Rugăciune Către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O , Sfinte Dimitrie , Cel ce în viaţa Ta ai zugrăvit cu Sângele Muceniciei Pătimirea lui Hristos şi
prin Coasta Ta împunsă Te-ai Invrednicit a Izvorî Lumii Darurile Cuvântului ,
Nu trece cu vederea acum pe cei răniţi de sulita păcatelor.


Cu Mirul Bucuriei Tale Pecetluieste pe cei ce Te Cinstesc si Izgoneste din inimile noastre miresmele cele stricăcioase ale patimilor.
Intunericul sufletelor noastre îl Risipeşte cu Razele Rugăciunilor Tale , ca Unul ce Te-ai Arătat Soare al Intelepciunii ce Imbrătisează Cetatea Tesalonicului .

Cu Lumina Intelepciunii Impodobindu-Te ,
în Hora Ingerească Dăntuiesti si
Aduci lui Hristos cu Dragoste Tămâia Rugăciunii pentru toti ,
ca să ne Izbăvim din cursele patimilor .

Sfinte Mare Mucenice Dimitrie ,
Podoaba Bisericii ce Străluceste tuturor Lumina virtutilor ,
Icoana Patimilor lui Hristos ,
Comoara cea Nepretuită ascunsă în Vistieria Mucenicilor ,
Indulcirea Bisericii cu Darurile Rugăciunilor Tale Dumnezeiesti ,
Luceafărul cel prea Luminat al Intelepciunii lui Hristos ,
Sabia dreptătii împăratilor ,
Păzitorul Cetătilor drept-credinciosilor de toată năvala ereziilor,
Impodobitorul Bisericii cu Porfira Sângiuirilor Tale ,
Nu ne lipsi pe noi nici întru această Luminată Zi a Prăznuirii Tale de Mijlocirea Ta la Tronul Impăratului Hristos ,
Rugându-L pe Acesta să Caute cu Privire Blândă spre noi ,
cei ce pentru multimea împovărătoare a păcatelor avem ochii sufletelor si ai trupurilor noastre atintiti în pământ.

Făcând Pomenire de Pătimirile Tale pentru Dragostea LUI ,
cu Stăruintă Cere-I să Păzească Cetatea drept măritorilor crestini de toate neghinele ereziilor si inimile noastre acoperite de piatra păcatului să le facă izvorâtoare a Tainelor Invierii Duhovnicesti împreună cu Hristos .

O , Sfinte Dimitrie , Cununa cea Strălucită a Purtătorilor de chinuri ,
Mostenitorule al Vesnicelor Daruri ale Cuvântului ,
Ostasule Nebiruit al Impăratului Puterilor Ceresti ,
ca Unul ce Te-ai Invrednicit de Slava cea Negrăită a TREIMII ,
Nu ne uita pe noi , cei de pe Pământ care suntem urmăriti de săgetile ispitelor neîncetate ale asupritorilor,ci Dă-ne Mână de Ajutor în Lupta cea Duhovnicească ,pentru a aduce Tie Multumirea cea după datorie ,iar lui DUMNEZEU Slavă în veci .

Amin !

Rugăciune către Sfinţii Apostoli

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O, Preluminaţilor Apostoli ai Domnului Iisus Hristos, care aţi dus cuvântul Sfintei Evanghelii în toată lumea, luminaţi-ne şi pe noi păcătoşii şi nevrednicii! Rugaţi-L pe Tatăl Ceresc să nu-Şi întoarcă faţa de la noi, ci mai vârtos să călăuzească poporul român şi să-l ajute să aibă conducători luminaţi, iubitori de ţară, de neam şi de glia străbună; rugaţi-L pe Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul, să ajute poporul român să se sfinţească, să fie un popor ales, sfânt şi binecuvântat de Dumnezeu; rugaţi-L pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, să ne lumineze pe toţi, să ne dea din cunoaşterea şi din înţelegerea cea de Sus, ca înţelepţi fiind în toate să împlinim Voia Domnului; rugaţi-O pe Sfânta Fecioară Maria să apere, să ajute şi să binecuvinteze România ca Grădină a Maicii Domnului. Sfinte Apostol Andrei, care ai călcat pe pământul strămoşilor noştri, împreună cu Sfinţii Apostoli şi cu toţi Sfinţii, rugaţi-vă ca poporul român să scape din toate nevoile, necazurile, asupririle şi ispitirile! Mulţumindu-vă pentru tot ajutorul, dăm slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Sfinţii fără de arginţi şi fraţi buni, Cosma şi Damian

