Rugăciune catre Sfantul Ilie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Preamărite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viata ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotsiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunăvointă fată de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la fată, acum sălăsluind în localurile raiului si stând în fata tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătosii si nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fata sfintei tale icoane, si cu umilintă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăintei, al izbăvirii de păcate si cu atotputernica Sa bunăvointă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îdrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor si a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătătii, al răbdării, al întelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu si al izbăvirii aproapelui. Nimiceste prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslăvitoare, fată de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părintilor si a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului si a pierzaniei.
Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orasele, satele si tara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli si răni aducătoare de moarte, de neîntelegeri între frati, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri si de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreste poporul nostru binecredincios si ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, păstoritilor nostri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoritilor, întelepciune în purtare si învătătura, cucernicie si tărie în ispite; judecătorilor dăruieste-le nepărtinire si lepădare de pofta câstigurilor, dreptate si milă fată de cei obijduiti; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă fată de supusi, milă si dreaptă judecată, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fată de cârmuitori, cum si îndeplinirea cu sârguintă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace si cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăsirea bunătătilor celor vesnice în Împărătia lui Dumnezeu si a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste si închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început si cu Preasfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTA TREIME..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Fiul Omului pe lume, coborât din Dumnezeu
A venit prin Ceresc Nume să ne ia Păcatul greu
Şi Duh Sfânt că să Sfinţească A trimis prin Fiu să vie
Voia SA Dumnezeiască, Har de-a Pururi să ne fie

La Apostolii Credinţei, le-a dat ,, Preaînţelepciunea "
Cu simţirile fiinţei să Priceapă cum minunea
Ce la om nu-i înţeleasă este -aevea-N văzul Lor
Ce-i ascuns în ceaţă deasă slabei minţi de muritor

Bietei minţI ce-i omenească.. orişicât şi-ar da sforţare
Nu-i e dat să plănuiască răspuns clar la întrebare
Că ascunsă-i e cărarea ducând la Sfânta Treime
Orisicata-i căutarea pentru om şi-a lui Micime

Una sunt Deofiintă Tatăl , Fiu şi Duhul Sfânt
Ce simţite prin Credinţă desi-S trei, ToţiUnul Sănt
Tatăl, Creator A'Toate precum Fiu ce-'Ntrănsul Este
Şi Duh Sfânt care pe Toate, inlauntru-I le Sfinţeşte

Marea Taină ne-'nteleasă este- ascunsă pentru noi
Şi va fi mister să-i iasă, numa -n Viaţa de Apoi
Cum Iisus spre Învăţare, Adevărul l-A Grăit
Ca spre Tatăl nu-i Urcare decât Fiu de te-A Voit

Dumnezeu ce Tatăl este, este- a Toate Creator
Duhul Sfânt în tot Sfinţeşte, prin Botez Tăinuitor
Iisus Fiul este-n Toate, însa Creator nu-i EL
Trimis spre-a lua Păcate, dat spre Jertfă ca un Miel

Spre a ridica Păcatul ce lumea l-a Moştenit
Când Adam împins de Eva, a mâncat din Fruct Oprit
Să aducă Mântuirea ridicând pre om la Cer
Dându-i iarăşi Moştenirea, ce-a cazuta-n efemer

Şi apoi de Înălţare înspre Tatăl Sfânt din Cer
Cu Duh Sfânt în Slava-i Mare, s-a întors din efemer
Ca Treimea împlinită cum a fost din Veci să Fie
Sfânta Taină negrăită.. din Eterna-'Mparatie

Astăzi noi cu aplecare, să rostim cântări fierbinţi
Rugăciuni cu Închinare către Cer şi către Sfinţi
Osanalele Cantării, să se suie din mulţime
Pios glas al închinării lăudând Sfânta Treime..

Cu iubire către voi...
ANDREI BOTOSANU

Ce plantezi azi - vei culege mâine

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

► Dacă plantezi cinste – vei culege încredere.

► Dacă plantezi bunătate – vei culege prieteni.

► Dacă plantezi umilinţă – vei culege măreţie.

► Dacă plantezi perseverenţă – vei culege satisfacţie.

► Dacă plantezi hărnicie – vei culege succes.

► Dacă plantezi iertare – vei culege împăcare.

