Pagini

30 decembrie 2017

INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   "Doresc sa plec gol din lumea aceasta precum gol am venit in ea si gol am trait toata viata. E timpul sa fiu invelit intr-un giulgiu alb, avand insa in vedere mentalitatea societatii de a provoca scandal, sa fiu inmormantat cu costumul negru. Totul sa fie foarte simplu. Chiar si serviciul religios sa fie foarte simplu. Consider ca este cazul sa mi se faca pomana conform datinilor, desi, am daruit toata viata. Doar sa se respecte acele obiceiuri ce au devenit traditionale. Nu am de lasat decat sufletul meu si exemplul vietii mele. Sufletul l-am dorit desavarsit dar dorinta aceasta numai Domnul o va implinii".

   MARTURISIREA SFANTULUI IOAN IANOLIDE: "Am trait pentru Hristos, am trait cu Hristos, am trait in Hristos. Strig deci, din adancuri: IISUS HRISTOS ESTE MANTUITORUL! IISUS HRISTOS LIPSESTE LUMII! Deci toti, oricare ati fi, intorceti-va la Iisus Hristos!".
   Asadar, bucuria mea, stiind ca scopul vietii crestinesti este MANTUIREA SUFLETULUI, sa dai SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE si pentru ca NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL DUPA CE MURIM, urmand sfatul Sfantului Prooroc Amos (4:12): "PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU", cu frica de Dumnezeu si cu dragoste: "TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM", fiindca doar El este: "CALEA ADEVARUL si VIATA" (Ioan 14:6). Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

28 decembrie 2017

Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon




                                         

Dudul lui Zaheu, pastrat pana astazi in Biserica Sfantul Prooroc Elisei, din stravechiul oras Ierihon, este unul dintre locurile sfinte in care crestin-ortodocsii inalta rugaciuni neincetate lui Dumnezeu, in Tara Sfanta.
                                         







Ierihon-ul este unul dintre cele mai vechi orase biblice, daca nu chiar cel mai vechi oras cunoscut din lume. Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Tara Sfanta. Ierihonul mai este cunoscut si drept orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul marii.

Situat la o distanta de 40 de kilometri nord-est de Ierusalim, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului. Ierihonul este primul oras cucerit de israeliti dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Ierihonul, acest important oras biblic, impreuna cu Fasia Gaza, a fost primul oras cedat de Israel Palestinei in 1994, in urma acordului de pace. Reocupat de militarii israelieni, a revenit partii palestiniene in urma retrocedarilor din martie 2005.

Orasul este o adevarata fortareata naturala, fiind inconjurat de Muntele Nebo in est, Muntii Centrali in vest si Marea Moarta in partea de sud. Este irigat in abundenta de raul Iordan, aflat la doar sapte kilometri spre vest, dar si de izvoarele ce coboara din Muntii Centrali.

Mantuitorul Iisus Hristos si minunile savarsite in Ierihon - Dudul lui Zaheu

In pilda cu Samarineanul Milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos ce trecea prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in Ierihon.

In timpul ultimei calatorii, Iisus a vindecat aici doi orbi, intre care se remarca insistentul orb Bartimeu. "Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac? Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui" (Matei 20, 29-34).

"Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Si multi il certau ca sa taca, el insă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!

Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale" (Marcu 10, 46-52).

Faptul ca Matei si Marcu spun ca vindecarea a avut loc dupa iesirea din Ierihon, in timp ce Luca mentioneaza ca se apropiau de Ierihon, poate fi explicat in doua moduri. Fie orbii l-au rugat sa ii vindece la intrarea in Ierihon, dar rugaciunea lor a fost implinita abia cand a iesit din oras, fie vindecarea a avut loc dupa ce Iisus a iesit din vechiul Ierihon, pentru a intra in Ierihonul irodian.

In Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Copacul in care s-a urcat Zaheu era un "sicomor", un copac specific zonei, asemanator cu smochinul. La noi in tara, prin traducere, acest copac a fost numit "dud", deoarece "sicomorul" se aseamana mult cu dudul romanesc.

Trunchiul acestui copac biblic, astazi complet uscat, se pastreaza in curtea Bisericii Ortodoxe Sfantul Prooroc Elisei, din Ierihon. Tulpina sicomorului in care s-a urcat Zaheu vamesul, pentru a-L vedea pe Hristos, se pastreaza astazi intr-o constructie improvizata, spre a-l pazi de intemperiile vremii si de pelerini.

Sfantul Apostol Zaheu, vamesul cel bogat din Ierihon !

Potrivit traditiei crestine, Sfantul Zaheu l-a insotit pe Sfantul Apostol Petru, in calatoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului. Traditia mai spune ca Zaheu l-a urmat pe Sfantul Petru in Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfantul Zaheu a murit in pace, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 20 aprilie.