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



                                                                    17 Octombrie

Trei sînt perechile de Sfinţi fără de arginţi , cu acelaşi nume Cosma şi Damian , avand meşteşugul de doctori .
+ Unii au fost fiii Teodotiei , femeia cea drept credincioasă , care cu pace au adormit şi au fost aşezaţi la locul Feriman ;
+ Alţii petreceau în Roma , avînd un dascăl războinic , care cu vicleşug i-a suit în munte ca să adune ierburi şi i-a ucis cu pietre ;
+ apoi Sunt Aceştia a Căror Pomenire se cinsteşte astăzi .
Sfinţii fără de arginţi şi fraţi buni, Cosma şi Damian
17 Octombrie
Ei erau din părţile Arabiei şi cunoşteau meşteşugul doctoricesc .
Iar după ce au Crezut în Hristos , tămăduiau fără plată mulţime de bolnavi , nu cu ierburi , nici cu doctorii , ci cu Puterea lui Hristos .
Trecînd prin cetăţi şi prin sate , Propovăduiau pe Hristos şi în Numele Lui Dădeau tuturor tămăduiri .
După ce S-au Preamărit prin Invăţătura şi prin Minunile Lor pretutindeni , au fost prinşi de ighemonul din vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximilian, împăraţi păgani, chinuitorii şi prigonitorii creştinilor.
Sfinţii Mucenici Doctori Cosma şi Damian , fiind duşi în cetatea Ciliciei , au stat înaintea ighemonului Lisie, care i-a întrebat pe Ei ce nume au , ce patrie au şi de ce credinţă sunt . Aflandu-le pe toate , i-a silit să aducă jertfă idolilor. Fiindcă Ei nu au vrut şi au Mărturisit cu Indrăzneală pe Hristos , judecătorul a poruncit mai întîi ca să-i bată fără milă, apoi i-a legat şi i-a aruncat în fundul mării.
Iar Ei , cu Ajutorul Puterii Dumnezeieşti , au Scăpat de la înec , pentru că Ingerul DOMNULUI a dezlegat legăturile lor şi i-a scos sănătoşi la uscat .
Văzînd judecătorul acest lucru, a poruncit să-i aducă la dansul şi i-a întrebat, zicînd: „Spuneţi-mi mie care sunt acele farmece ale voastre cu care v-aţi Mantuit din mare, pentru că şi eu vreau să urmez învăţăturii voastre”.
Iar Ei au răspuns : „Sîntem Creştini şi nici un fel de farmece nu ştim şi nici nu ne trebuiesc acestea , pentru că Avem Puterea lui Hristos , Care ne Izbăveşte pe noi din toate primejdiile şi Mantuieşte tot omul care cheamă Numele Lui Cel Preasfînt”.
Şi au dus atunci pe Sfinţi în temniţă , iar a doua zi , scoţîndu-i , chinuitorul a poruncit ca să-i arunce într-un foc mare .
Dar şi din foc au Ieşit Intregi , căci focul şi-a pierdut puterea sa firească şi nu s-a atins de Ei , nici nu i-a vătămat .
Mîniindu-se foarte tare, ighemonul a poruncit să-i spînzure şi să-i chinuiască. Slujitorii, după porunca judecătorului, au aruncat cu pietre asupra Lor ca să-i ucidă, dar pietrele, sărind de pe trupurile lor ca de pe nişte ziduri, zburau asupra celor ce le aruncau şi pe aceia îi ucideau.
După aceasta au aruncat cu săgeţi asupra Sfinţilor , dar şi săgeţile , la fel ca şi pietrele , nu au vătămat trupurile Lor , ci îi răneau numai pe săgetători.
La sfîrşit , ighemonul văzîndu-i Nebiruiţi pe pătimitori , i-a condamnat la tăiere de sabie .
Au fost tăiaţi pentru Hristos Sfinţii fără de arginţi Cosma şi Damian , împreună cu Alţi Trei credincioşi : Leontie , Antim şi Eutropie şi i-au îngropat împreună .
Dar nu numai în viaţa Lor , ci şi după moarte Li s-a Dat Lor Darul de a face multe Minuni , Arătîndu-se bolnavilor şi Dîndu-le tămăduire .
Cu ale căror Rugăciuni să cîştigăm şi noi tămăduirea de bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti .
Amin !

http://www.ortodoxia.md/2010/10/sfinii-fr-de-argini-i-frai-buni-cosma-i-damian/

SFANTA CUVIOASA MAICA PARASCHEVA

Bucuria mea, citind viata Sfintei Parascheva, o vedem mai intai ca pe o copila cuminte si harnica, in casa parinteasca, ingrijindu-se nu de cochetaria trupului, ci de curatenia sufletului. Dupa aceea, o vedem smerita peregrina prin cetati si pustiuri, ca sa-si desavarseasca frumusetea sufletului. Si, pe masura ce frumusetea cea atragatoare a trupului se ofilea, infloarea cea a sufletului sau. La acest aspect trebuie sa luam aminte cu totii, dar, cu deosebire tinerele fete si chiar femeile mai varstnice: Frumusetea fizica, cea trecatoare, nu are nici o valoare, fara frumusetea spirituala. Ba mai mult: acolo unde frumusetea fizica este mai putin prezenta, cea spirituala poate lumina chipul femeii, daca este o crestin ortodoxa harnica, inteleapta, curata, smerita, postitoare, rugatoare, merge duminica la Biserica, care are preot duhovnic, se spovedeste si se impartaseste des, astfel ca chipul ei sa fie totdeauna frumos si placut. Frumusetea sufleteasca, nu se ofileste niciodata si in acest sens o avem pe Sfanta Parascheva, un pilda Sfanta pentru noi toti. Amin.

