îti pese de oferta
ce ti-o întinde un viclean,
Că vorba mea azi este certă
În spate este chiar Satan!
Să nu te apese amenintarea
De care eşti înconjurat,
Că-n ea testată-ti e rabdarea
De câtre Marele Împărat.
Să nu te-ncânte niciodată
Cuvintele celui mieros,
Că nu-i real ce îţi arată
El umblă după al său folos.
Să nu te plângi de spinii care
Te-nţeapă adesea nemilos,
Chiar sângele când curge vale
Priveşte ţintă la Hristos.
Când spinii îi intrau în carne
El totul a răbdat tăcând,
Căci inima părea că-i arde
Având salvarea ta în gând.
Deci rabdă orişice durere
De dragul lui Isus Hristos,
Că într-o zi la înviere
Răbdarea fiţi-va de folos.
Să nu-ţi doreşti nimic din lume
Că toate trec ca fumu-n vânt,
Nu te ţinea de râs şi glume,
Ci luptă să devii mai sfânt!

Fac parte din biserica Ortodoxa: Să nu te doară niciodată: ..URMEAZA LINCUL... 

Imn al invierii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Valeriu Gafencu -
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.
Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

HRISTOS A INVIAT! E Noaptea Învierii!…

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

E Noaptea Învierii!…
o, pân’ aici afund
chemările de clopot, căutându-mă, pătrund,
pe glasul lor de-afară vin gândurile, stol,
umplându-mi dintr-o dată întreg mormântul gol!

O Paştile din anii copilăriei, când
era atâta soare pe faţă şi pe gând,
când primul clopot, noaptea, trezindu-ne, venea,
lumina dintr-o dată pe toate strălucea!

O, cămăşuţa nouă… şi oul înroşit,
bisericuţa albă pe dealul înflorit,
lumina Învierii, fiorul neuitat
din clipa sărutării: Hristos a Înviat!…

– De amintirea sfântă a tuturor luat
aş vrea să spun spre-un suflet: Hristos a înviat! –
dar sunt atât de singur
şi gândurile, roi,
pe-acelaşi glas de clopot le retrimit napoi!




Niciodata nu e tarziu sa iti ceri iertare pentru greselile facute, dar intotdeauna e foarte greu sa ii privesti in ochi pe cei carora le-ai gresit. Acesta este momentul cel mai potrivit pentru a regreta raul facut si pentru a rosti cuvintele: IARTA-MA. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii. Vreau sa cer iertare celor carora le-am gresit, cu voie sau fara de voie. Iar daca am nedreptatit pe cineva, nu faceti ca mine. Iar daca nu am ajutat pe cineva, nu faceti ca mine. Iar daca nu am reusit sa va arat ce e bine si ce e rau, iertati-ma. In seara asta la biserica, la ora 24, o sa cant Hristos a Inviat privind spre cer. ...Voi stii ca fiecare prieten
 care mi-a iertat o greseala e un inger  si voi fi fericit ca am invatat aceasta lectie de la voi. Sarbatori fericite!!
Niciodata nu e tarziu sa iti ceri iertare pentru greselile facute, dar intotdeauna e foarte greu sa ii privesti in ochi pe cei carora le-ai gresit. Acesta este momentul cel mai potrivit pentru a regreta raul facut si pentru a rosti cuvintele: IARTA-MA. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii. Vreau sa cer iertare celor carora le-am gresit, cu voie sau fara de voie. Iar daca am nedreptatit pe cineva, nu faceti ca mine. Iar daca nu am ajutat pe cineva, nu faceti ca mine. Iar daca nu am reusit sa va arat ce e bine si ce e rau, iertati-ma. In seara asta la biserica, la ora 24, o sa cant Hristos a Inviat privind spre cer. ...Voi stii ca fiecare prieten
 care mi-a iertat o greseala e un inger  si voi fi fericit ca am invatat aceasta lectie de la voi. Sarbatori fericite!!

RĂSTIGNIREA ŞI PUNEREA ÎN MORMÂNT A DOMNULUI NOSTRU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...




Istovitorul drum al Crucii, sus pe Golgota s-a sfârşit
Unde prin suferinţă cruntă Miel far'de vina S-a Jertfit
Între tâlhari batjocorirea să fie-n toate săvârşită
Prin Voia Tatălui din Ceruri, spre a fi lumea Mântuită

Bătute-n palme prin cruzime, piroanele s-au înroşit
De sângele care se Varsă, spălând Păcatul Moştenit
Iar Crucea care -n ridicare, pe trup amarnic chinuind
Stătea semeaţa -'ntre tâlharii. Ce se-auzeau spre EL zicând

Cel rău i-A spus să se salveze..! De este Fiu de Dumnezeu
Iar acel bun cerând iertare, a zis - ca cel greşit sunt eu..!
Iar tu- Iisuse fără vina.., eşti pus pe Cruce spre Murire
Şi eu - TE rog cu lăcrimare, iertarea -mi Dă..! Şi Pomenire

Atunci Iisus simţind căinţă, I-a spus - iertarea -ti Dau..!, s-o ai..!
Şi ţie-Ţi spun spre liniştire, ca azi vei fi cu Mine-n Rai
Apoi ELY... Strigând Hristosul, spre Cer privirea şi-a 'nalţat
La sânul Tău Mă IA Părinte, cu tot cu Suflet, ce Mi-Ai Dat!

