Pagini

28 aprilie 2021

SĂPTĂMÂNA MARE SAU SĂPTĂMÂNA PATIMILOR,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


ESTE ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ A POSTULUI MARE,
ÎNAINTE DE PAȘTE
Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăși pe carele îl va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi...
Cinstitele patimi au răsărit lumii în această zi, ca niște lumini de mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma, primește a Se răstigni pe lemn, ca să mântuiască pe om.
Pe Mirele IISUS HRISTOS , fraților, să-L iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăți strălucind și în dreapta credință; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri. Săptămâna Patimilor este, aşadar, o săptămână plină de durere, plină de întristare sufletească. O săptămână în care Biserica ne mijloceşte retrăirea acelor momente şi înțelegerea sensurilor acestei înalte jertfe a lui Hristos prin slujbele din aceste zile. Prin aceste slujbe, avem posibilitatea să participăm duhovniceşte la taina mântuirii noastre care s-a realizat prin Iisus Hristos, Dumnezeul Care a luat asupra Sa păcatele noastre şi moartea pe care noi o meritam. Prin participarea noastră la suferința lui Hristos mărturisim cu inima udată de lacrimile pocăinței, că păcatele noastre devin astăzi cuiele răstignirii şi durerile cumplite ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Şi într-o astfel de stare, mărturisim Domnului prin Taina cea mântuitoare a Sfintei Spovedanii şi prin Împărăşirea de Trupul şi Sângele Lui, putem şi noi să-L însoțim pe Hristos pe Calea suferinței Cruci spre bucuria Învierii, de care să umplem sufletele în ziua cea minunată a Sfintelor Paşti.
VENIȚI LEPROȘI AI LUMII,MURDARI DE-A EI ȚĂRÂNĂ;IISUS VĂ SPALĂ IARĂȘI CU PROPRIA SA MÂNĂ !
VENIȚI VOI CE-N PĂCATE NĂDEJDEA VI SE FRÂNGE !
IISUS VĂ SPALĂ IARĂȘI CU PROPRIUL SĂU SÂNGE!
S-A APROPIAT LIMANUL ÎNVIERII,SĂ NU LĂSĂM ÎN JOS PÂNZELE RÂVNEI ,PÂNĂ NU VOM AJUNGE ÎN PORTUL ACESTA,AL BUCURIEI VEȘNICE.
Săptămâna patimilor este o săptămână cu o intensitate deosebită din punct de vedere duhovnicesc. Acele evenimente au avut și au un efect de lumină și bucurie asupra întregii omenirii.Amin !
Ar putea fi o imagine cu 6 persoane
206
39 comentarii
23 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie

27 aprilie 2021

Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru (sec. I.), din cei saptezeci.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