Dionisie din Furna, in "Erminia Picturii Bizantine", arata ca Sfantul Apostol Zaheu se zugraveste ca un barbat carunt, mic de statura, cu haine scurte si stramte si o naframa infasurata pe cap. Cand este zugravit individual sau in ceata Apostolilor, el tine in mana un sul infasurat, insemnul propovaduirii sale apostolice.

Insa reprezentarea cea mai comuna a lui Zaheu ramane scena convertirii sale. Astfel, se reprezinta o cetate, cu multa lume, iar in mijloc se afla un dud, in care este catarat Zaheu, care este reprezentat uitandu-se la Hristos. Mantuitorul, reprezentat insotit de Apostoli, il priveste si cu o mana il binecuvinteaza, iar in cealalta mana tine o hartie pe care este scris: "Zahee, grabeste de coboara, ca astazi in casa ta trebuie sa raman" (Luca 19, 5).

Biserica il mai pomeneste pe Sfantul Zaheu, vamesul din Ierihon, si in Duminica lui Zaheu, cand este citit textul din Luca (19, 1-10), unde este descrisa intalnirea lui Zaheu cu Mantuitorul. "Apostole Sfinte Zaheu, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa daruiasca iertare de greseli sufletelor noastre."

"Si intrand, trecea prin Ierihon. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.

Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.

Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut" (Luca 19, 1-10).

Teodor Danalache






27 decembrie 2017

Rugăciune către Sf. Arhidiacon Stefan...






Biserica ortodoxă „Sfântul Ștefan” din Ierusalim se află în afara zidurilor vechi ale oraşului, între Poarta Leilor şi Muntele Măslinilor, în Valea Cedrilor, nu departe de Mormântul Maicii Domnului.














25 decembrie 2017

Colind

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Radu Gyr -

A venit si-aici Craciunul
Sa ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele...

Numai casa mea posaca
A'mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.

O Iisuse imparate,
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta ,
Caci pe crucea Ta
Stam batuti în cuie.

Maica Domnului Curata,
Ad'o veste minunata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam în prag,
Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Sa le-aduci lumina.

18 decembrie 2017

MARE ADEVĂR!...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O, Doamne, câţi vii sunt printre cei morţi, şi câţi morţi sunt printre cei vii! 
Tu singur ştii, numeri, socoteşti. Iartă tot, şi mântuieşte pe toţi. Mila Ta, Doamne, să covârşească toate păcatele şi patimile noastre.
 
 O, ce este omul? SPICUL IERBII, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? PAIELE. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e SUFLETUL, Doamne, iar TRUPUL e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul.

  Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. Nimic nu ştim deopotrivă, nici despre ce este viu, nici despre ce este mort.
   Cel viu pregăteşte slava celui mort. Aceasta îi e OSTENEALA VIETII. Când moare, se destramă şi slava.
   Cel viu pregăteşte zestrea celui mort. Aceasta îi e GRIJA VIETII. Când moare, zestrea o primeşte o văduvă străină.
   Cel viu pregăteşte case şi hambare. Când moare, toţi se văd în case şi hambare, afară de el.
   Cel viu pregăteşte domenii şi moşii. Când moare, înscrisurile domeniilor şi moşiilor le poartă duşmanii lui.
   Cel viu pregăteşte fiilor lui moştenire şi bunăstare. Când moare, moştenirea o iau cei de alt neam, iar de bunăstare au parte cei de alt neam.
   Unde sunt coroanele? În groapa de gunoi. Unde sunt mărgăritarele? În cenuşă. Unde sunt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte. Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.
   Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit.
   Unde sunt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor.
   Unde sunt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sunt beţe uscate sub roţile căruţelor.
   Unde sunt picioarele iuţi, care alergau să apere dreptatea? Iată-le sub furnicar, unde nu se mai vorbeşte de dreptate şi nedreptate.
   Unde sunt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi? Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău, tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.
   Unde sunt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor.
   Unde sunt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii.
   Unde sunt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.
   Pe deplin, nimica suntem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica suntem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba.
Ne risipim ca un nor fără apă.
Ne ofilim ca florile în grădină.
Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul.
Venim şi trecem ca nuntaşii.
Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului.
 Suntem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Suntem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într-o clipă, se întrerupe.
   Pe deplin, nimica suntem, Doamne Dumnezeul nostru! Nimic, nimic, nimic! Dar, de aceea, Tu eşti tot şi toate. Toată plinirea în Tine este. Toată bucuria, în Tine. De vei voi, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
 
 Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 111-112

14 decembrie 2017

TE-AM GĂSIT..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


de Preot Sorin Croitoru
Aș săruta pământul pe care ai pășit,
M-aș îmbăta de cerul spre care Te rugai,
Aș mângâia natura spre care ai privit,
M-aș scufunda în marea pe care Tu umblai..
Aș scotoci pământul, de Te-aș putea găsi,
În dorul meu de Tine pe munți Te-aș căuta,
Nici timp, nici bani, nici forțe n'-aș economisi,
Ci aș pleca, Iisuse, în căutarea Ta,
Dar știu că nu-i nevoie de astfel de efort,
Căci ca s'-ajung la Tine, Tu altceva îmi ceri:
Cu dragoste de oameni în viață să mă port
Și-n fiecare "azi" să fiu mai bun ca "ieri"!
Mă simt dator, Stăpâne, și altora s-o spun:
De fiecare dată când eu am reușit
Să fiu mai iertător, mai milostiv, mai bun,
La mine în odaie, Iisuse, Te-am găsit!
amin

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește, prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim. Amin.

13 decembrie 2017

Sfînta Muceniţă Lucia fecioara


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Cînd se răspîndea prin toate părţile Siciliei cinstirea Sfintei muceniţe Agatia şi poporul Siracuzei venea de departe să se închine sfîntului ei mormînt, în cetatea Catanei, Lucia, fecioara cea lăudată a fost între siracuzeni cea mai de frunte la praznic împreună cu alţii şi cu maica sa Evtihia, care avea boala curgerii de sînge de patru ani, şi care nu se vindeca cu nici o doctorie de la doctori. Şi, săvîrşindu-se slujbele bisericeşti, se citea Evanghelia în care se pomeneşte de femeia căreia îi curgea sînge şi care, prin atingerea hainei lui Hristos s-a tămăduit. Lucia a zis mamei sale: "De crezi celor ce s-au citit, mamă, crede şi aceasta, cum că Agatia, care a pătimit pentru Hristos, s-a învrednicit a avea de faţă totdeauna pe Acela, pentru a Cărui nume a pătimit. Deci atinge-te de mormîntul ei cu credinţă şi te vei tămădui".

După săvîrşirea cîntării bisericeşti, ducîndu-se poporul, a căzut înaintea mormîntului sfintei muceniţe, mama împreună cu fiica şi au început cu lacrimi a se ruga, cerînd ajutor. Deci, rugîndu-se ele mult, a adormit Lucia şi a avut vedenie, văzînd-o pe Sfînta muceniţă Agatia în mijlocul îngerilor, foarte împodobită cu mărgăritare şi zicîndu-i: "Sora mea, Lucia, fecioara Domnului, pentru ce ceri de la mine ceea ce singură poţi îndată să dai? Căci credinţa ta ajută mamei tale şi, iată, s-a făcut sănătoasă! Şi precum prin mine se slăveşte cetatea Catania, aşa şi prin tine se va slăvi şi împodobi cetatea Siracuzei, pentru că ai gătit sălăşuire bine primită lui Hristos întru a ta feciorie".

Acestea auzindu-le Lucia, s-a deşteptat şi cu cutremur s-a sculat, apoi a zis către mama ei: "Mamă, mamă, iată te-ai vindecat. Deci, rogu-te pe tine prin sfînta aceasta care cu rugăciunile sale te-a tămăduit, să nu-mi mai pomeneşti de logodnic niciodată - pentru că acum era logodită -, nici să pofteşti a vedea din trupul meu rodul cel muritor. Ci toate acelea ce le-ai pregătit să mi le dai mie, ca şi cînd aş fi mers după bărbatul cel muritor, dă-mi-le acum, ca să merg la mirele cel fără de moarte, Hristos Domnul, Care va păzi fecioria mea". Iar mama sa Evtihia a zis către dînsa: "Toate cele ce sînt ale tatălui tău, care a murit de nouă ani, păzindu-le întregi le-am înmulţit şi nu le-am împuţinat, spre a le da moştenire ţie. Iar cele ce sînt ale mele şi cele ce mai pot să fie, singură le ştii bine. Deci, să acoperi mai întîi cu ţărînă ochii mei şi apoi ceea ce va fi ţie cu plăcere, vei face cu toată avuţia". Lucia a zis: "Ascultă, mamă, sfatul meu, că nu este iubit de Dumnezeu acela care Îi dă Lui ceea ce nu poate duce cu sine, nici singur pentru el nu poate să le cheltuiască. Ci de voieşti a face lucru bine primit lui Dumnezeu, dă-I Lui ceea ce-ţi este cu putinţă a cheltui; pentru că după ce vei muri, nimic nu vei mai putea cheltui şi ceea ce dai acum, dai ce nu poţi duce cu tine. Deci, fiind vie şi sănătoasă, dă lui Hristos ceea ce ai, şi toate cele ce ai vrut să mi le dai mie, începe a le da de acum lui Hristos".