Apoi L-au coborât soldaţii, după ce coasta I-au străpuns
Să nu mai fie-un strop de viaţă, în Trupu-I chinuit, ascuns
Să-L ducă pentru Îngropare, în Ţarină cum scrie Cartea
Ce Iosif din Arimateea, i-a dat să- Şi Doarmă puţin Moartea

Peste Mormânt au pus o stânca, să nu se poată s-o urnească
De-ar vrea să-L fure peste noapte,.. orice fiinţă omenească
Că precum scrie-n Prorocire, A Treia Zi va fi să-'INVIE
Prin Dumnezeu ce-i este Tatăl, să-I dea a lumii-'Mpărăţie..

De pază puşi soldaţi să steie, cu arme multe şi putere
Să nu poată ieşi afară prin mincinoasă înviere
Aşa credeau mai marii vremii când L-au Ucis fără de Vină
Dar în curând spre pedepsire vor fi orbiţi de-a SĂ Lumina

După ce piatra cea greoaie au prăvălit-o pe Mormânt
Iisus a fost trimis spre iaduri.., prin voia Tatălui Cel Sfânt
Să-i spargă Porţi scoţând afară, pe cei ce drepţi Nejudecaţi
Stăteau de-un veac în suferinţă în voia lui Satan lăsaţi

Prin jertfa Fiului pe Cruce puterea iadului s-a stins
Şi lucifer cu toată hoarda, va fi de-a pururea învins
Numai pe-acei ce-s cu păcate, prea grele fără de iertare
Va fi să-i lase-n suferinţă în veşnicii fără scăpare

Noi, neştiind de-a Sa Lucrare, î-L aşteptam A TREIA ZI..
Jelind dureri şi chinu-i mare prin Rugăciuni spre-a Le-auzi
Când slava mare prin lumina, de Gabriel fiind purtată
Venind cu îngeri să-L Învie, Să-i fie-n veci Slăvirea Toată
Vom fi în suflet cu speranţa, cântându-I Veşnic Pomenirea
Şi-n INIMILE curăţite, să ne sădească Nemurirea!

SLAVĂ ŢIE! - Hristoase, Dumnezeul nostru SLAVĂ ŢIE!...

Cu pace şi iubire către voi!
ANDREI BOTOSANU..!
13.04.2012-Bucuresti

Rugăciune către toţi sfinţii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

O, sfântă ceată a celor care L-aţi slujit pe Hristos, aducându-mi aminte de faptele voastre minunate, vă aduc laudă după cuviinţă: Bucuraţi-vă, stele ale cerului duhovnicesc! Bucuraţi-vă, împreună cu cetele îngereşti! Bucuraţi-vă, candele ale Bisericii lui Hristos! Bucuraţi-vă, sfinţilor prin care Domnul împarte tuturor tămăduiri!
Voi aţi împărţit neamului omenesc mulţime de vindecări minunate şi, pentru aceasta, la voi alerg astăzi, nădăjduind că nu mă veţi trece cu vederea. Ajutaţi-mă să primesc tămăduire de la Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce v-a dat bi­ruinţă în lupta cu trupul, cu patimile şi cu poftele, Căruia Îi aduc smerită rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Care i-ai rân­duit pe sfinţii Tăi drept mijlocitori ai cererilor oamenilor, arată-mi mila Ta şi mie, păcătosului, care sunt încercat în focul durerilor, şi dăruieşte-mi vindecare trupească şi sufletească. Pentru rugă­ciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei; ale Sfinţilor, mări­ţilor şi întru-tot-lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor mari dascăli ai lumii şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur; ale celor între sfinţi Părinţii noştri Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; cu ale Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Ioan cel Nou de la Suceava şi Ioan Valahul; cu ale Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Fotie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; cu ale Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor; cu ale preacuvioşilor şi de-Dumnezeu-purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion şi Sofronie; cu ale preacuvioasei Maicii noastre Paras­cheva şi ale tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioa­selor Maici, care s-au nevoit în dreapta-credinţă.
Că Tu eşti Dumnezeul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, în vecii vecilor. Amin.

IISUS E, VIU IN VECI TRAIESTE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Autor : ICA DRAGOI

Lui Iisus,slavă mărire,
Să-i cântăm neâncetat,
Moartea El a biruit-o,
Si e viu cu-adevărat.

A-nviat El Domnul slavei,
Boldul mortii El a frânt,
A iesit din groapa rece,
Din întunecat mormânt.

A-înviat,e viu trăieste,
Viată noi avem prin El,
Ne-a promis că nu ne lasă,
Singuri nu v-om fi defel.

El e viu,e în mărire,
La dreapta lui Dumnezeu,
si ne-asteaptă cu iubire,
În Ierusalimul Său.

Î-ti multumim drag Isuse,
C-ai murit si-ai înviat,
si prin jertfa Ta pe cruce,
Cu Tatăl ne-ai împăcat.
Amin