🙏 Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva, ca una care ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii, si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!

                                                                                                                    Preot Ioan .

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHIVA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cu privegherea curăţindu-te Cuvioasă Parascheva, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-ai arătat şi toată te-ai arătat împreună părtaşă Duhului. Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinereţilor, Fericită Parascheva şi durerile pustniceşti suferind din cuget curat, întru Domnul te veseleşti. Cu razele tale cele de lumină purtătoare, Sfântă Parascheva, ai pierdut întunericul negurii eretice şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu luminându-te, luminezi marginile lumii. Străluceşti ca ale soarelui străluciri de Raze Dumnezeieşti dătătoare de minuni, Preafericită Parascheva, celor ce laudă ostenelile tale cele pustniceşti şi minunatele lupte.
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii.
Nu înceta a ruga pe Hristos, maică cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi, care cu credință facem sfântă pomenirea ta, care din suflet te lăudăm pe tine.
Cere, Sfântă cuvioasă Parascheva, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare de greşeli celor ce te laudă pe tine cu credinţă.
Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slavim preasfânt numele Tău în veci. Amin.
Sfântă Preacuvioasă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.BUCURĂ-TE ÎNTRU CINSTITĂ ȘI POMENIREA TA,AMIN. -
Sursa:
Isaia BC Berzunti

DE HRAMUL TĂU..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Se-nchină creștinii la racla ta, Sfântă,
O parte se roagă, o parte îți cântă,
O parte îți spune necazul ce-o doare,
O parte ți-aduce cu drag câte-o floare ..

Venit-au creștinii de hram să te vadă.
Au stat zi și noapte-n picioare la coadă..
E-o dragoste mare aceea ce-i poartă:
La noi în Moldova, credința nu-i moartă!

Venit-au creștinii cu-atâta răbdare
Să soarbă cu toții din harul tău mare.
De sute de ani ei cu dor ți se-nchină,
DE-ACEEA IUBEȘTI ROMÂNIA CREȘTINĂ!
amin

UN CREȘTIN ADEVĂRAT

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



de Preot Sorin Croitoru

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu așteaptă cu mândrie ca să fie salutat,
Ci întinde primul mâna totdeauna bucuros,
Arătând că se adapă din iubirea lui Hristos!

Ce-i cu mutrele acestea, numai oameni încruntați?..
Acriturile de astăzi nu-s creștini adevărați:
Unde sunt bunăvoința și cuvântul cel frumos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
N-o să lase cerșetorul să se pună pe strigat
Pretinzând să-l miluiască și pe dânsul cât de cât,
Cu un mic bănuț, acolo, fiindcă este amărât,

Ci îndată ce îl vede caută prin buzunar,
Ca să-i pună-n pălărie cu discreție un dar:
Unde inima e bună și e sufletul milos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu se scoală dimineața, nici nu se așează-n pat
Fără sfânta rugăciune către Bunul Dumnezeu,
Nu făcută doar de formă, ci cu dragoste mereu,

Căci vedem și-n viața noastră, când iubești pe cineva,
Nu te saturi niciodată să vorbești cu el sau ea,
Prin urmare doar în omul ce se roagă conștiincios
Strălucește ca lumina harul Domnului Hristos!

Morala creștină

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Dumnezeu, creându-l pe om din propria Lui bunătate, a intenționat să întemeieze pe pământ Împărăția iubirii și a libertății, care trebuia să devină libertate morală prin dreapta întrebuințare a puterilor lui morale, cunoscătoare și voitoare, ca să devină omul chip al lui Dumnezeu. Și cu adevărat așa trebuia să fie omul, fiindcă numai niște ființe libere moral puteau să restaureze pe pământ Împărăția iubirii și a libertății.

Dacă omul nu ar fi fost o ființă inteligentă și independentă, ci una necugetătoare și roabă din punct de vedere moral, dependentă de firea și de nevoile ei, ar fi fost un animal irațional precum celelalte animale și nu ar fi avut nici o menire, s-ar fi învârtit în cercul vicios al instinctului în care nu ar exista nici un progres și nici o dezvoltare a duhului, nici vreun fenomen al desăvârșirii morale și ar sfârși ca un animal irațional fără menire, fără misiune. Dar nu se întâmplă aceasta, fiindcă viața umanității mărturisește că omul este o ființă rațională și independentă și este destinat să devină liber moral, dezvoltat intelectual și moral, având drept învățător în viața lui când dumnezeiasca descoperire, când descoperirea firii, adică simțirea lui morală și istoria neamului omenesc.

