Pagini

30 martie 2020

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS IOAN SCĂRARUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Ca pe un Luceafăr ce îşi în­dreaptă lumina fără de greşea­lă până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru. Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Omorând patimile cu nevoinţa ta, părinte, te-ai suit la de­săvârşirea nepătimirii, cuvi­oase, cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, cu flacăra rugăciunii mistuindu-ţi cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînţelepte Ioan, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la Privirile Cel Dumneze­ieşti, te-ai schimbat în bună
schimbare.
Făcând din virtuţi trepte de înălţare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârşit al Privirii Celei Dumnezeieşti şi nimicind toate cursele demonilor, aco­peri pe oameni nevătămaţi de ele. O, Preacuvioase Părinte Ioan, cel ce eşti scară a virtuţilor, roagă-te să fim mântuiţi noi toţi!
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbăteşte pe vrăjmaşul cel iubitor de somn şi te-ai arătat păstor treaz al turmei lui Hristos şi luminător al învăţătorilor, de Dumnezeu insuflate.
Cu purtările tale nevino­vate împuţinând cu cu­răţie purtarea cea vicleană, ai fugit de ea ca de ceva netrebnic şi te-ai sălăşluit, cu adevărat, în locul celor blânzi, ca unul care cu blândeţe ai vieţuit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Ioan.
SFINTE CUVIOASE IOANE SCĂRARUL,AJUTĂ-NE CU RUGĂCIUNILE TALE SĂ URCĂM ȘI NOI,SCARA CEA DUHOVNICEACĂ PENTRU MÂNTUIRE ȘI VIAȚĂ VEȘNICĂ,AMIN.

29 martie 2020

BOALA UN BINE DUHOVNICESC


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


         Bucuria mea, l-a intrebat cineva pe Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: “Parinte, boala ajuta intotdeauna?” "Da, intotdeauna ajuta. Bolile ii ajuta pe oameni sa-si “ispaseasca” pacatele si ii ajuta mult atunci cand nu au virtuti. Sanatatea este un lucru mare, dar binele pe care il pricinuieste boala nu-l poate darui sanatatea. Un bine duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare, intr-adevar foarte mare! Il curata pe om de pacat si de multe ori ii asigura chiar si rasplata. Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l curata. Vezi ca si Hristos i-a spus Sfantului Apostolul Pavel: “Puterea Mea se desavarseste in slabiciune”. Cu cat mai mult se chinuieste omul de vreo boala, cu atat mai mult se curata si se sfinteste, ajunge numai sa faca rabdare si s-o primeasca cu bucurie. In unele boli este nevoie numai de putina rabdare. Si pe acestea le ingaduie Dumnezeu, ca sa-i indrepteze omului unele cusururi si sa-i daruiasca rasplata. Pentru ca boala trupeasca ajuta la vindecarea bolii duhovnicesti. O neutralizeaza cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune in valoare spre binele nostru. Tot ceea ce el ingaduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Stie de ce anume are nevoie fiecare din noi si ne da vreo boala, fie ca sa ne rasplateasca, fie ca sa ne ispasim păcatele." Si atunci, fiindca nu avem RABDARE, cu atat mai mult nu avem RABDAROI, ce sa mai spunem de RABDAREA SFINTILOR, iar de RABDAREA DESAVARSITA, pe care o are doar Dumnezeu, nici nu mai vorbim, atunci, sa cerem de la Dumnezeu macar RABDARICA! Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Ioan de Kronstadt !


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Doamne, Tu ai venit să ne mântuiești prin credința cea întru Tine și cred Ție că ești Mântuitorul meu - mântuiește-mă! Tu ai veni să înnoiești firea mea cea stricată prin păcat - preînnoiește-mă pe mine cel ce m-am făcut pe mine însumi stricăcios prin patimi și pofte păcătoase, înnoiește-mă sufletește și trupește, ca să fiu curat la inimă și voinic la trup spre slava Numelui Tău. Tu ai venit să ne izbăvești de robia vrăjmașului - izbăvește-mă, dar, de robia vrăjmașului celui preamânios, necurat, spurcat și scârbos, care mă luptă întru mădularele mele și mă apleacă spre pământ, cu sila târându-mă către păcat.

Tu ai venit să ne luminezi - luminează inima mea întunecată de patimi. Tu ai venit să le aduni pe cele risipite - adună gândurile mele, pe care mi le-a risipit vrăjmașul. Tu ai venit să ne întărești întru neputința noastră și Apostolul Tău a zis: „foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12,9). Eu sunt cel neputincios până în sfârșit și nu-mi este cu putință a face nimic bun fără Tine.

Nu pot fără Tine nici să gândesc, nici să simt binele, nici să doresc binele, nici să-l grăiesc și nici să-l plinesc. Sunt cu desăvârșire neputincios de a face orice lucru bun fără Tine - dă-mi, dar, harul, dă-mi lumina și puterea de a gândi și a simți binele, și de a-l săvârși cu lesnire, precum și de a grăi și a face ceea ce-Ți este bineplăcut Ție. Așa, toată viața mea Ți-o dau Ție, lui Hristos Dumnezeu, Mântuitorului meu, Preînnoitorului meu. Curățește-mă, sfințește-mă și mă mântuiește. Ajută-mă, căci fără de Tine apropiată și grabnică este pieirea mea în fiece clipă. Amin.