SINAXAR - Miercuri 28 aprilie- 
Sfantul Apostol Iason era din Tars, cetatea de nastere a Sfantului Apostol Pavel, iar Sfantul Sosipatru era din Ahaia Greciei; si au fost amandoi rudenii cu marele Apostol si ucenici ai sai, precum insusi o spunea (Rom. 16, 21). Deci, Iason a fost pus episcop al cetatii sale, in Tarsul Ciliciei, iar Sosipatru a luat ocarmuirea Bisericii din Iconia. Si pastoreau bine amandoi bisericile lui Dumnezeu si le inmulteau, aducand pe multi la credinta.
Au mers impreuna, apoi, in partile Apusului si, ajungand in insula Cherchira, au zidit acolo o biserica preafrumoasa, cu numele intaiului Sfant Mucenic Stefan, unde, slujind lui Dumnezeu, au adus, si aici, pe multi la credinta lui Hristos. Deci, au fost parati la Cherculin, conducatorul acelei insule, si au fost inchisi intr-o temnita, in care se aflau prinsi sapte talhari. Pe acestia, Sfintii Apostoli, cu vorbele lor cele de Dumnezeu insuflate, i-au adus la sfanta credinta si, din lupi, i-au facut oi; si inca si de sfarsit mucenicesc s-au invrednicit ei, ca, pentru marturisirea noii lor credinte, fiind aruncati intr-o caldare de smoala in clocot, si-au dar sufletul in mainile lui Dumnezeu, de la Care si-au luat cununa Si au crezut in Hristos insusi strajerul temnitei, caruia, pentru aceasta, i s-a taiat capul si s-a numarat si el in ceata Mucenicilor.
Acestea vazandu-le, fiica dregatorului din Cherchira a crezut, si ea, in Hristos si, marturisind ca este crestina, si-a scos de pe dansa toate podoabele, pe care le purta, si le-a dat saracilor. Iar tatal ei, instiintandu-se de aceasta, a dat porunca sa fie inchisa in alta temnita. Apoi, spanzurand-o de un lemn, o inabuseau cu un fum greu si cu sageti au sagetat-o, pana si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu.
Cand a venit alt dregator in Cherchira, instiintandu-se ca Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru sunt in temnita, a poruncit sa-i aduca la infatisare. Deci, a pus sa-i arunce pe ei intr-o baie de smoala, cu pucioasa si ceara in clocot si au iesit Sfintii, prin iconomia lui Dumnezeu, nevatamati si nearsi din baia aceea. Si s-au inspaimantat toti si multi, pana si dregatorul insasi, au venit la credinta lui Hristos.
Pusi in libertate, Sfantul Apostoli au adunat pe cei ce crezusera si, invatandu-i cuvantul adevarului, i-au botezat pe toti in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, iar dregatorului i-au pus numele Sebastian. Si s-au facut si alte minuni, multe, de catre Sfintii Apostoli si au zidit biserici frumoase, impreuna cu dregatorul, toate savarsindu-le cu bine si cu sfintenie, iar obstea credinciosilor sporea. Si ajungand la batranete, Sfintii Apostoli si-au sfarsit viata, trecand cu pace la doritul lor Hristos Domnul, la 28 aprilie.

E SĂPTĂMÂNA GREA, IISUS!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 E săptămâna grea Iisus, a patimilor Tale
Când pentru noi Tu ai primit a suferinţei cale,
Să duci pe umeri Crucea grea cu multele păcate
A celor pe car-I-ai iubit şi i-ai scăpat de moarte.

Ieri, Te chemau în casa lor spre-a cere vindecare
Primit ai fost ca Împărat, cu sfinte Osanale,
Azi..tot acei ce te doreau aruncă pietre-n Tine
La moarte toţi Te vor şi n-au nici milă nici ruşine!

Tu, urci tăcut şi-asculţi smerit insultele duşmane
Pe frunte, spinii mari te dor, iar trupu-i numai rane,
Din ochii Tăi, cad pe pământ doar picuri mari de sânge
Iar inima în pieptul Tău... Îţi tremură şi plânge!

Nici ucenicii cei iubiţi nu mai sunt azi cu Tine
De lumea rea s-ascund grăbiţi cu frică şi ruşine,
Tu, singur... părăsit de toţi urci Golgota-n tăcere
Lovit de biciul nemilos în crâncenă durere!...

...Azi, după două mii de ani Tu ai aceeaşi soartă
De la Caiafa la Pilat, poporul tău Te poartă,
Cu cozonac pe masa lor, cu miel şi pască dulce
Păstrând doar datinile vechi, ei ...Te-au uitat pe Cruce!!!

O!...Iartă-ne Iisus iubit acum cât se mai poate
Prin Jertfa Ta să speli pe veci noianul de păcate,
Şi-n Săptămâna asta grea să plângem cu durere
Sub Cruce s-alergăm grăbiţi, şi-apoi...
... Nimic... TĂCERE!!!...
Amin!    

Autor anonim

23 aprilie 2021

Ultima zi din Post în care se fac pomeniri pentru cei adormiţi!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Moşii de Florii..Sâmbăta lui Lazăr.





Sâmbăta lui Lazăr este sărbătorită de creștini-ortodocși cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim ...Duminica Floriilor...și reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor.
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr.
În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte.

Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

În această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr.
Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.
Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus.
Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.
Iisus era departe de Betania, într-un ţinut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri şi îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala lui Lazăr.
În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu ucenicii săi, pentru a se feri de răzbunarea conducătorilor religioşi ai evreilor. Numeroasele minuni săvârşite de Iisus atunci, ca şi mustrările adresate acestora de Hristos i-au îndârjit pe aceştia, dornici să-l prindă şi să-l omoare.
Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr.
„Eu sunt învierea şi viaţa”
În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere.
Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus :
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”.
Atunci Hristos i-a răspuns:
„Eu sunt învierea şi viaţa!”.
Iisus a vrut s-o încurajeze :
adică El, care a făcut atâtea minuni, are putere să biruiască moartea. La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit.
Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!

Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea”.
„Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare:
„Lazăre, ieşi afară!”

Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă.
Minunea a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare în rândul celor prezenţi.
Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor.
Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit şi atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat.

🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚🎚

Evangheliile precizează că, după Cincizecime, când prigonirile împotriva creştinilor au culminat cu uciderea arhidiaconului Ştefan, Lazăr şi surorile lui au fugit în insula Cipru.
Şi el era căutat pentru a fi omorât, deoarece existenţa lui era o dovadă vie a dumnezeirii lui Iisus Hristos, pentru că el fusese înviat din morţi.
Totodată, când apostolii Pavel şi Barnaba au fost în prima călătorie misionară l-au întâlnit pe Lazăr în Cipru şi l-au hirotonit episcop al oraşului Chition.
Pentru că a trăit după voia lui Dumnezeu, după miraculoasa înviere din morţi, el a mai trăit treizeci de ani şi a fost îngropat în Cipru, unde a făcut multe minuni.
Tradiţia spune că, după învierea sa din morţi, timp de 30 de ani, cât a mai trăit, Lazăr a mâncat doar fructe. Se mai spune că Maica
Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit. De asemenea, se mai spune că, cele patru zile petrecute în mormânt l-au marcat pe Lazăr şi, cât a trăit, el n-a mai zâmbit niciodată


20 aprilie 2021

MARE ESTE DARUL DUHOVNICIEI!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              Bucuria mea, Sfantul Parinte, Ilie Cleopa, ne-a lasat printre altele si acest minunat, cuvant de invatatura: “Duhovnicul trebuie sa tina masura adevarului, adica sa  tina calea de mijloc intre dragoste si asprime, intre acrivie, adica  scumpatate si pogoramant. Sa  masoare asa cum il invata  Dumnezeu, de la caz la caz, dragostea cu dreptatea si mustrarea cu rabdarea si blandetea. Duhovnicul are marea datorie fata  de fiii sai duhovnicesti, de a-i supraveghea, de a-i invata pururea si de a se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Iar fiii duhovnicesti au si ei datoria de a asculta invataturile duhovnicului lor. Mare dar este darul duhovniciei! Sa mangai, sa dezlegi pacatele oamenilor, sa randuiesti canon de vindecare si sa dai sfaturi de mantuire! Numai un suflet daca ai castigat, acela este mai scump decat toata lumea!”. 

   Te rog sa nu uiti niciodata si sa le spui si celor care clevetesc si judeca preotii ca: MANA PREOTULUI DUHOVNIC, CRESTIN ORTODOX, POATE SA-TI DEA, DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa ti le iei. 

                                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

Părintele Cleopa Ilie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


          † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † †

Dacă diavolul găseşte în mintea ta această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa” sau „Tatăl nostru” sau „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri, Marie, Domnul este cu tine” şi celelalte, deci dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia ... 

Îl arde ! Cine ? Numele Domnului ... 

N-auzi ce zice psalmul ?

 Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am biruit pe ei ... 

Înconjuratu-m-au ca albinele fagurul şi s-au aprins ca focul în spini poftele şi drăciile. Şi ce zice? În numele Domnului i-am biruit pe ei. Dar cheamă numele Domnului, zice Proorocul Ioil, şi te vei mântui.
Nu te înşela că dracul stă degeaba vreodată ... 

