Pagini

29 iulie 2026

Profetia Sf Ioan de Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



"Si iarasi am mers mai departe, si am intrat într-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar Staretul m-a oprit: „Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”.
Aceasta biserica era tare mohorâta. Pe masa din altar – stea peste stea; în jur ardeau lumânari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva rau mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în fata prestolului statea un preot cu fata catranita, iar sub prestol – o femeie, rosie toata, cu stea în frunte, striga de rasuna biserica: „Slo-o-bo-o-da-a!” (Sunt libera!). Doamne fereste, ce grozavie! Oamenii aceia începura sa alerge ca niste smintiti în jurul prestolului, sa tipe, sa suiere, sa bata din palme si sa cânte cântece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamântul s-a cutremurat, si biserica s-a prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul – s-au pravalit cu totii în adâncul beznei – în abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit înapoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu. „Parinte, spune-mi, ce este cu aceasta înfricosatoare biserica?” – «Acestia-s „cetatenii cosmosului”, ereticii, cei ce au parasit sfânta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te împartasesti!»
M-am înfricosat, zicând: „Doamne, vai noua, ticalosilor – moarte!”. Staretul m-a linistit însa, spunându-mi: „Nu te scârbi, ci roaga-te!” Si iata, am vazut o multime de oameni care se târau chinuiti de o sete cumplita, iar în frunte aveau stele. Când ne-au zarit, au început sa strige: „Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Atât de greu ne este, însa nu putem sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au învatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe Duhul Sfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”. Si au început sa plânga.
[…]
Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrâni, îmbracati în straie ciudate, carând o stea imensa în cinci colturi; la fiecare colt atârnau câte doisprezece draci; în centru, satana însusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatâna de paie, iar din gura îi curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: „Sculati voi cei pecetluiti cu blestemul…” Imediat s-a prezentat un cârd de draci, punându-le la toti pecetile: pe frunte si la mâna dreapta. L-am întrebat pe Staret: „Asta ce inseamna?“.
– „Acestea-s pecetile antihristului”. Mi-am facut semnul crucii Si l-am urmat pe Staret.
[…]
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se împlinira cuvintele Proorocului Daniel despre „urâciunea pustiirii“. Si iata, am vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim.era înfipta steaua. Sus, pe cupola, În interiorul templului se înghesuiau milioane de noroade, si înca altii mai încercau sa patrunda înauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicând: „Aici este urâciunea pustiirii!“.
Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru si racnea: „Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“. Toti au cazut la pamânt si i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceti pe frunte si pe mâini, ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.
Comentariu :
Asadar, steaua cu cinci colturi, pentagrama, va fi un simbol extrem de important in acele vremuri apocaliptice.
De aceea de fapt intalnim steaua aproape peste tot: pe drapelele SUA, al fostelor state din blocul comunist, pe cel al UE, pe produse, in reclame, filme, reviste, site-uri. Ca sa ne obisnuim cu stelutele, ca sa credem ca e de bine cu ele."
Profetia Sf Ioan de Kronstadt

23 iulie 2026

Nu uitați rugăciunea!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



1. Bătrânul Iacob zicea: “Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.

2. Adresându-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrânul din Chios, sublinia: “Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară.

Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.

3. Bătrânul Iosif zicea: “Începutul drumului spre rugăciunea curată este lupta împotriva patimilor. Este imposibil să faci progrese în Rugăciunea lui Iisus atâta timp cât lucrează patimile. Totuşi acestea nu împiedică să existe harul rugăciunii, dacă nu suntem cuprinşi de nepăsare şi de slavă deşartă.

4. Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrânul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau până la sfârşit suferinţele martiriului”.

5. Bătrânul Amfilohie sfătuia: “Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”


20 iulie 2026

SFANTUL ILIE TESVITEANUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Bucuria mea, un prooroc este o calauza Sfanta, ales de Dumnezeu sa carmuiasca poporul pe caile credintei si sa-l fereasca de ratacire, este vazator al tainelor viitorului pe care le prezice cu o precizie uimitoare fiind inspirat de Duhul Sfant. Sfantul Ilie Tesviteanul, acest inger pamantesc si om ceresc, a avut sansa de a vorbi cu Dumnezeu ca o adiere de vant pe Muntele Carmel.
 