Vietile Sfintilor, cartea neterminata a Bisericii✞


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Vietile Sfintilor, impreuna cu Sfanta Scriptura, Patericul, Pidalionul si Filocalia, se numara printre cartile fundamentale ale crestinismului ortodox. Dar spre deosebire de acestea, ea reprezinta singura carte inca neterminata a Bisericii. Este o carte care va ramane deschisa pana la sfarsitul veacurilor, ce se vrea mereu imbogatita, mereu actualizata, cu pilde de vietuire ale sfintilor pe care ii da si ii va da Biserica.

De asemenea, insemnatatea deosebita a Vietilor Sfintilor pentru viata duhovniceasca a crestinului este subliniata de faptul ca, dintre cartile amintite mai sus, alaturi de Sfanta Scriptura, doar aceasta este inclusa in cultul bisericesc. Vietile Sfintilor pentru fiecare zi a anului bisericesc, le regasim, intr-o forma prescurtata (sub forma Sinaxarului), in Minei, si intr-o forma mai dezvoltata, in Proloage, fiind citite in cadrul Utreniei.

Vietile Sfintilor, marturii ale indumnezeirii omului

Cartea Vietile Sfintilor nu ar fi putut aparea niciodata daca Hristos, Dumnezeu-omul, prin intruparea Sa, nu ar fi creat premisele indumnezeirii firii omenesti. Astfel spus, viata adevarata - viata vesnica intru Dumnezeu - devine posibila numai odata cu Intruparea, Moartea si Invierea Mantuitorului, si aceasta viata este Viata Sfintilor.

In acest sens, Sfantul Iustin Popovici spune despre Vietile Sfintilor ca, in definitiv, dau marturie despre o singura viata, cea a lui Hristos: “Crestini sunt purtatori de Hristos, si, in virtutea acestui fapt, ei sunt purtatori si posesori ai vietii vesnice…“

Sfintii traiesc in Hristos, iar Hristos, de asemenea, traieste in ei, prin energiile Sale divine, prin harul Sau. Mantuitorul Insusi spune: “Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine.” (Ioan 15:4)

Iar, unde este Hristos, este si Tatal si Duhul Sfant, altfel spus, Sfanta Treime: “Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. (Ioan14:23)

Vietile Sfintilor, o “continuare la Faptele Apostolilor”

Din aceasta perspectiva, Vietile Sfintilor nu poarta doar marturia “vietii in Hristos” pe pamant. Ele reprezinta continuarea “vietii lui Hristos” pe pamant. “Vietile Sfintilor”, spune Sfantul Iustin, “este viata lui Hristos continuata prin sfinti”.

Tot Sfantul Iustin Popovici ne spune ca lucrarea Vietile Sfintilor trebuie privita ca o continuare la “Faptele Apostolilor”: “Ce sunt Faptele Apostolilor?”, intreaba el. “Sunt faptele lui Hristos, pe care Sfintii Apostoli le savarsesc cu puterea lui Hristos, sau altfel spus: pe care le savarsesc in Hristos care este intru ei si lucreaza prin ei. Si ce sunt Vietile Sfintilor? Ele nu sunt altceva decat un fel de continuare a Faptelor Apostolilor. In ei aflam aceeasi Evanghelie, aceeasi viata, acelasi adevar, aceasi dreptate, aceeasi credinta, aceeasi vesnicie, aceeasi “putere de sus”, acelasi Dumnezeu si Domn. Pentru ca “Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi”. (Evrei 13;8). “

Adevarata viata spirituala incepe cand traim in Hristos si Hristos traieste in noi, aici pe acest pamant. Ori Vietile Sfintilor ne arata ca Viata lui Hristos pe pamant nu a luat sfarsit odata cu Inaltarea Sa la cer, nici cu moartea martirica a Apostolilor Sai, ci continua pana la sfarsitul veacurilor, dupa cum El Insusi a fagaduit: “si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28, 20).

Vietile Sfintilor sau "teologia dogmatica traita”

Tot Sfantul Iustin Popovici este cel care ne arata ca nu exista o dihotomie intre Vietile Sfintilor si scrierile teologice ale Bisericii. Pentru acesta, ca si pentru Biserica, teologia si Vietile Sfintilor, formeaza un intreg. Sfantul Iustin numeste Vietile Sfintilor ca fiind “teologie experientiala (traita)” sau “teologie dogmatica aplicata”.

Scrierile teologice, la randul lor, reprezinta expresia experientei vietii harului in Biserica, si nu doar un exercitiu intelectual, abstract sau polemic. De altfel, cei mai multi dintre cei care ne-au lasat scrieri teologice de mare insemnatate sunt sfinti ai Bisericii.

Vietile Sfintilor si vietile noastre

Fiecare credincios este chemat sa-si insuseasca din Vietile Sfintilor, duhul autentic al vietii in Hristos, despre care ele dau marturie. In acest sens, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel, orice sfant al Bisericii ne cheama: “Fiti urmatori ai mei, precum si eu sunt al lui Hristos”. (I Cor. 11:1).