Astfel, în toate zilele vorbind fecioara cu mama sa, s-a făcut împărţirea lucrurilor, pe care le-a dat spre trebuinţa săracilor. Deci, vînzînd satele, podoabele cele de mult preţ şi mărgăritarele, s-a înştiinţat despre aceea logodnicul ei, care, mîhnindu-se, a început a întreba pe doica Luciei: "Ce va să fie aceasta, că am auzit despre vinderea satelor, podoabelor şi a mărgăritarelor?" Iar doica, fiind pricepută, a zis: "Logodnica ta a aflat că se vinde o moştenire, a cărui preţ este de o mie de galbeni şi mai mult; şi vrînd a o cumpăra pe aceea, pentru tine, vinde asemenea lucruri ca să adune banii aceia". Logodnicul, crezînd cuvintele ei şi socotind că se face negustorie, a tăcut; ba chiar el îndemna la vînzare.

Dar cînd s-a înştiinţat că toate s-au împărţit săracilor şi scăpătaţilor, şi toate s-au cheltuit cu străinii şi slujitorii lui Dumnezeu, mergînd la Pashasie, domnul cetăţii, a clevetit-o, zicînd că logodnica sa este creştină şi potrivnică legilor împărăteşti. Iar ighemonul, chemînd-o la sine, o sfătuia cu cuvinte şi o silea a jertfi idolilor. Atunci Lucia fericita a zis: "Aceasta este jertfa cea vie, precum şi credinţa cea curată, înaintea lui Dumnezeu: a cerceta pe cei săraci şi pe văduve în necazurile lor. Eu într-aceşti trei ani nimic altceva n-am făcut, decît numai am adus jerfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum nemaiavînd nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu şi ceea ce va fi cu plăcerea Lui, aceea să facă cu jertfa Sa".

Pashasie a zis: "Aceste cuvinte spune-le creştinilor, celor asemenea ţie, iar mie celui ce păzesc aşezămintele împărăteşti, în deşert mi le povesteşti". Lucia a zis: "Tu ia aminte la legile împărăteşti, iar eu iau aminte la legile lui Dumnezeu. Tu te temi de împăraţi, iar eu mă tem de Dumnezeu. Tu nu voieşti a-i mînia pe dînşii, iar eu foarte cu dinadinsul mă păzesc a nu mînia pe Dumnezeu. Tu te sîrguieşti a plăcea acelora, iar eu doresc a-i plăcea lui Hristos. Deci, tu fă ceea ce socoteşti că-ţi este de folos, iar eu voi face aceea ce voi cunoaşte că-mi este de folos". Pashasie a zis: "Ai cheltuit moştenirea ta cu desfrînaţii tăi şi ai risipit-o şi pentru ceea vorbeşti ca o desfrînată". Lucia a zis: "Eu moştenirea mea la loc bun am aşezat-o, iar pe stricătorii sufletului şi ai trupului meu niciodată nu i-am primit". Pashasie a zis: "Şi care sînt stricătorii sufletului şi trupului tău?"

Lucia a zis: "Stricătorii sufletului voi sînteţi, de care grăieşte apostolul: Vorbele cele rele, strică obiceiurile cele bune. Pentru că sfătuiţi sufletele omeneşti, ca lăsînd pe Ziditorul lor, să urmeze idolilor celor deşerţi. Iar stricătorii trupului sînt aceia care iubesc dulceaţa vremelnică, mai mult decît desfătarea cea veşnică şi aceia care cinstesc veselia ce degrabă piere mai mult decît bucuriile cele nesfîrşite". Pashasie a zis: "Vor înceta şi vor amuţi cuvintele tale, cînd vor veni bătăile şi rănile". Lucia a zis: "Cuvintele lui Dumnezeu, niciodată nu vor tăcea". Pashasie a zis: "Au doară tu eşti Dumnezeu?". Lucia a răspuns: "Sînt roaba lui Dumnezeu şi pentru aceasta grăiesc cuvintele Lui, pentru că însuşi El a zis: Că nu veţi grăi voi înaintea împăraţilor şi a domnilor, ci Duhul Sfînt, Acela va grăi întru voi". Pashasie a zis: "Dar în tine este Duhul Sfînt şi Acela grăieşte în tine?". Lucia a zis: "Apostolul zice că cei ce vieţuiesc întru curăţie, sînt biserici ale lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu vieţuieşte într-înşii".