Sfantul Ilie, va veni ca inainte mergator al zilei celei infricosate a Domnului, cand “se va coace rautatea” pe pamant: “Iata Eu va trimit pe Ilie Proorocul, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si infricosata”. Avem nevoie de prezenta Sfantului Ilie in sufletele noastre asa cum a avut vaduva din Sarepta Sidonului, si precum aceleia i-a inviat pe fiul ei mort, tot asa il rugam, sa invieze si pe fii, fiicele noastre si pe toti tinerii, morti din punct de vedere spiritual. Multi leprosi erau in vremea lui Elisei, dar, numai unul s-a tamaduit, Neeman Sirianul. Cata lepra este pe trupurile, dar mai ales in sufletele noastre si cata nevoie avem sa fim tamaduiti! Sa dam slava lui Dumnezeu, ca a chemat in slujba Sa, un astfel de Apostol si Prooroc. Sa fim milostivi ca vaduva din Sarepta Sidonului si atunci toate ne vor spori si nimic nu ne va lipsi. Noi, crestinii ortodocsi din Romania, avem mare evlavie la Sfantul Ilie, ii purtam icoana marelui Profet in suflet si fiindca, mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacov 5:16), il rugam asa: Sfinte Ilie Tesviteanul, ca unul care ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul mortii noastre.

                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                             Preot Ioan .

13 iulie 2026

Sf. Ioan Gura de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



O, omule intrat-ai în biserică, învrednicindu-te-ai de vorba scripturii şi mai vârtos a lui Hristos, păzeşte-te să nu ieşi, mai înainte de încheierea preotului, pentru că, ca şi un slujitor fugar te vei judeca de către Dumnezeu.

Toată ziua petreci în locurile cele trupeşti şi două la cele duhovniceşti nu poţi îngădui? La jocuri mergi şi până nu se strică nu ieşi, şi la biserică vii şi mai înainte de terminarea Sfintei Liturghii ieşi.
Fie-ţi frică de cela ce zice, cel care necinsteşte Sf. Taine se va socoti şi necinstit de către Hristos.
A sta înaintea unui împărat nici să zâmbeşti sau a râde nu cutezi, iar înaintea Domnului Hristos şi Împăratului tuturor stând şi nu stai cu frică şi cu cutremur, ci vorbeşti şi râzi fără de tocmeală în
casa lui Dumnezeu. Cu aceasta Îl îndemni pe Dânsul de te urgiseşte şi nu iei iertare păcatelor tale. Pentru că Dumnezeu nu atâta pe cei păcătoşi îi urăşte, ca pe cei ce nu se opresc de la păcat.
De la unii ca aceştea îşi întoarce Dumnezeu faţa şi se îndepărtează.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Ce răspuns vei da lui Dumnezeu, tu care te leneveşti a educa pe fiul tău?
N-a fost copilul locuitor cu tine, va zice Dumnezeu către tine cel care eşti tată, nu te-am făcut învăţător şi stăpân, şi purtător de grijă asupra copilului tău?
Nu ţi-am dat toată puterea în mâinile tale?
Nu ţi-am poruncit să înveţi şi încă să-l prefaci când este tinerel? Deci ce iertare o să ai de vei lăsa pe copilul tău să crească şi să rămâie neînvăţat?
Sf. Ioan Gura de Aur

Sf. Ioan Gura de Aur

PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...





de Preot Sorin Croitoru

Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

12 iulie 2026

CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              

Bucuria mea, zice Sfantul Sofronie de la Essex (ortodoxa din Anglia): “Viata fara Iisus Hristos, este FARA GUST, TRISTA si PARASITA. Cu totii, in fiecare moment al vietii noastre, avem absoluta nevoie de Harul lui Dumnezeu, care ii este dat omului prin DURERE si EFORT. Sufletul omului este chipul lui Dumnezeu. Gaseste odihna, doar atunci cand atinge perfectiunea”.

 Dar pana ajunge la aceasta perfectiune, Sfantul Parinte, Ioan Maximovici, ne invata asa: Oricine ai fi tu, crestine ortodox, de vei primi cu inima multumitoare, ca din mana Domnului, tot ce ti se va intampla in viata, placut sau neplacut, din voia sau cu ingaduinta Domnului, fericit vei fi si bine-ti va fi!" Si cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Ioanichie Balan: “Daca as putea sa-mi revad tot scrisul meu, l-as rezuma la o singura fraza: CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS! 