Biserica este locul in care ii descoperim pe sfinti, ca fiind frati si surori ai nostri in Hristos, dar mai ales in calitate de “prieteni ceresti”, ce mijlocesc pentru noi inaintea lui Dumnezeu. Din acest motiv, desi sunt adormiti, in rugaciunile si slujbele Bisericii, ii pomenim si ne adresam lor, ca unor persoane ce sunt pururea vii.

Numai citind si contempland Vietile Sfintilor, vom constientiza ca atat Raiul, cat si Iadul sunt pline de pacatosi, de oameni care au cunoscut pacatul. Doar ca Raiul este locul acelor pacatosi care au parasit pacatul, care au dobandit roadele pocaintei fiind transfigurati in Hristos. Vietile Sfintilor sunt asadar pentru noi, un indemn continuu spre a parasi viata pacatoasa si a spori vesnic intru dragoste si asemanarea cu Hristos.

Numai citind si contempland Vietile Sfintilor, vedem ca sfintenia nu este vocatia unui anumit popor, caci multe popoare si-au dat sfintii lor, aflam ca aceasta nu este nici vocatia unui singur neam (arbore genealogic), deoarece multe neamuri isi au sfintii lor, observam ca nu este nici macar vocatia unei anumite familii, caci multe familii au nascut si crescut sfinti. Vietile Sfintilor ne arata ca sfintenia este vocatia fiecarui om.

24 martie 2020

"NU VĂ FIE FRICĂ, FRICA-I DE LA DIAVOL..."(Părintele Arsenie Boca)


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


"Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi pica din cauza fricii. Frica-i de la Diavol. Nu vă fie frică pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu. El este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte.

...Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul! Să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea cand ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”.

Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
mai spune profeția lui Arsenie Boca despre România.

23 martie 2020

PSALMUL 91 ..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


       “Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul". Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza. Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Insa cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea. Pentru ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie. Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau. Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau. Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. "Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea".
                                                                                   Preot Ioan 🛎.

MULT PĂCAT, PUȚINĂ RUGĂCIUNE..


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



de Preot Sorin Croitoru

Privind spre răsăritul vieții mele
Văd mult păcat, puțină rugăciune
Și mă apucă lacrimile grele,
Căci iată, viața mea încet apune..

Din ce-am făcut, puține-au fost făcute
Așa cum Domnul în Scripturi ne cere..
Mi-ascund cu greu suspinele tăcute
Și îmi înghit a inimii durere..

Mă doare cel mai mult că-atâta vreme
Eu am fugit de-a Domnului iubire,
Crezând că este poate cam devreme
Să mă ofer cu suflet și simțire..

Și-n locul Lui eu am iubit de toate,
Vai, lucruri ce erau deșertăciune..
Și stau acum și-mi amintesc păcate,
Da, mult păcat, puțină rugăciune..

Iisuse, e târziu să vin la Tine?..
Iisuse, mă primești ca pe tâlharul?..
Iisuse, Te înduri din nou de mine
Și îmi trimiți în inimă iar harul?..

Soarele încet sub zări coboară,
Lăsând locul său din cer la lună..
Bine e cu Tine să răsară,
Cel ce vrea cu Tine să apună..

PSALMUL 90

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O cântare de laudă a lui David

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani în urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti?

Vedeti ca nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mântuitorul Apostolilor? Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal.

Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamânt si strain ca si toti parintii mei.

Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are încotro, merge la apus. Asa si noi: îndata ce-am rasarit prin nastere, mergem în fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mâna, înca de la nastere, cu ziua mortii, ca nu avem unde calatori. Ne-am nascut ca sa murim. În-telegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu între oameni.

Daca noi în calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca în calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si în pacate, ne ducem la o munca care n-are sfârsit. Dumnezeu ne-a adus în viata tocmai pentru asta, ca sa avem când ne pregati în putina viata pe care o avem pe pamânt.

Ce ramâne pe pamânt? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra?

Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se însoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut la mata si la mine. A început a se înalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea; toamna este batrânetea. Si iarna gata; este sfârsitul aproape!

Deci asa în felul acesta, gândindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, în fiecare zi sa facem ceva bun. Mântuitorul spune în Evanghelie: Nici pentru un pahar de apa rece dat în numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta.

Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de pâine; daca nu, un banut; daca nu, o mâna de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva în fiecare zi sa te înveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni.

Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem înainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

Vezi când mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia îti pune în rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: "Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti-am pus mâncare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumânare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus".

Si când stai la popas, ce gasesti în rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate ti-ar mai trebui multe: "Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau. Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic".

Asa-i si pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu multumita în boala în fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti.

"Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!" Nu se uita. Ca de la botez, avem doi îngeri. Avem un înger rau pe umarul stâng si un înger al dreptatii de la ceata stapâniilor din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele. Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gândit. El îti da gând rau si daca vede ca-l primesti, scrie. "În ziua cutare, în ceasul cutare, a primit gândurile mele cele rele pe care i le-am dat eu". Si el le scrie acolo.

Când te duci la vami, ai sa întrebi: "Mai, de unde stie asta?" Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grozav. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfânta Teodora când trecea prin vami: "Ma minunam foarte când am ajuns la vama betiei, ca dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut în viata mea. În ce zi, unde si cu cine".

Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te îndeamna prin cumnati, cumetri, cuscri, nepoti, veri. "Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cânte? Dar n-ai chiuit si ai batut din palme dupa ce te-ai îmbatat?" Dracii au scris tot.