Omul este cu adevărat o ființă superioară. Numai el cercetează cerul și adâncul cerului și Îl caută pe Creatorul lui, numai el are doruri nesfârșite, numai el trăiește pentru o lume ideală, numai el are cugete morale și simțiri și sentimente morale, numai el caută cunoașterea ființelor, numai el își consemnează propria istorie, numai el își imortalizează numele, numai el își caută misiunea, numai el trăiește pentru nemurire, numai el trăiește ca să se înalțe la Dumnezeu cu Care se silește să se unească.

Sfântul Nectarie de Eghina - Morala creștină

Ai căzut în păcat?.... Ridică-te!...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Dumnezeu nu se mânie atât pe cel care a păcătuit...cât pe cel care după ce a săvârşit păcatul nu se sârguieşte a se pocăi şi nu voieşte să se îndrepte.

Oare este vreun pic de minte la cel ce îşi împodobeşte cu mare grijă trupul, iar sufletul îl lasă să se tăvălească în tina patimilor necurate şi strică templul lui Dumnezeu, fără a se gândi la zisa:

- „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el”
(I Cor. 3, 17)?

Vrednic de lacrimi este cel ce din mădularele lui Hristos face mormânt plin de necurăţie.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava)

M-am întrebat şi eu: de câte ori trebuie să zică cineva „Doamne miluieşte-mă!”, ca să-l miluiască Dumnezeu?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Şi m-am gândit la fiul risipitor, de pildă. Fiul risipitor, când s-a întors, şi-a făcut întâi o socoteală: „Mă voi duce la tatăl meu şi voi spune: Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta, nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul din slujitorii tăi”. Şi când s-a apropiat de casă, tatăl l-a văzut de departe şi a alergat înaintea lui şi a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Deci nu l-a pus în studiu, să zică: Să vedem ce face acesta acum când se întoarce, să vedem ce zice, să vedem cum se prezintă. De ce nu l-a pus în studiu? Pentru că nu era cercetător ştiinţific, ci era tată, şi inima de tată îl înghesuia să-l primească. Noi credem că Dumnezeu e Tatăl nostru. Când l-a primit, a început să zică: „Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Nu a mai zis şi „primeşte-mă ca pe unul din slujitorii tăi”, cum şi-a făcut el socoteala.

Şi tatăl său nu a zis: „Zi de vreo sută de mii de ori aşa, că apoi te iert”. Deci noi trebuie să avem încredinţarea că Dumnezeu ne miluieşte.

Dar zicem „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” de atâtea ori de câte putem să zicem, deşi nu cred că la sfârşitul vieţii va zice Dumnezeu către mine: mai puteai să zici de un milion de ori şi nu ai zis. Nu cred lucrul acesta. De ce? Pentru că aceasta e o metodă de îmbunătăţire sufletească, nu o metodă de a cere mila lui Dumnezeu în înţelesul acesta că numai atunci ţi-o dă Dumnezeu dacă ai zis de nu ştiu câte ori.

Important este să avem încredinţarea în mila lui Dumnezeu, dar noi cerem mila lui Dumnezeu ca să ne putem observa pe noi înşine, e o metodă de îmbunătăţire, de a ţine legătura cu Dumnezeu şi de a ne curăţi sufletul.

Din Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie

TAINA SUFERINTEI ..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mă încredințez în fiecare zi că oamenii sunt foarte îndurerați, sunt tare chinuiți. Pe de altă parte însă, nimic nu poate să-mi scoată din suflet credința că Dumnezeu le știe pe toate, le cunoaște pe toate și prin urmare, putem să ne încredințăm Lui, ca să credem și să ne odihnim, chiar dacă vedem înaintea noastră cel mai rău lucru.

Dumnezeu Însuși L-a văzut pe Fiul Său răstignit și mai ales împovărat de păcatele oamenilor, lucru care L-a făcut să-și întoarcă ochii și să-L lase să sufere, dar apoi L-a înălțat pe Acesta și a rămas pildă și pentru noi.

Astfel, unul dintre noi va fi răstignit, altul va suferi din altă pricină, unul va pătimi ceva, altul altceva, dar nu vom fi părăsiți.

În Cipru a venit într-o o doamnă care mi-a zdrobit sufletul prin ceea ce mi-a spus. Nu știam până atunci că printre cei nevinovăți se găsesc și copii mici. „Mi-au luat copiii, a zis ea, pe care îi dusem în casa cumnatului meu. I-au luat împreună cu copiii lui. Noi am fugit și am scăpat,dar pe aceștia turcii i-au găsit acolo și i-au răpit. Erau și una sau două fete cu mama lor, dar pe acelea le-au lăsat și i-au luat pe băieți și pe tatăl lor. Un fiu de-al meu avea unsprezece ani și jumătate, iar celălalt patrusprezece ani. Nu le-am făcut parastase, ce să fac? Cred, ceva îmi spune, că trăiesc copiii mei”.

Acești copii erau nevinovați. Unul ar fi trebuit să aibă acum douăzeci și șase de ani și jumătate, iar celălalt douăzeci și nouă de ani. De atunci au trecut aproape cincisprezece ani.