Pashasie a zis: "Eu voi porunci să te ducă în casa cea de desfrînare, ca după ce vei fi batjocorită, să fugă de tine Duhul Sfînt". Niciodată nu se spurcă trupul de nu se va învoi cu mintea; pentru că chiar de vei pune tămîie în mîinile mele şi pe acea tămîie o vei arunca spre jertfă diavolească, Dumnezeu, uitîndu-se spre acesta, va rîde pentru că voia şi cugetul îl judecă, iar nu lucrul ce se face cu sila. Iar pe siluitorul şi stricătorul fecioriei îl socoteşte ca pe un balaur, ca pe un tîlhar şi ca pe un barbar. Deci dacă pe mine, care nu voiesc, vei porunci a mă silui, apoi atunci vei îndoi cununa fecioriei mele". Pashasie a zis: "Voi porunci ca prin desfrînare să te omoare, de nu te vei supune poruncii împărăteşti". Lucia a zis: "Acum ţi-am spus că niciodată nu vei putea atrage voia mea către învoirea spre păcat; şi de acum orice vei face trupului meu, care ţi se pare a fi întru a ta stăpînire, de aceasta nu bagă seamă roaba lui Hristos".

Atunci Pashasie, judecătorul cel necurat şi nedrept, a poruncit să vină cei ce ţineau casa de desfrînare şi, venind, le-a dat pe sfînta, zicînd: "Chemaţi poporul şi faceţi ca să-şi bată joc de dînsa pînă cînd aceasta va muri". Şi cînd a început a o duce în casa de desfrînare, atîta greutate i-a dat trupului ei Duhul Sfînt, încît nicidecum n-au putut să o mişte din loc. Apropiindu-se mulţi, după porunca muncitorului, munceau să o urnească din loc, dar în zadar osteneau şi slăbeau asudînd fără rezultat, că fecioara Domnului stătea neclintită. Atunci, aducînd o funie şi legînd-o de mîini şi de picioare, au început cu toţii a o tîrî, dar ea ca un munte stătea neclintită.

Atunci Pashasie, cu mare supărare şi fiind în mare nepricepere, a chemat vrăjitorii, fermecătorii şi pe toţi popii idoleşti şi le-a poruncit să facă vrăjile lor împrejurul Luciei ca să fie urnită. Însă nimic n-au sporit căci stătea ca şi cum ar fi fost pironită cu trupul de pămînt, iar picioarele ei nu le puteau mişca din loc. Apoi a poruncit să o stropească cu ud de om, socotind că cu oarecare vrăjitorii stă nemişcată, dar degeaba. Şi au adus multe perechi de boi, ca să o poată mişca din loc, însă nici aşa n-a fost cu putinţă a o clinti.

Deci, a zis către dînsa Pashasie: "Care sînt farmecele tale?" Lucia a zis: "Nu sînt acestea farmecele mele, ci faceri de bine ale lui Dumnezeu". Pashasie a zis: "Ce pricină este că fiind copilă neputinciosă şi de o mie de oameni fiind tîrîtă, stai neclintită"? Sfînta a zis: "De vei aduce şi zece mii, vor auzi pe Sfîntul Duh care îmi grăieşte; cădea-vor despre laturea ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta". Iar ticălosul judecător care o muncea, se chinuia cu sufletul său să scornescă chinuri, dar se tulbura cu gîndurile, apoi i-a zis sfînta fecioară: "Pentru ce te munceşti şi te tulburi cu multe feluri de gînduri? Ai văzut că sînt biserică a lui Dumnezeu Celui viu? Crede acum, dacă nu te-ai cuminţit şi mai mult te învaţă!" Iar Pashasie se tulbura şi mai mult, ofta, văzînd că sfînta îşi bate joc de dînsul.

Atunci a poruncit să aprindă un foc mare împrejurul ei şi să toarne peste dînsa smoală arsă, pucioasă şi untdelemn fiert. Dar ea în numele Domnului Iisus Hristos sta nemişcată şi nevătămată, zicînd către tiran: "Eu am rugat pe Domnul meu Iisus Hristos, ca să nu aibă stăpînire asupra mea focul acesta; şi pentru ca să rîdă de tine cei ce nădăjduiesc în Hristos, de aceea am cerut îndelungare pătimirii mele, ca să ridic frica muncilor, de la cei ce cred, iar pe cei ce nu cred, să-i lipsesc de glasul batjocoririi, ca să nu-şi mai bată joc de creştini". Iar unii din prietenii lui Pashasie, nesuferind a-l vedea pe acesta în mare supărare şi în nepricepere, au poruncit s-o lovească cu sabia peste grumazul ei.