Ei, daca am sti ce contabili avem cu noi! Vai de mine! Nu ramâne nimic nescris. Da, mama
Parintele Cleopa

20 martie 2020

NE VOM CONFORMA (SUS INIMILE)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
               by CP.
   “De astazi vom lasa amvonul,
 Si vom ingenunchia betonul,
Si vom sluji liber sub soare,
 Cerand Divinului iertare.

   Genunchi vor simti pamantul,
Ce i-a zidit candva Cuvantul,
Iar lacrima ce o sa cada,
Va fi samanta pentru roada.

   Deasupra vor canta cocorii,
Icoanele ne vor fi norii,
Va fi nevoie de cainta,
Pentru un leac de biruinta.

   Iar sub cupola cea celesta,
 Din Romania cea funesta,
 Va invia si moartea care,
Ne-a pustiit de vindecare.

   Ne vom ruga in sfanta strada,
 Credinta noastra n-o sa cada,
Iar zidul un veci n-o sa fie,
Bariera pentru Liturghie,

   Vom face vie catedrala,
Din toata tara prinsa-n boala,
 Si toti ne vom supune vremii,
 Liturghisind la firul ierbii...”.

   Bucuria mea, te rog sa nu uiti cuvintele Domnului Iisus Hristos pe care le-a spus Sfantului Apostol Petru: “Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe această piatra voi zidi BISERICA MEA si PORTILE IADULUI N-O VOR BIRUI” (Matei 16:18). 
Credinta, Nadejde si Dragoste!
                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                NOAPTE BUNA!
                                                                                                                      Preot Ioan 

19 martie 2020

SI AZI MĂ RĂSTIGNIȚI !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Poporul Meu, ce v-am făcut, cu ce v-am supărat ?
Că orbilor Le-am dat lumină si pe leprosi i-am vindecat !
Poporul Meu, ce v-am facut cu ce Mă răsplătiți ?
In setea Mea tot fiere-mi dati si iar Mă răstigniți ?

În loc de dragoste Îmi dati iar hule si scuipati,
Si spini Îmi impletiti mai multi, când iar Mă-ncununati !
Si rănile sunt mai adânci si vorbele mai grele
Sunt mult mai singur ca atunci in marea Mea durere !

Pășesc in veacul apostat să urc Golgota iar,
Si calc iar tina blestemată si spinii dor amar
Sunt singur..oare ,dintre voi, nu-i nimeni pe-aici ?
Atunci aveam in jurul Meu si câtiva ucenici !

Golesc din nou paharul singur, ce mi-a fost dat a bea
Si port din nou păcatul vostru, il port in Crucea mea !
Sudori imi curg din nou pe față si in țărână pică
Ca să imi stergă iar obrazul nu-i nici o Veronică !

Si Crucea Mă zdrobeste iar si umerii mi-i frânge
Nu-i niciun Simon Cirineu pe umeri s-o arunce !
Nu am nici chip, nici frumusete, străpuns sunt si zdrobit
Poporul meu ce l-am iubit si azi M-a părăsit !

Vin iar la voi copii mei si iar la ușă bat
Cu mainile insangerate si trupul sfâșiat
N-aude nimeni cand suspin sa intr-un casa ta
Azi bat si-astept sa imi deschizi, dar maine voi pleca !

Nu vin să-ți ceri să-mi dai ceva din avutia ta
Eu vin să-ți dau din apa vietii ce-a curs din Jertfa mea !
Si astăzi tu ,poporul Meu, nu vrei să mă primesti
Mă scuipi, m-alungi , otet Îmi dai si iar Mă răstignesti !

Eliana Popa

11 martie 2020

PSALMUL 90


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



O cântare de laudă a lui David

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

9 martie 2020

CEL MAI BUN PRIETEN

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


       Bucuria mea, Aristotel spune asa: “Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii”. Prietenia, la nevoie se cunoaste, si-atat cat oameni se vor naste, va dainui.

Un prieten adevarat iti vede prima lacrima, o sterge pe a doua si o opreste pe cea de-a treia. Imbratisarea sincera a unui prieten poate opri o mie de lacrimi! STRAINII pot deveni BUNI PRIETENI, la fel de usor cum PRIETENII pot deveni STRAINI, insa un om bun, ramane om bun, oriunde ar fi.

Prietenia este un "vesmant" foarte fin si scump, tors din firul nobletei, fidelitatii si dragostei sufletesti, este "ceva" din realitatea Raiului. Iisus Hristos le-a spus Sfintilor 12 Apostoli: "Voi sunteti prietenii mei".

 Si in continuare a adaugat: "DACA, faceti ceea ce v-am poruncit Eu voua" (Ioan 15:14).

Asadar, CEL MAI BUN PRIETEN al fiecaruia dintre noi este IISUS HRISTOS, (daca implinim poruncile Lui) si CEA MAI BUNA PRIETENA a noastra (mai ales a femeilor) este Maica Domnului (care se roaga neincetat ca sa ne mai rabde Dumnezeu pe pamant). Sa ne amintim ce spune proorocul David: "Tot omul este mincinos" (Psalm 115).