Mi-a zdrobit sufletul. „Ce să-ți spun?”, i-am zis. Am mângâiat-o și mi-a făcut impresia că era o vitează, trăind cu nădejdea că-i trăiesc copiii. Îl prinseseră prizonier pe cel de-al treilea copil, care era soldat, dar după trei luni i-au lăsat liberi pe prizonieri împreună cu fiul ei. Pe ceilalți însă… După toate probalitățile, spun turcii, spune Ozal, acum nu mai sunt dispăruți. Ce s-a întâmplat cu acești copii? Copiii ceilalți i-au văzut, dacă nu alții, femeile care erau acolo. Așa cum au zis acestea: „Ne-au băgat în mașini și ne-au dus… I-au împins pe toți bărbații în alte mașini și i-au dus în altă direcție”.

Pe femei le-au predat ciprioților greci, în timp ce pe bărbați, chiar și pe copiii mici, i-au dus în altă parte.

Nu se sfârșesc necazurile din acestă lume, nu se oprește suferința! Dar mare taină se ascunde înlăuntrul acestor chinuri. Și mă rog fraților, să luați aminte să vă gândiți la acest lucru.

V-am spus că mi s-a înmuiat sufletul, mi s-a zdrobit, desigur în sensul cel bun. Adică, am suferit foarte mult și m-aș fi căit de mii de ori dacă n-aș fi suferit, dacă n-aș fi simțit durerea acestei femei. Una este însă această suferință și alta când omul se pierde și deznădăjduiește. Nimic altceva nu ne face atâta bine cât ne face suferința noastră și suferința oamenilor. Câteodată, o mamă suferă mai mult pentru durerea fiului decât durerea ei. Și aici este un câștig.

Poate că nimic altceva nu folosește în această lume cât folosește suferința. Toate câte le faci, pe ici și pe colo, se pierd, dar durerea care este în trupul tău nu poate nimeni să ți-o ia. Și împărat de-ai fi, dacă te cuprinde durerea, va trebui să o rabzi. Poate „vreo fărâmitură” să-ți dea ca să te ușureze, dar nu sunt de ajuns fărâmiturile, în special când este vorba de suferința sufletească. Să le purtăm pe acestea și să credem că Dumnezeu va scoate din ele tot binele.

Nimic altceva nu ne face atâta bine, cât ne face suferința noastră și suferința oamenilor.
Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina Suferinței

Viaţa şi cuvintele

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Să aveţi neîncetat pomenirea lui Dumnezeu. Astfel, mintea voastră va dobândi tărie. Tăria minţii vine din trezvie. Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu. Este să ai întotdeauna în mintea şi în inima ta pe Hristos, chiar şi când te îndeletniceşti cu alte treburi. Este nevoie de dragoste către Hristos, de ardoare.
Pomenirea morţii o vei dobândi prin rugăciunea „Doamne Iisuse…”, prin rugăciunile Bisericii, prin imne, aducându-vă în minte lucrările lui Dumnezeu şi fragmente din Sfânta Scriptură şi din alte cărţi duhovniceşti. Asta, de bună seamă, cere o aplecare către bine; nu se face din constrângere, ci întâi de toate prin harul dumnezeiesc. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de temeiuri, de iubire şi de smerenie.

Dacă trăiţi în har, răul nu vă va lovi. Dacă nu trăiţi cele dumnezeieşti, răul vă va înconjura, vă va cuprinde moleşeala şi vă veţi chinui.

Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele

CUVINTE DUHOVNICEŞTI - .Nimeni nu-i înfurie mai mult pe vrăjmaşi decât preoții

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

                                              SFÂNTUL TIHON DIN ZADONSK

Fără un păstor bun şi înţelept, creştinii sunt ca oile care rătăcesc. Când vrăjmaşul nu poate să-i răpună pe preoţi, atunci ridică împotriva lor oameni care-i fac voia, ca să răspândească zvonuri urâte despre ei şi, astfel, credincioşii să nu mai dea crezare învăţăturii lor.

În luptă există comandanţi şi căpitani care îi învaţă, îi povăţuiesc şi îi încurajează pe soldaţi pentru a purta lupta cea bună împotriva vrăjmaşului. Tot aşa şi în lupta duhovnicească, comandanţii sunt preoţii şi povăţuitorii care îi întrarmează pe creştini împotriva vrăjmaşului diavol cu cuvântul Domnului, îi învaţă şi îi povăţuiesc cum să-i stea împotrivă şi să se lupte. În luptă, inamicul se străduieşte mai întâi de toate să lovească şi să zdrobească pe comandanţii şi pe căpitanii părţii adverse pentru a aduce dezordine şi confuzie în toate trupele şi, astfel, să-i nimicească sau să-i captureze; de înţelepciunea comandanţilor şi căpitanilor depinde integritatea şi bunăstarea trupelor.