Deci s-au dus acasă cu Pashasie, iar sfînta, deşi era foarte rănită, n-a slăbit, ci se ruga şi vorbea către popor: "Binevestesc vouă că s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, pentru că Diocleţian a căzut din împărăţie, iar Maximian a murit acum; şi precum cetatea Cataniei are mijlocitoare către Dumnezeu pe sora mea, Sfînta Agatia, aşa şi pe mine să mă ştiţi ca trimisă de la Dumnezeu cetăţii acesteia; însă numai dacă veţi face voia Lui şi veţi primi credinţa Lui". Acestea zicînd Lucia, roaba lui Dumnezeu, cu gîtlejul cel străpuns de sabie, iată înaintea ochilor ei se aducea Pashasie legat în lanţuri. Pentru că sicilienii trimiseseră în taină la Roma, vestind că Pashasie fără de milă necăjeşte acea lature, jefuind-o, luînd cu sila şi răpind cele străine.

Deci a venit în acea vreme poruncă de la Roma, ca să fie dus la judecată ferecat, unde, fiind întrebat, a fost osîndit la moarte, apoi, tăindu-i-se capul, a pierit cu sunet ticălosul. Acea ducere a lui în fiare a văzut-o sfînta, încă fiind vie, şi stînd la locul cel de muncă, unde fiind rănită, n-a ieşit dintr-însa duhul ei, pînă cînd au venit preoţii şi au împărtăşit-o cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos. Apoi, zicînd toţi: "Amin", sfînta muceniţă şi-a dat cinstitul său suflet în mîinile Domnului. Şi a fost pusă într-acel loc de cinste, unde a zidit peste dînsa biserică, în numele ei şi în cinstea lui Dumnezeu în Treime, închinat Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
http://e-mistic.org/sinaxar.js?&month=12&day=13&pos=1

11 decembrie 2017

SFANTUL SPIRIDON

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Azi, Sfinte Spiridon,
Cu toţi te praznuim,
Si toti am vrea, Ierarhe,
 cu tine sa vorbim.
 Stiu, te grabesti, Parinte,
 Ca te asteapta multi,
Te rog ramai o clipă,
Si ruga sa-mi asculti,
 Cel ce primit-ai darul preavesnicei cununi,
 Cel care faci si astazi multime de minuni,
In mila ta cea mare, apleaca-te spre noi,
Cei ce pierim pe cale, straini si orbi si goi.
Ne luminează calea, iar ruga mea saraca,
 La Domnul o inalta, mila cu noi sa faca;
 Iar eu, drept multumire, papuci ti-aduc, Sfinte,
 Ca stiu ca pe cei vechi i-ai cam tocit, Parinte.


Vrednicule pãstor al Bisericii, Sfinte Ierarhe Spiridoane, deși nu avem vrednicie și nici pricepere a ne ruga ție cu potrivite cuvinte, totuși venim la tine, sfinte, și mãrturisindu-ne multele pãcate sãvârșite, ne rugãm ție cu smerenie:
Întinde mânta ta cea dreaptã, cu care de-a lungul vieții ai sãvâtșit atâtea minuni și binecuvântându-ne pe noi toți, cei care venim la tine cu credințã! Nãdejde a celor care și-au pierdut nãdejdea, mângâiere a celor necãjiți, te rugãm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovãrate de multe ispite și cu obișnuita ta bunãtate și iubire de oameni, roagã-te cãtre Ziditorul tuturor sã ne dãruiascã vindecare de feluritele boli ale sufletului și trupului. Învrednicește-ne și pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta sã de împãrtãșim de bunãtãțile sufletești și trupești fãgãduite adevãraților credincioși.
Dãruiește-ne, Sfinte, ajutorul tãu cu care, biruind otrãvitoarele gânduri care se luptã neîncetat cu noi, sã dobândim cele de folos pentru viața aceasta și mai ales, pentru cea viitoare. Amin!

 Praznic cu bucurie! 
Sfinte Spiridon al Trimitundei, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan.

3 decembrie 2017

Călătoria sufletului ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


30 noiembrie 2017

Acatistul Sfântului Apostol Andrei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat-30 noiembrie





------------------------------------------------------------------------------------
Saint Andrew, Christ’s First-Called Disciple//Святой Андрей, Христа Первозванного апостол//Αγίου Ανδρέα, πρώτος ονομάζεται Μαθητής του Χριστού//ანდრია, ქრისტეს პირველწოდებულის სახელობის მოწაფე//Sant'Andrea, Discepolo Primo Chiamato di Cristo//San Andrés, el primer discípulo de Cristo

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileii de pe malul Mării Tiberiadei. A fost fiul lui Iona şi frate al lui Simon Petru, ocupându-se cu pescuitul împreună cu aceştia, cu Iacov şi cu Ioan. Căutând cele duhovniceşti, a urmat o viaţă feciorească, ajungând ucenic al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, de la care a primit mărturie despre Iisus, că Acesta este Mielul lui Dumnezeu. Andrei a fost cel dintâi care a primit chemarea lui Hristos, luându-l împreună cu el pe fratele său, Petru. După tăierea capului Înaintemergătorului, s-au întors la cele ale pescuitului, de la care i-a chemat Hristos pentru a deveni ucenicii lui, iar ei L-au urmat, lăsând deoparte rubedenii şi treburi.