 Dumnezeu este VIU si NEMINCINOS si de aceea sa spunem mereu rugaciunea Sfantului Ioanichie: "Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, Treime Sfanta, slava Tie!"
                                                                                                                   Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                   Preot Ioan .

SFINTII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



                                                                        VIEŢILE SFINŢILOR

Pentru că au refuzat să se închine idolilor, cei 40 de mucenici au fost aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei. Pentru rugăciunile lor, apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor. Dar una dintre cununi nu mai avea pe cine să se așeze, căci unul dintre mucenici, ieșind din apă ca să se salveze, a murit, așa că unul dintre soldați s-a aruncat și el, văzând minunea, și a mărturisit că și el este creștin.

Trăind pe vremea împăratului Licinius, în secolul al IV-lea, cei 40 de mucenici erau soldați creștini, în Armenia. Aflând guvernatorul Armeniei, Agricola, despre ei, i-a silit să se închine idolilor, dar pentru că au refuzat au fost închiși vreme de opt zile și bătuți cu pietre. În cele din urmă, au fost condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. La miezul nopții însă, unul dintre cei 40 a ieșit din apa înghețată și, alergând spre baia caldă, pusă acolo de cei ce se închinau idolilor, a murit. Atunci ceilalți au început să se roage cu mai multă ardoare, încât apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor.

Dar una dintre cununi nu mai avea pe cine să se așeze, căci unul dintre mucenici murise, așa că unul dintre soldați s-a aruncat în apă, văzând minunea, și a mărturisit că și el este creștin. Ieșind vii din lac, le-au fost zdrobite picioarele cu ciocane și, în felul acesta, 39 de mucenici au trecut la cele veșnice. Doar unul a mai rămas, așa că mama lui l-a purtat în brațe pe drumul unde erau duse trupurile, spre ardere, știind că se îndreaptă spre Împărăția Domnului. Astfel, și cel de-al 40-lea mucenic și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

8 martie 2020

Înţelesul şi folosul Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   1. Cine este Sfântul Andrei Criteanu?

   Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creştină care i-a dat o educaţie aleasă. Mai târziu, el devine monah în „Frăţia Sfântului Mormânt”- Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târziu supranumit şi „Ierusalimiteanul”.
   Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în anul 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită (a unei singure voinţe în persoana Domnului nostru Iisus Hristos).
   Monahul Andrei rămâne în Constantinopol, unde i se încredinţează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat şi a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme.
   În anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, în Creta. De aici a primit şi numele de „Cretanul” sau „Criteanul”, pe care i l-a dat tradiţia bisericească.

Sfântul Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit biserici, a înfiinţat mănăstiri, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educaţia tineretului din eparhia sa, a ajutat pe creştinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insulă etc. A fost un bun predicator, iar pentru a încuraja participarea poporului la viaţa liturgică a Bisericii a compus o mulţime de imne liturgice. El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, între care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat în cartea Triodul şi constituie o piesă liturgică deosebit de importantă pentru perioada postului Sfintelor Paşti.
   Sfântul Andrei Criteanul a trecut la viaţa veşnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormântul său nu se află în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos).

   2. Ce este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul?

   Este vorba de un canon de pocăinţă, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă, ritmate de invocaţia: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”, cerere care aminteşte de rugăciunea vameşului din prima duminică a perioadei Triodului.

   Canoanele liturgice au apărut la sfârşitul secolului al VII-lea şi începutul secolului al VIII-lea, înlocuind, în mare măsură, imnele liturgice numite Condac. Totuşi, între cântarea a 6-a şi a 7-a a fiecărui Canon se mai păstrează un Condac urmat de un Icos. Canoanele, care au fost compuse la început de creştini sirieni elinizaţi din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical şi au un conţinut teologic mai accentuat.

   Canonul liturgic are nouă cântări lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viaţa liturgică răsăriteană: Cântarea lui Moise (Ieşirea 15, 1-19); Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43); Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10); Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19); Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20); Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10); Rugăciunea celor Trei tineri; Cântarea celor Trei tineri; Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) şi rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sfântul Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79).

   Fiecare cântare a Canonului începe cu un Irmos (o strofă dătătoare de ton), se continuă cu stihiri mai scurte şi se încheie cu o laudă de preamărire adresată Sfintei Treimi (doxastikon) şi o laudă adresată Maicii Domnului (theotokion).

   La Canonul iniţial al Sfântului Andrei Criteanul, mai precis la cântările a 3-a, a 4-a, a 8-a şi a 9-a, au fost adăugate de timpuriu câteva canoane mai mici, formate din trei cântări (trei ode), compuse de „Teodor” şi „Iosif”, adică Sfântul Teodor Studitul (+ 826) şi Iosif de Sicilia (+ 886).

   În secolele XI-XII, un canon de două stihiri pentru o cântare a fost adăugat în cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea în care duminica a V-a din Postul Sfintelor Paşti a fost închinată pomenirii Sfintei Maria Egipteanca. Apoi a fost adăugată la sfârşitul fiecărei cântări o stihiră de cerere către Sfântul Andrei Criteanul însuşi.
   După sinaxar se cântă sau recită 16 stihiri, toate intercalate între Fericiri.