In puterea acestor cuvinte sta toata taina mantuirii si fericirii noastre”. Dorindu-ne sa ne lepadam de Duhul lumii si sa avem Duhul lui HristosSfantul Parinte, Arsenie Boca, ne spune asa: “Lepadarea de lume este o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai in si-n mijlocul pustiei petrecand."

 In virtutea libertatii pe care o avem de la Dumnezeu, de a alege, Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: “Exista doua feluri de libertati: o libertate materiala, exterioara, profana, care de fapt inseamna o inrobire prin patimi, si o libertate interioara a duhului, a rugaciunii, libertatea lacrimii cand te rogi, libertatea duhului pe care ti-o da numai rugaciunea, spovedania, Safanta impartasanie, prezenta regulata la biserica, citirea cartilor Sfinte”. Si cat de adevarat si de suflet ziditor este aceasta invatatura a Sfantului Parinte, Arsenie Boca: “Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata”. Amin!

Dumnezeu sa te binecuvanteze, Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei, Sfantul tau Inger pazitor sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli si sa ai sufletul plin de bucurie Sfanta. 

                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                       Preot Ioan .

12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

1. Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători. Față de El și față de noi, de mântuirea sufletului nostru.

2. Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt, nu se roagă.

3. Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea…

4. Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

5. Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu? Este acela ce primește tot ca pe un Dar de Sus și plin de recunoștință mulțumește necontenit.

6. Să ştim să murim şi să înviem în fiecare z!

7. Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte multe, de scuze, de tot soiul de explicaţii, ci de INIMILE noastre !

8. Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul, iubește şi… iartă!

9. Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă te curățești și scapi de suferinţa cea adevărată și veșnică.

10. Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute. Conteaza dreapta așezare a omului în folosirea lor.

11. Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează curând Învierea lor.

12. Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Pr. Arsenie Papacioc

„Cuviosul Serafim de SarovCuviosul Serafim de Sarov t

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




„Cuviosul Serafim de Sarov trăia în mănăstire și primea în fiecare zi până la două mii de oameni care veneau la el doar ca să-l vadă. Tocmai aceasta: să-l vadă. Nu predica, nu ținea cuvântări. În jurul lui nu era niciun cerc de ucenici care să-i aleagă pe vizitatori și să-i lase să intre doar pe cei aflați într-o adevărată nevoie. Era înconjurat de mulțimi. Și, după cum spune o veche zicală monahală, «nimeni nu se poate întoarce cu adevărat de la lume dacă nu vede pe chipul unui alt om strălucirea vieții veșnice, lumina veșniciei». Tocmai aceasta vedeau oamenii pe fața lui.

Din mulțime îi chema pe acei puțini despre care știa că trebuie să le spună ceva, că trebuie să le transmită un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Dar nici ceilalți nu plecau flămânzi și însetați. Ei văzuseră. Văzuseră pacea. Văzuseră măreția. Văzuseră bucuria. Văzuseră dragostea. Și toate acestea le vedeau pe chipul unui om aflat într-un context care, omenește vorbind, nu era deloc firesc pentru bucurie, pentru liniște sau pentru pace. Le vedeau pe chipul unui om care ducea o luptă necruțătoare pentru dobândirea propriei sale întregiri și pentru întregirea celorlalți. Iar această întregire se dobândește cu un preț foarte mare.

În viața Cuviosului Serafim există un episod în care se spune că, odată, avea un vizitator. Acesta ședea în tăcere în chilie, iar Serafim se ruga. Deodată, întreaga chilie s-a umplut de întuneric, iar vizitatorul a fost cuprins de groază. Așa a fost o vreme, în timp ce Sfântul Serafim continua să se roage. Apoi întunericul și spaima s-au risipit. Vizitatorul l-a întrebat ce fusese aceea. Iar Cuviosul i-a răspuns:

„Mă rugam pentru mântuirea unui suflet, iar tot întunericul iadului s-a năpustit asupra noastră ca să mă împiedice să mă rog și să zădărnicească mântuirea lui.”

Știa să se bucure acolo unde, omenește vorbind, alții nu ar fi găsit puterea nici măcar să supraviețuiască, cu atât mai puțin să zâmbească. Întâmpina pe fiecare om cu cuvinte de dragoste și îi spunea fiecăruia: „Bucuria mea!”. Sau îi întâmpina cu acele cuvinte în care se cuprinde întreaga esență a Evangheliei: „Hristos a înviat!”

Mitropolitul Antonie de Suroj