Faptul că Andrei avea un loc aparte între ucenici se vede din faptul că, atunci când unii elini au cerut să-L vadă pe Hristos, s-au adresat lui Filip, iar acesta, la rândul lui, a apelat la Andrei, care i-a şi dus la Hristos. După Cincizecime, Andrei cel Întâi Chemat a predicat Evanghelia în Bitinia, în regiunea Mării Negre, în Propontida şi în Bizanţ, în Sciţia (ţărmul de nord al Mării Negre), Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra (după unele mărturii, ar fi binevestit şi în Scoţia). În Patra a predicat Evanghelia, săvârşind o mulţime de minuni: vindecarea Maximillei, soţia prefectului roman Egeátis, precum şi a slujitorului credincios al fratelui lui Egeátis, Stratocle, s-a făcut pricină credinţei acelora întru Hristos. Egeátis, însă, l-a întemniţat pe Apostol, condamnându-l la moarte pe cruce.

Andrei Athos s12 IN
Sfântul Apostol Andrei, manuscris aghiorit, sec. al XII-lea
În închisoare, Sfântul Andrei l-a hirotonit pe cel dintâi episcop al Patrei, Stratocle. Locuitorii Patrei s-au răsculat şi au cerut eliberarea Sfântului Andrei, dar acesta le-a explicat că pentru el, moartea este o bucurie, pentru că astfel se va afla mai aproape de Dumnezeu. Chiar şi Egeátis, temându-se, a suspendat condamnarea, dar Apostolul a refuzat. În anul 62, în vârstă de 80 de ani, în locul în care se găseşte astăzi Sfânta Biserică ce-i poartă numele, Apostolul Andrei a fost răstignit, după cum mărturiseşte tradiţia, cu capul în jos. Ultimele sale sfaturi către creştini au fost de a rămâne tari în credinţă; i-a iertat pe cei ce-l răstigneau, i-a binecuvântat pe toţi şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Locuitorii Patrei l-au înmormântat în locul martiriului, acolo unde mai târziu s-a ridicat o biserică deasupra mormântului Sfântului. Egeátis şi-a pierdut minţile şi a căzut cu tot cu cal de pe un loc înalt, cel mai probabil în locul numit Psilalónia, murind.

Apostolul Andrei este singurul dintre cei 12 ucenici care nu doar că a predicat, dar a şi suferit mucenicie în Grecia; acest lucru este o mare cinste, o binecuvântare, dar şi o mare responsabilitate, mai ales pentru cei care locuiesc în regiunea Patrei. Sfântul Apostol Andrei este protectorul Patrei şi ctitorul acestei biserici locale. O parte din moaştele Celui dintâi Chemat au fost duse la Constantinopol în anul 357 de către Sfântul Artemie, generalul Marelui Constantin. Cinci secole mai târziu, cronicarii consemnează faptul că Împăratul Vasile I Macedonul (867-886) s-a închinat la moaştele Sfântului Apostol în Patra. În 1462, din pricina pericolului turcesc, Sfântul Cap a fost dus de Despotul Moreei, Toma Paleologul, la Roma, fiind date Papei Pius al II-lea.

În noiembrie 1847, Prinţul rus Andrei Muraviev a dăruit oraşului Patra un deget al Sfântului Andrei, pe care-l primise la rândul lui de la Callinic, fostul Episcop de Moschonisíon, care pe atunci era monah în Sfântul Munte.

sursa

SFÂNTUL APOSTOL ANDREI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..





                    "Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos" (Ioan 1#41)

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!

Sursa

http://www.sfantulandrei.info/


28 noiembrie 2017

Martirii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sfinţii Ignatie (foto dreapta sus) şi Policarp (foto dreapta jos)

sunt două figuri dintre cele mai strălucite şi distinse
ale martirilor vechiului creştinism. Ambii se numără
între aşa-numiţii „Părinţi apostolici” şi amândoi erau
discipoli ai Sfântului Apostol Ioan.
                    Sfântul Ignatie a fost timp de 40 de ani
episcop în Antiohia şi sub împăratul Traian fu dus în
Roma, spre a fi aruncat leilor la spectacolele
publice. În faţa acestei morţi îngrozitoare el se ruga
cu voce tare: „Eu sunt grăunţa lui Dumnezeu şi
voiesc să fiu măcinat prin dinţii fiarelor, spre a
deveni pâinea curată a lui Dumnezeu. În drum
spre Roma Sfântul Ignatie întâlni pe Sfântul
Policarp, episcopul Smirnei, care sărută lanţurile
Sfântului Ignatie. În anul 166 a început şi în Smirna
prigonirea creştinilor.