   3. Cum şi când se cântă/citeşte Canonul cel Mare?

   Acest canon al Sfântului Andrei Criteanul se cântă pe glasul al 6-lea, care este mai trist. Irmosul se cântă de două ori, la începutul şi la sfârşitul cântării. Rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!” este însoţită de metanie mică şi de semnul sfintei cruci.
   Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeşte pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul Slujbei Pavecerniţei; iar în întregime se citeşte la Denia de joi din săptămâna a V-a a Postului Sfintelor Paşti, la Utrenie.

   4. Ce conţine Canonul cel Mare?

   Acest bogat şi frumos canon este, în acelaşi timp, meditaţie biblică şi rugăciune de pocăinţă. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăieşte plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepţilor virtuoşi, ci robia patimilor arătate în mulţi păcătoşi, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alţii s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit.
   Cu inima plină de smerenia vameşului, cu strigătul de iertare al fiului risipitor şi cu gândul la înfricoşătoarea judecată, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arată, în acelaşi timp, durerea şi puterea pocăinţei, leac şi lumină a învierii sufletului din moartea păcatului.

   Rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” devine, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ritmul şi respiraţia pocăinţei în stăruitorul stih: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”.
   Pocăinţa-rugăciune a fiului risipitor: „Părinte, greşit-am la cer şi înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe una din slugile tale” ia accentul unui regret nesfârşit pentru păcat, ca pierdere şi moarte a sufletului care valorează mai mult decât toată lumea materială: „Ia aminte, Cerule, şi voi grăi; pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăieşte lui Dumnezeu şi-L laudă pe Dânsul” (Cântarea a Il-a, 2).

         Păcatul este alipirea sufletului de cele pământeşti, încât: „…toată mintea ţărână mi-am făcut” (Cântarea a II-a, 6). Prin păcat se pierde frumuseţea nevinovăţiei din Rai, se pustieşte sufletul, se schimbă demnitatea omului în ruşine, iar apropierea de Dumnezeu se preface în înstrăinare de El.
   Păcatul pe care îl descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omeneşti căzute, începând cu Adam şi Eva. De aceea, Canonul cel Mare îmbină pocăinţa cu meditaţia la căderile în păcat sau biruinţa asupra păcatului, aşa cum se văd acestea în Sfânta Scriptură. Canonul cel Mare se cântă în Biserică în timpul perioadei de pocăinţă a Postului Mare al Sfintelor Paşti, tocmai pentru a se arăta că toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.
   Marii păcătoşi care s-au pocăit şi s-au ridicat din păcat şi patimi devin nu numai dascăli ai pocăinţei pentru întreaga Biserică, ci şi rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăţă de el prin pocăinţă.
   Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocată în Canonul cel Mare în stihul: „Cuvioasă Maică Mărie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii!”. Iar mai târziu, Biserica a adăugat în Canonul Sfântului Andrei Criteanul şi stihul-rugăciune adresat chiar lui, autorului: „Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii!”.
   Rugăciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului şi Sfinţilor Apostoli arată, în general, legătura dintre pocăinţă şi înviere, dintre vremea Postului şi sărbătoarea Paştilor: „Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleşi, aduceţi acum rugăciunea lui Hristos, ca să trecem toţi curgerea postului, săvârşind rugăciuni de umilinţă şi săvârşind virtuţi cu osârdie; ca în acest chip să ajungem să vedem învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă şi laudă aducând” (Sedealna a 2-a de după Cântarea a III-a, Triod).
   Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei şi pe braţele ei pe Hristos-Domnul, arătându-L lumii, împreună cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos, arată aici însăşi taina Bisericii. În ea lacrimile pocăinţei devin pregătire şi dor de înviere, arvună a vieţii veşnice, legătură de iubire a omului cu Dumnezeu.
   Mărturisirea şi preamărirea Sfintei Treimi în Canonul cel Mare arată că pocăinţa creştină este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sfânta Treime. Botezaţi în numele Sfintei Treimi, creştinii reînnoiesc Taina Botezului prin lacrimile pocăinţei, mor pentru păcat şi înviază sufleteşte pentru Hristos.
   Mărturisirea dreptei credinţe prin doxologie se leagă strâns de redescoperirea dreptei vieţuiri prin pocăinţă. Milostivirea Sfintei, Celei de o fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi este temelia şi puterea care face ca „uşile pocăinţei” să devină „porţile împărăţiei cerurilor” deschise în inimile celor ce caută mântuirea şi viaţa veşnică.
   Un alt element care susţine rugăciunea de pocăinţă şi, în acelaşi timp, constituie semnul pocăinţei profunde este plânsul sau lacrimile căinţei. Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu. Lacrimile care susţin rugăciunea de pocăinţă sunt numite întristarea cea după Dumnezeu, după expresia Sfinţilor Părinţi. Sfântul Ioan Damaschinul, explicând fericirea a doua, „Fericiţi cei ce plâng că aceia se vor mângâia”, arată clar că nu orice plâns aduce fericire, nu orice tânguire şi lamentare este o virtute, ci numai plânsul pentru păcate aduce mângâiere. Nu plânsul celui ce este supărat pentru că ar fi dorit să câştige mai mulţi bani, dar a câştigat mai puţini, sau a ratat o şansă de a ajunge într-un rang mai mare, dar nu a reuşit. Sfântul Ioan Damaschin arată că nu acesta este plânsul adevărat, ci acesta este un plâns egoist, un plâns din orgoliu. Plânsul adevărat este regretul sau căinţa pentru păcatele pe care le-am făcut, regretul sau căinţa pentru timpul pierdut, pentru energiile sufleteşti şi trupeşti pe care le-am cheltuit în zadar, fără niciun sens duhovnicesc şi fără nicio roadă folositoare altora.
   În timpul Postului Mare, în Triod se subliniază legătura deosebită dintre taina smochinului neroditor care s-a uscat pentru că l-a blestemat Hristos Domnul şi existenţa umană cea îndepărtată de Dumnezeu, care nu aduce roada faptelor bune.
   Sfântul Andrei Criteanul şi alţi Sfinţi Părinţi, meditând la pilda smochinului neroditor, cer lacrimile pocăinţei ca să ude cu ele smochinul neroditor al sufletului pentru a nu se usca definitiv. Iar Sfântul Efrem Şirul ne spune că sufletul omului păcătos este plin de spinii păcatelor şi de uscăciunea lipsei de iubire smerită faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, însă lacrimile pocăinţei vin peste sufletul acesta plin de spini şi de uscăciune ca o ploaie curăţitoare şi roditoare. În acest sens, Părinţii duhovniceşti vorbesc despre curgerea lacrimilor nevoitorilor sau asceţilor din pustie care au făcut roditoare pustia prin rodirea virtuţilor. Nu e vorba doar de pustia fizică, exterioară, ci, în primul rând, ei au făcut roditoare pustia sufletului păcătos, transformând-o într-un sol fertil al virtuţilor. Părinţii Bisericii, mari dascăli şi trăitori ai pocăinţei, au împărţit lacrimile în două categorii: lacrimile de întristare numite şi „străpungerea inimii” şi lacrimile bucuriei. Lacrimile de întristare ard păcatul şi spală sufletul păcătos precum focul curăţă fierul de rugină. Aceste lacrimi pot continua şi după ce au fost iertate păcatele omului, ele transformându-se în lacrimile bucuriei care izvorăsc din rugăciunea curată. Însă în viaţa spirituală ortodoxă, lacrimile bucuriei se dobândesc, în general, după ce credinciosul a trecut prin lacrimile pocăinţei. Acest adevăr ni-1 arată Sfântul Ioan Scărarul care, în lucrarea sa Scara virtuţilor, vorbeşte despre „lacrimile pocăinţei celei de bucurie aducătoare”, adică despre bucuria iertării, bucuria ridicării, bucuria învierii sufletului din moartea păcatului.

