"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Aceasta este viaţa cea veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat. 12.8
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică, şi s-a mutat din moarte la viaţă. 5.17
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)
Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.19)
Avem în noi şi o dorinţă sau un impuls de a fi sau de a ajunge mai presus de lumea aceasta. Noi oamenii, fiind şi o părticică a dumnezeiescului, purtăm în piept dragostea pentru viaţa viitoare. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie de înviere şi de viaţă veşnică. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)
Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. (Romani 2.6-8)
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)
Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcutăde mână, veşnică, în ceruri. (II Corinteni 5.1)
Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea. (Jean-Paul Sartre)
Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. (Ioan 5.39)
Cine nu primeşte pe Hristos în inima sa încă din viaţa aceasta, nu va avea parte de El nici în veşnicie. 6.1
Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8
Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura. (Psalmi 15.11)
Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)
Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând. Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)
Dacă nu avem timp pentru Dumnezeu, nici Dumnezeu nu are veşnicie pentru noi. (Sfinţii Părinti)
Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)