            Sfântul Policarp fu prins şi condus înaintea proconsulului.
       Acesta îl provocă să hulească pe Hristos, dar el răspunse: „Optzeci şi
şase de ani i-am servit şi nu mi-a făcut nici un rău. Cum aş putea
deci să înjur pe Mântuitorul şi Împăratul meu?El îşi găsi
moartea pe rug.

            Sfântul Arhidiacon Laurenţiu

Adeseori auzim că martirii creştini, în însufleţirea lor, abia
simţeau chinurile trupeşti. Aşa de exemplu, Sfântul
diacon Laurenţiu, când a fost fript pe grătar încins, a zis
cu glas vesel către soldaţii din jurul său: „Întoarceţi-mă
pe partea cealaltă, căci aceasta s-a fript de ajuns“.
Tânărul din Antiohia, care a fost torturat sub împăratul
Iulian, povestea mai târziu că în timpul torturilor a văzut
un înger, care îi ştergea sudoarea şi îl stropea cu apă

rece.

IARTĂ, CA SI DUMNEZEU SĂ TE IERTE!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


   Părintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Manastirea Noul Neamţ, repeta obsedant aceste cuvinte simple ale Evangheliei, cuvinte pe care le-a repetat Mântuitorul şi, mai ales, Sfântul Evanghelist Ioan: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: "Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul!" Uită-te în inima ta şi, dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios! Şi dacă ai iertat, poţi să-I spui Domnului: "Acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat. Şi, cu acest "târg Sfânt" şi copilăros, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu, iar dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul”.

Unii spun: „Este atât de simplu?”. Da, este atât de simplu, dar pentru această simplitate trebuie să ne ostenim şi să veghem în toate zilele vieţii noastre şi în orice clipă, pentru ca oricând vedem gânduri care se ridică împotriva aproapelui, care ne tulbură, ne nemulţumesc, să ne întoarcem către Dumnezeu şi să-I spunem: „Iartă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat!”.
   Aceasta este simplitatea Evangheliei, aceasta o găsim şi în rugăciunea Tatăl nostru. Mântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne-a învăţat să cerem iertare pentru greşelile noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă facem această nevoinţă, avem nădejde de mântuire. Şi dacă mântuirea ni se dă astfel, ce altceva ne mai poate interesa în lumea aceasta, ce mai are rost?

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta).


.MANTUIREA SUFLETULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

- Parinte, ce sa fac pentru ca sa ma mantuiesc?
- Ca sa te mantuiesti sa cauti Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte ti se vor adauga tie!
- Pai si unde sa caut, parinte, aceasta Imparatie?
 - Inlauntrul tau, fiule.
- Dar cum imi pot da seama, parinte, ca am aflat aceasta Imparatie inlauntrul meu?
 - Cand vei simti dragoste fata de toata faptura lui Dumnezeu, si cand in ciuda tuturor intristarilor si rautatilor lumii tu sa simti bucurie si pace, prin increderea totala in purtarea de grija a lui Dumnezeu, fata de toata creatia Lui si cum ca binele pana la urma va birui prin Iisus Hristos Mantuitorul lumii. Acestea toate fiind roadele Duhului Sfant, care pogoara in inima ta smerenie si blandete.
   - Si cum sa incep aceasta lucrare, parinte? - Incepe prin a nu cauta sa condamni pe cineva vreodata, oricat de pacatos ti s-ar parea acela, sa nu gandesti iadul pentru nimeni, roaga-te pentru toti. Ocupa-ti mintea cu gandirea la Dumnezeu si la dragostea Lui, mai mult decat cu orice altceva inafara de asta!
- Multumesc, parinte, pentru sfat!
- Sa-ti fie de folos, Dumnezeu sa fie cu tine!

Amin si Aliluia!

Părintele Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Mai multe găsiti aici:

https://colajeortodoxe.blogspot.ro/search/label/Colaje%20cu%20Citate%20de%20Arsenie%20Boca


28 de ani de la ridicarea la ceruri a Parintelui Arsenie Boca! Cat i-a iubit Părintele pe oameni, iată, aceştia nu pot uita! Vin să-i ceară sfatul, să-şi spună necazul, să-şi plîngă durerile, să se vindece, să se roage la mormînt, să se curăţească atingîndu-se de crucea Sfantului Părinte.
   Cu tristete mare in suflet va spun ca sunt si câțiva foști crestini ortodocsi care il vorbesc de rau pe Sfant. Asadar, se împlinesc acele cuvinte ale Sfantului Părinte Arsenie: "Florile mă vor trăda!".
Sfinte Parinte Arsenie Boca, roaga-te lui Dumnezeu pentru poporul roman crestin ortodox de pretutindeni, roaga-L sa ne ierte pe toti. Amin.