   După împăcarea omului cu Dumnezeu prin Spovedanie, lacrimile pocăinţei aduc pace în suflet. Lacrimile nu sunt un scop în sine, dar sunt semnul căinţei profunde şi semnul bucuriei iertării şi al refacerii comuniunii omului cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei.
   Cântările bisericeşti ortodoxe compuse, în general, de monahi care au plâns o viaţă întreagă, care s-au învrednicit de lacrimile pocăinţei şi de lacrimile bucuriei, conţin o bucurie paşnică şi pacificatoare. Ele nu urmează ritmul naturii umane împătimite de plăceri, ci urmează ritmul metaniilor, acela al pocăinţei. O astfel de muzică ajută la susţinerea rugăciunii de pocăinţă. Muzica din timpul…
sursa facebooc

6 martie 2020

Rugăciune către Sfăntul Nectarie din Eghina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...  



O, Preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfântul chip icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție:'vezi, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră.

Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre.

Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhie Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatelor și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi.

Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat.

Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit?

Sau cui, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tau ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, și ne vii în ajutor.

Știm, o, alesule Ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fară-de-arginți arătându-te.

Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe care să nu ne le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală cărea tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli pe care doctorii le socoteau de netămăduit, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm tie, Sfinte Ierarh Nectarie, să mijlocești pentru noi la Iisus Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

5 martie 2020

.RUGACIUNEA SFANTULUI VASILE CEL MARE


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



"Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbavit de toata sageata ce zboara in zi, izbaveste-ne si de tot lucrul ce umbla intru intuneric. Primeste jertfa cea de seara, ridicarile mainilor noastre, si ne invredniceste si masura noptii fara de prihana a o trece, neispititi de rele, si ne izbaveste de toata tulburarea si ingrozirea care ne vin de la diavol.
 Daruieste sufletelor noastre umilinta si gandurilor noastre grijire de intrebarea ce va sa fie la Infricosatoarea si dreapta judecata.
 Patrunde cu frica Ta trupurile noastre și omoara madularele noastre cele pamantesti, ca si intru linistea somnului sa ne luminam cu privirea la judecatile Tale.
 Intoarce de la noi toata nalucirea necuvioasa si pofta cea vatamatoare si ne ridica in vreme de rugaciune, intariti in credinta si sporind intru poruncile Tale, cu buns vrerea și bunatatea Unuia Nascut Fiului Tau, cu care binecuvantat esti, impreuna cu Prea Sfantul si Bunul si de viata Facatorul Duhul Tau, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

În această lună în ziua a cincea,pomenirea Sfântului cuviosului mucenic Conon,cel din Isauria:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Tot în această zi pomenirea Sfântului mucenic Conon grădinarul,a preacuviosului părintelui nostru Marcu,făcătorul de minuni,a Sfântului mucenic Evloghiu din Palestina,a Sfântului mucenic Evlampiu,a Sfântului mucenic Arhelau și a celor împreună cu dânsul,o sută cincizeci și doi de mucenici,care prin sabie s-au săvârșit,a Sfântului mucenic Ioan bulgarul,care a mărturisit în Constantinopol la 1784.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuieşte pe noi. AMIN!