La fel şi în lupta duhovnicească, vrăjmaşul diavol se străduieşte mai mult decât orice să-i răpună pe preoţi şi povăţuitori, căci astfel îi poate prinde şi duce la pierzare şi pe ceilalţi creştini. De preoţi, de povăţuitori depinde integritatea şi mântuirea creştinilor. Fără un păstor bun şi înţelept, creştinii sunt ca oile care rătăcesc. Când vrăjmaşul nu poate să-i răpună pe preoţi, atunci ridică împotriva lor oameni care-i fac voia, ca să răspândească zvonuri urâte despre ei şi, astfel, credincioşii să nu mai dea crezare învăţăturii lor. De aceea se întâmplă ca păstorii şi învăţătorii noştri să îndure multe clevetiri, defăimări, hule, prigoană şi exil – despre aceasta dau mărturie toate veacurile. Decât preoţii şi îndrumătorii buni, nimeni nu-l înfurie mai mult pe vrăjmaş. Aceştia distrug împărăţia întunericului şi-i surpă puterea prin cuvântul lui Dumnezeu şi cu puterea Sfântului Duh, răpindu-i din mână preţiosul câştig, adică sufletele creştinilor. De aceea, împotriva nimănui nu se înfurie duhul răutăţii şi nu turbează de mânie ca împotriva preoţilor şi învăţătorilor creştinilor. Astfel, fereşte-te, creştine, să bârfeşti vreun om şi cu atât mai mult pe preoţi, ca să nu fii în acelaşi gând cu diavolul.

(Sfântul Tihon din Zadonsk.