Noi stăm, el nu poate sta ... Când a găsit mintea nu în veghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cugetarea Scripturilor, îi dă toate drăciile şi o duce unde vrea !!!

Despre Milostenie...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă… Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând


Daţi de pomană. O, dacă aţi şti!… Şi Vlăhuţă spune: „Milă e toată Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti. Şi, iata, înseamnă educaţie. Domnule, dacă spune: Însutit veţi primi, nu te teme că sărăceşti. Vrei să te îmbogăţeşti? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!” „O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”.

         Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i. Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip. Acum, milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă; ai un coleg care suferă, care nu-ştiu-ce, care e trist: „De ce eşti trist? De ce eşti trist?” 

Şi îl mângâi. Şi nu îl laşi deloc. Şi înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Şi îi dai un cuvânt de folos: „Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că ştie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai să fim liniştiţi, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm dupa cum trăim)”.

 Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Obişnuiţi-vă să trăiţi nu numai voi, să trăiţi în toţi care sunt cu voi. Să nu lăsaţi mâna întinsă nici când vă dă, nici când va cere.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată. Apoi nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia Cerurilor şi tu nici nu observi. 

Fraţii mei, ţineţi minte: „cerşetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de usor! 

Şi mai grozav, l-ai dispreţuit! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru Împărăţia Ta!” şi are valoare. Să nu aşteptaţi să-i întâlniţi! Căutaţi-i! Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

Arhimandrit Ioanichie Bălan

Extras din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), Vol. 1, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, pag. 14



19 aprilie 2021

ORTODOXIA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Iubitii mei fii, ce este Ortodoxia?