3 martie 2020

Minunea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca - Mărturia Părintelui Ciprian Negreanu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Parinte Ciprian ati avut o experienta legata de Parintele Arsenie Boca, pe care nu l-ati cunoscut in viata fiind.
Nu l-am cunoscut in viata, dar altfel simt ca l-am cunoscut, si inca foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dansul zicea ca "dupa ce o sa piara asta"- si isi arata cortul de piele - "voi ajuta pe mai multi". Eu sunt unul dintre cei ajutati "dupa aceea".

Ati auzit ceva despre Dansul inainte?
Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja in anul II si ma "ameninta" pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Parinte deosebit, care are mormantul la Prislop. Pe mine nu ma interesau aceste lucruri, eram total impotriva, mi se pareau niste exagerari imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionari, isterie in masa etc.

Ce varsta aveati?
20 de ani. Cautam cu ardoare un scop in viata, si mi se paruse ca acesta poate fi filozofia. Atunci gandeam asa: omul se naste fara sa si-o doreasca, insa apoi trebuie sa-si de-a seama cat mai repede ca trebuie sa se sinucida; viata e o suferinta fara margini - spirituala si trupeasca. Singura realitatea clara era sinuciderea, ca un act total de impotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat in lumea asta imperfecta.

Deci nu erati ateu...
Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am stiut ca exista Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu ma interesa. Voiam sa-i stau imporiva cu orice pret. In timp, aceste trairi mi se adanceau. Toti autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufleteasca sau trupeasca - imi erau dragi.

V-ati gandit vreodata sa va puneti capat zilelor?
Era filozofia vietii mele! Ajunsesem sa ii conving si pe altii de asta. Si, culmea, nu aveau argumente impotriva! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut imi devenea "victima" sigura. Ani de zile am stiut si de ce copac urmeaza sa ma spanzur. Nu stiu daca cei ce citesc acum nu se vor sminti, dar asta era atunci. Dar, vedeti, faceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele in minte, dimineata trebuia sa o iau de la capat, sa reconstruiesc totul in minte. Dupa somn, imi trebuia un nou inceput. Atunci mi-am propus sa nu mai dorm, ca sa nu o mai iau de la capat. Dormeam doar o ora doua pe noapte, si asta ani de zile. Va dati seama in ce stare fizica si psihica eram...

Cum ati iesit din acest groaznic impas?
Tatal meu incerca sa ma trimita la spovedanie, dar nu ma duceam. Intro seara, fratele meu a inteles pe deplin ce ganduri negre imi treceau prin mnte, inclusiv fata de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: "Daca te dai asa de mare, du-te la mormantul Parintelui Arsenie de la Prislop si vei vedea ce se intampla cu tine". L-am sfidat si i-am zis: "Fii serios, ma duc oriunde cu convingerile mele!" Am si plecat in noaptea aceea spre Prislop; am calatorit toata noaptea, am schimbat trenuri si autobuze, dupa care am mai urcat si cei 3 km pana la manastire. Acolo sus, lume multa (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la manastire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu "ucenicul" meu (ajuns acum si el preot), caruia i-am spus: "Hai si noi". Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai putine morminte. Mormantul Parintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am vazut un buluc de oameni care stateau in jurul a ceva...Ne-am pus si noi sub mesteacanul care este acolo si azi, sa ne tragem sufletul. Stand asa, pe iarba, am simtit cum incep sa-mi curga lacrimile. Va spun din senin. Nu mai plansesem de mult, de 14-15 ani; plansul era o cadere de neinchipuit, o recunoastere a neputintei tale. M-am speriat si am sarit in picioare: "Ce-i cu mine?"In tot acest timp, gandurile rele imi dadeau tarcoale neincetat. M-am uitat la cel de langa mine: plangea si el! Daca era o chestie de autosugestie, doar unul din noi patea asta; dar asa, amandoi!?! In clipa aceea, stand in picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toata viata mea - a coborat o liniste incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce ma ferea de ploaia nencetata a gandurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca in Evanghelie, care ne spune ca s-a facut o liniste adanca pe mare...Atunci, in linistea aceea, parca am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gand care imi venea era acesta: "Unde am fost pana acum?" Toate intrebarile mele filozofice au capatat raspuns in Dumnezeu, in clipa aceea.

Cum a fost dupa?
Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni ii imbratisam pe toti oamenii pe care ii cunosteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre inviere. Credeti-ma, nu era nimic de la mine. Am simtit atunci atata dragoste, incat nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu raul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a "darmat"! Dragostea Lui m-a facut praf si pulbere. Tot atunci am inceput sa intreb cine este omul la mormantul caruia mi s-a intamplat una ca asta. Pentru mine, sa-mi dovedeasca cineva in scris ca a facut - sa zicem - erezii sau vrajitorii, eu stiu ca este si ramane omul lui Dumnezeu...


Din revista "Lumea Credintei" mai, 2006