POVĂTUIRI DE MARE FOLOS DE LA CUVIOSUL SERGHIE:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

“Când sufletul ţi-e tulburat, aleargă la căinţă;
de n-ai căinţă, căieşte-te de necăinţa ta!”
· Nu-i om care să se simtă în largul său pe acest pământ. Asta ne e crucea.
· Nu crede că eşti rob pe viaţă păcatului. Nădăjduieşte cu tărie în mila lui
Dumnezeu. Că la El e multă milă şi iertare. De-I cerem, pe dată ne iartă şi ne
izbăveşte.
· Să nu deznădăjduieşti nicicând pentru greşelile din zilele trecute. Ia-ţi viaţa în orice
zi de la început. Şi socoteşte ziua de azi ca pe cea din urmă. Altminteri, după cuvântul
părintesc, e timp pierdut.
***
· Mai de folos îi este omului să aibă voinţa slabă, decât una tare. Ca să-şi vadă
neputinţa şi slăbănogeala. Altminteri, se trufeşte cu puterea sa şi, plin de sine, se
leapădă de Dumnezeu.
· Marea iscusinţă a vieţii duhovniceşti e să lucreze omul cu puterea lui Dumnezeu,
nu cu puterile sale. Marea înţelepciune este să-L ai pe Domnul sălăşluit în tine.
· De vrei să faci un lucru cât de mic, cheamă-L pe Dumnezeu în ajutor. Fă-le pe toate
ca în faţa Lui, şi fără El nimica să nu faci. Că spune Domnul: „Cel care nu adună
cu Mine risipeşte” (Lc 11, 23).
· Puterea împotrivirii la păcat e de la Dumnezeu, şi se câştigă cu rugăciunea.
· Teme-te de mândrie. E cel dintâi şi mare vrăjmaş. Pe îngeri i-a făcut să cadă.
· De ai vreun mic câştig duhovnicesc, nu te împăuna cu părerea de sine. Nu aduna
comoară pentru tine, ci îmbogăţeşte-te în Dumnezeu.
· Smerenia s-o cauţi mai întâi de toate. Că fără ea nimic nu poţi să faci. Smerenia e
mântuire iute.
· Cată smerenia, nu sfinţenia. Că fără smerenie, sfinţenia-i curată amăgire. Că
pentru lipsa smereniei au ajuns draci căzuţi duhurile îngereşti şi sfinte.
· Trăieşte aşa ca să-L mulţumeşti pe Dumnezeu, nu pe tine. Mulţumirea de sine e
primejdioasă.
· La baza bolilor mintale nu stă sexualitatea, cum zice Freud, ci mândria.
· Centrarea pe sine este începutul bolii mintale. Boala mintală se întemeiază pe
socotirea propriei persoane drept centru al lumii.
***
· Nu-i om pe lume cu psihic sănătos. Tot omul are în el toate bolile. Cel care pare
sănătos şi normal, este cel care ajunge să-şi stăpânească boala şi s-o ţină în frâu.
Bolnavul mintal însă nu-şi mai poate controla boala, şi ea iese la iveală.
· Duhovnicul e şi psihiatru. Până la urmă, rădăcina bolii mintale e o nepuţinţă a
sufletului. Totul are sens duhovnicesc, duhovnicescul le cuprinde pe toate. Şi
tratamentul duhovnicesc poate tămădui, adesea, boala mintală.
· Un psihiatru care nu-i şi om duhovnicesc poate să aline boala, îl poate aduce din nou
în lume pe bolnav, îl poate face să trăiască alături de ceilalţi oameni. Dar n-are ce-i
da sufletului său, nu-i poate arăta sensul existenţei sale. Asta numai duhovnicul
poate s-o facă.
***
· Pururea să avem căinţa tâlharului pe cruce. Că nu ştim lungimea vieţii.
· Dacă eşti tulburat în vremea rugăciunii, alungă tulburarea şi te căieşte de tulburarea ta.
De nu-ţi e inima zdrobită, iarăşi să te căieşti. De nu te poţi căi, căieşte-te de
neputinţa ta. Şi aşa, pururea stăruie în căinţă.
· Sileşte-te spre căinţă. De n-ai râvnă spre căinţă, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi ierte
lipsa de râvnă.
· Când sufletul ţi-e tulburat, aleargă la căinţă; de n-ai căinţă, căieşte-te de necăinţa
ta. Ca pururea să biruie căinţa.
· Pocăinţa nu-i doar plângere de o clipă a păcatului, ci e necontenită mustrare a
inimii.
· De eşti creştin, fă din căinţă firea sufletului tău. Căinţa nu doar cere iertarea de
păcate, îşi cunoaşte încă neputinţa şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu. E însoţită
de smerenie, de frica de Dumnezeu şi aducerea-aminte de moarte. Petrece pururea în
ea. Ca s-o afli, cere-o de la Dumnezeu, şi ca pururea s-o ai, pururea cere-o.
· Începe orice lucru cu căinţa. Şi rugăciunea tot aşa s-o începi. Împacă-te întâi cu
Dumnezeu, ca să nu te rogi cu păcat. Că rău rugându-se oarecând un hoţ de cai la
Sfântul Nicolae, a fost mustrat de sfânt şi aruncat într-o groapă cu hoituri, ca să-şi
cunoască din acea duhoare urâciunea rugăciunii sale.
· La rugăciune, uneşte-ţi mintea cu inima. Şi vezi de-i bine răsădită acolo. Iar calea
unirii e căinţa. Şi prin căinţă intrând în ascunzişul inimii, aflăm acolo ferire de
primejdii şi adăpost.
· De moleşeală şi puţinătate de suflet să te căieşti ca de păcat, silindu-te să-ţi vii în
fire.
· Pentru răceala sufletului să te căieşti, că e păcat.
· Căieşte-te că nu-i iubeşti de ajuns pe oameni, că nu te dor necazurile lor.
· Căieşte-te că nu eşti sfânt, căieşte-te de starea ta jalnică.
· „Greşiţi ai noştri”, pe care îi iertăm, ca să primim iertare, sunt şi cei pe care nu-i
placem pentru că sunt altfel decât noi.
***
· Mulţi talanţi are omul, dar puţin câştig, că-i iroseşte în vremea vieţii sale.
· Adevărata ta viaţă, omule, e în ceruri. Începe s-o trăieşti de aici, de pe pământ.
· Pururea să fim ca cel ce-aşteaptă să-i vină trenul dintr-o clipă în alta şi-i gata să se
urce în el.
· Cele duhovniceşti sunt cu adevărat, şi-s mai adevărate decât cele pământeşti şi
văzute. Însă pe ele numai ochiul inimii le vede.
· Despre teama de Judecata ce va să fie: Cată la Împărăţie ca un călător, fără grijă de
ziua de mâine, pururea gata de drum. Şi neştiind ceasul plecării, fii pururi treaz, cu
candela nestinsă.
· De trândăvie şi deznădejde scăpăm de cugetăm la moarte şi, după cuvântul părintesc,
de socotim fiecare zi ca pe cea din urmă. Că numai aşa vezi că n-ai vreme de
pierdut, şi nu amâni rugăciunea. Că în orice clipă poţi muri, în noaptea asta chiar,
si-n cele ce vei fi aflat, în acelea vei fi judecat, după cum spune Domnul. Să ne
îngrijim, dar, întotdeauna să fim împăcaţi cu Dumnezeu şi cu oamenii.
· Trăieşte ziua de azi şi lasă grija zilei de mâine, că îngrijorarea n-o schimbă cu
nimic. Să nu-ţi pierzi timpul, irosindu-ţi clipa. De clipa de acum să te îngrijeşti,
veghind să ai mereu ulei în lampă ca fecioarele înţelepte, şi-n toată clipa gata să-L
primeşti pe Mire. Asta să ne fie grija, cum suntem aici şi acum. Că aşa cum vom fi
aflaţi, aşa vom fi judecaţi de Hristos.