Suntem ortodocsi si in general nu cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei. Va trebui sa o vedem in toata sfintenia ei.
Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte.
Toti acestia, de la Sf Ierarh Policarp, care a fost, dupa cum stiti, ucenicul apostolilor si pana la Sf Nicodim Aghioritul, care a adormit la inceputul sec al XIX-lea, cu intelepciunea si sfintenia lor, cu jertfele si nevointele pe care le-au indurat, ne-au inmanat pretioasa mostenire a credintei si vietii drepte, comoara traditiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunari binecuvantate formate din membrii ai Bisericii lui Hristos veniti din toata lumea. Acei purtatori de Dumnezeu parinti "inzestrati cu totii cu stiinta sufletului si Duhul Dumnezeiesc" au discutat despre marile probleme care il preocupa pe omul duhovnicesc si au asezat postamentul, temelia civilizatiei duhovnicesti.
Ortodoxia a fost pecetluita cu sange de mucenicii tuturor vremurilor. De toata oastea sfanta formata din milioane de eroi si marturisitori, barbati, femei si copii. De la arenele Romei pana in lagarele de concentrare din Rusia, toti au dovedit ca invatatura crestina nu este o simpla teorie, ci adevar si viata. Cel mai frumos eroism, izbanda impotriva violentei crude si a puterii materiale, domnia si Imparatia Duhului.
A venit apoi sa laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflata de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vadit cu ceea ce este tainic. Intr-o atmosfera de inaltare si sfintenie este infatisata in cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasca a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participa credinciosii. De asemenea, acolo sunt laudate si slavite izbanzile mai-marilor credintei si ale Stapanei asezamantului bisericesc, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamarita dogma, nu numai ca adevar, ci si ca raspuns la chemarea oamenilor.
Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. Dupa cercetatorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceasca ce s-a luptat pentru dobandirea libertatii duhovnicesti, pentru desavarsirea omului. Scopul lui a fost sa dea chip sufletului pentru innoirea mintii.
Exact in acest punct este inima duhului monahal, este scopul si izbanda monahismului. Nevointele duhovnicesti ale ascetilor sunt noile lupte duhovnicesti ale duhului. Il conduc pe om intru totul spre viata iubitoare de intelepciune, spre indumnezeire. Drumul monahismului este drumul curatirii si intoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificatia sfinteniei nu numai ascetilor, ci intregii lumi crestine.
Prin aceasta semnificatie a inaltat obiceiurile societatii. Vedem acest lucru indeosebi in perceptia sociala. Elementul de baza al Ortodoxiei este iubirea de oameni luata in cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie ci in general, ca afectiune. Ocrotirea sociala este descoperita in ultimele decenii. Dar a luat nastere la Ierusalim, dupa Invierea Mantuitorului. Acolo s-au facut primele cantine, in care au slujit primii 7 diaconi, dupa cum apare in Faptele Apostolilor. Apostolul Neamurilor, Pavel, a fost totodata si primul lucrator social.Odata cu propovaduirea Evangheliei, a infaptuit si cheta dragostei,numita in multe feluri. Lucratori sociali au fost si urmasii Apostolilor, Episcopii. Nu exista o sugrumare mai crunta a adevarului decat sa sustina cineva ca Parintii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si nimic altceva. In timpul sinoadelor, in Cezareea a aparut, dupa cum se stie, Vasiliada, sub calauzirea Sf Vasile cel Mare. In Constantinopol functionau cantine pentru 7 mii de saraci, iar in Alexandria s-au intemeiat primele maternitati. Nu numai episcopii ci si imparatii si chiar monahii participau la astfel de lucrari ale dragostei. Pentru toti acestia, Ortodoxia a fost in acelasi timp si dreapta lucrare.
Un alt element important al Ortodoxiei a fost intotdeauna eroismul pe care il vedem in mucenicie.
Dar nu s-a oprit numai la jertfa sangelui. Fiiii Ortodoxiei au aratat mereu curaj si vitejie in fata oricarui fel de samavolnicie, fie ca provenea de la Iulian, Imparatul cel nelegiuit, fie de la arieni si monofiziti ori de la iconoclasti si de la monahi atrasi de ratacirile latinilor. Aceasta multime de eroi ai Bisericii Ortodoxe nu-i cuprinde doar pe Sf Atanasie, Sf Vasile si Sf Ioan Gura de Aur, ci si pe Sf Teodor Studitul, egumenul manastirii Studion, impreuna cu toti monahii ei , pe Maxim Marturisitorul si pe marele erou - Sf Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.
O caracteristica a Ortodoxiei a fost dintotdeauna si ierapostolia catre barbari, combinata cu civilizarea. Biserica noastra, fara sa faca vreodata prozelitism, a raspandit lumina Evangheliei si a scrierilor, a iubirii si a blandetii. Aceasta cale spre invatatura si civilizare ne este aratata indeosebi de Sfintii trei ierarhi praznuiti astazi, care au iluminat toata faptura cu razele vii ale dreptei invataturi despre Dumnezeu si om. Sfintii trei ierarhi sunt marii astri ai taramului duhovnicesc al Bisericii.
Ortodoxia a fost intotdeauna calea imparateasca a Evangheliei. A pastrat curat si autentic duhul crestinismului in fata misticismului intunecat al ereziilor din Rasarit, a centralizarii papalo- cezareene a latinilor si a subiectivismului rationalist al protestantismului. A pastrat mereu masura si armonia, n-a facut nimic gresit. Pentru ca Parintii au fost miscati de duh, au fost calauziti de Dumnezeu in chip sfant si duhovnicesc.
Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasa. Le-a explicat pe toate si a creat cultura. Dupa cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a intarit firea celor ce sunt si obiceiurile oamenilor le-a indreptat.
Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.
Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.
Sa cunoastem deci Ortodoxia noastra.
Nu teoretic ci sa o simtim si sa o traim in toata profunzimea si largimea ei. Doar asa vom putea sa o provocam si sa-i aratam valoarea.
Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.
Ortodoxie preafrumoasa, mireasa impodobita a lui Hristos, sa nu te tagaduim noi, nevrednicii, ci daca vremurile si imprejurarile o vor cere, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange din noi!
(Pr.Efrem Athonitul)
(Sursa:Credo- Portal Ortodox)