yle="font-size: x-small;">***
· Tainele cele dumnezeieşti nu se iscodesc cu mintea, ci se primesc cu inimă
credincioasă, şi atunci ni se arată desluşit.
· Duhovnicia e a vieţii, nu a minţii.
· Temeiul poruncilor dumnezeieşti e viaţa, nu ştiinţa. Nu cerceta, dar, cu mintea la
ce-s bune. Dacă scrie pe ceva „otravă”, te fereşti, nu guşti să vezi de e aşa sau nu.
***
· Fugi de îndoială ca de dracul. Nu citi Scripturile cu duh îndoit, că vine dracul în
chip de teolog şi ţi le tâlcuieşte el cu viclenie. Cu credinţa, taie pe dată şirul
vorbelor lui.
· Nu sta de vorbă cu dracii, nu le fă pe voie. Nu lua aminte în nici un chip la şoptirile
lor.
· De te cuprind ispitele, zbate-te să scapi, ca omul prins de vâltoare. Ţine la viaţa
sufletului cum ţii la viaţa trupului.
· De se aprinde în tine flacăra ispitei, stinge-o iute cu apa rugăciunii, până nu se
înteţeşte pârjolul. Nu sta nepăsător, revino-ţi iute şi respinge-o iute. Zbate-te şi
strigă, ca un om luat de şuvoi. Moliciunea în vreme de ispită e moarte curată.
· Ispita e şarpele muşcător. Cum l-ai simţit că muşcă, loveşte-l şi taie-i capul.
· Zicea unul dintre Părinţi: „De pofteşti trup, mergând la morminte vezi ce rămâne din
frumuseţea lui”.
· Cugetele de hulă arată fără puţinţă de tăgadă că Necuratul există. Că sunt
cumplit de înfricoşătoare, cum omul nu poate gândi. E bine că-şi dă arama pe faţă,
că îndeobşte lucrează pe furiş, şi nu cunoaştem tăria vrăjmăşiei sale şi nu ştim cu ce
duşman hain avem de luptat. Numai aşa putem să-l vedem. Împotriveşte-te, leapădăte,
nu le lăsa să-ţi intre în suflet, nu sta de vorbă cu ele nicidecum. Nu te înfricoşa.
După cum spun Părinţii, e o ispită bine ştiută a vieţii duhovniceşti. În Scara aflăm
multe învăţături în această privinţă. Când, la rugăciune, dracul ne aduce astfel de
gânduri, încă mai mult să ne ţinem de ea, punând împotriva lucrării lui lucrarea
noastră, prin chemarea lui Iisus.
***
· Cunoaşte omul când harul s-a sălăşluit în el? Uneori ştie. Alteori însă Domnul ne
lasă în neştiinţă, ca să nu ne mândrim. Cum ştii că harul sălăşluieşte în tine? Pur şi
simplu simţi. Sfântul Serafim de Sarov spune însă că astăzi omul a pierdut simţirea
prezenţei lui Dumnezeu.
· De te înfruntă cineva în duh de ceartă, din pricina credinţei, cere în inima ta
luminare şi înţelepciune de la Duhul Sfânt, ca să ştii ce să-i spui şi cum.
· Cel nărăvit în păcat nu poate osebi cugetele şi nu-şi vede păcatele, socotindu-le
slăbiciuni omeneşti, cu neputinţă de îndreptat.
· Nu pune pe seama vremurilor şi a lumii slăbiciunea sufletului tău.
· Nu-i rău că truda nu-ţi aduce nici o bucurie. Că n-am venit pe lume ca să ne
desfătăm. Ci suferinţa-i zestrea noastră pământească. Ba, rău este să-ţi placă
munca ta, să-ţi faci din ea un idol, să-i dai tot sufletul tău, lăsând de o parte ce e cu
adevărat de preţ. Veselie să-ţi aducă lucrarea celor duhovniceşti. Iar munca să-ţi fie
nevoinţă, spre încercare, cum este pentru călugăr ascultarea care-l rupe de la
rugăciune şi slujbe. Socoteşte-o uneltitoarea răbdării, că multă răbdare cere munca. Şi
sila de muncă n-o socoti păcat de nu-ţi vatămă sufletul. Îndur-o cu gândul la
Dumnezeu şi rugăciune. Şi fă-o bine, aşa cum se cuvine, ca să nu sufere alţii din
pricina ta. Şi cu iubire, luare-aminte şi bunăvoinţă să te porţi cu cei cu care împarţi
povara muncii. Să-ţi fie încă munca spre smerire, cugetând că pentru nevrednicia
noastră ni s-a dat treaba asta de rând pe care-o facem, şi nu alta mai de soi.
· Înstrăinarea nu-i nici silă de viaţă şi de lume, nici nepăsare. Sfântul Ioan Scărarul
istoriseşte că, minunându-se de smerenia unui monah, care primea cu linişte
batjocurile, l-a întrebat cum a ajuns la o asemenea nepătimire. Iar acela i-a răspuns:
„Pentru ce aş lua aminte la nişte oameni de nimic?”. Şi sfântul încheie, suspinând:
„Am văzut atuncea în ce adânc de răutate căzuse“.
(din: Jean-Claude Larchet, Tine candela inimii aprinsa. Învăţătura parintelui Serghie,
Editura Sophia, Bucuresti, 2007)