► Ce plantezi azi – vei culege mâine .

► „Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii

tale“.

► Dă şansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă.

► Dă-mi Doamne puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat,

tăria să accept ceea ce nu poate fi schimbat şi înţelepciunea să fac

diferenţa.

► „VIAŢA ESTE PREA SCURTĂ PENTRU A TE TREZI

DIMINEAŢA TRIST, deci: IUBEŞTE-I PE CEI CARE ÎŢI

RĂSPUND CU DRAGOSTE ŞI IARTĂ-I PE CEI CARE ÎŢI

GREŞESC!“

► „Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un

moment dat, dai din ceea ce eşti“.

Părintele Arsenie Boca

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...  

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazar si lacrimi de întristare si de milostivire ai varsat pentru dânsul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindeca patimile mele. Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele. Cu sângele Tau, curateste sângele meu si amesteca în trupul meu mireasma trupului Tau celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa îndulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat. Trupul Tau întins pe Cruce sa întinda catre Tine mintea mea cea trasa jos de diavoli. Capul Tau, pe care l-ai aplecat pe Cruce, sa înalte capul meu cel palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fara de lege pe Cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii precum a fagaduit preasfânta gura Ta. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si cu scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea întinata în faradelegi. Duhul Tau, pe Care L-ai încredintat Tatalui când erai pe Cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa Te caut. Nu am pocainta, nici umilinta care întorc pe fii la mostenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stapâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. S-a racit inima mea de atâtea ispite si nu poate sa se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima îndurerata, ca sa pornesc cu tot sufletul în cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi înstraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a nascut din sânurile Sale fara de ani si mai înainte de veci, sa înnoiasca în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, Doamne, sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine, iesi în cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta cea duhovniceasca. Numara-ma între oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma împreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si se vede într-însa stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mângâierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri si în toate felurile de chinuri. Acestei straluciri ma învredniceste si pe mine, nevrednicul, cu harul si cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Facuta de Sfântul Isaac Sirul

.RUGĂCIUNE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la

Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara Sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit o aţi păzit, şi de la împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, neveştejită cunună mucenicească aţi primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-aţi făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreunaţi de multe, mari, grele, şi nepocăite păcate, şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de Sfintele voastre virtuţi, şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneală, spre a îndrepta către voi, cu buna nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotştiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelător, bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit, şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit.
O, fericiţilor, Sfinţilor, şi bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutaţi dintru înălţimea slavei cereştilor voastre lăcaşuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, şi care pentru multa noastră lenevie şi mândrie, covârşiţi de boli, pagube, necazuri, şi de înfricoşate şi negândite nevoi, mai mult decât toţi, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticăloşiţi şi asupriţi. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare şi avuţie pământească aflându-vă, în toată viaţa voastră dorirea nestricăcioaselor bogăţii ale harului neîncetat aţi avut, iar noi, deşi din mila proniei dumnezeieşti săraci şi strâmtoraţi fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumuseţile mincinoase şi stricăcioase ale acestui veac trufaş şi nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cereşti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, şi o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, şi însăşi viaţa voastră, pe toate gunoaie le-aţi socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiţi; iar noi, de buna voie, şi de nimeni siliţi, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care ruşine este a şi grăi ne-am prăvălit, şi mai mult decât necredincioşii şi rău credincioşii iubind prostia şi neruşinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului şi lumina lumii, pentru noi se huleşte tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, şi în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare înfricoşatului, Dreptului, şi Nemitarnicului Judecător, căci ştim prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, şi dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, şi cu fapta am lucrat, şi pentru ce la chinurile cele veşnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca înţelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.
Nu ne lăsaţi să ne netrebnicim mai mult şi stăviliţi alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, şi a diavolului, prin Sfintele şi pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiţilor martiri, rugătorilor fierbinţi către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru ţara şi neamul vostru, pentru toţi cei ce aleargă către voi cu credinţa tare şi umilinţa nefăţarnică. Mijlociţi pentru noi toate cele bune şi de folos pentru luminarea ochilor minţilor şi inimilor noastre celor întunecate de grija vieţii de acum, râvna aprinsă şi neostoită pentru fapta bună ce v-a însufleţit pe voi, dobândirea întru cunoştiinţa a mărgăritarului celui de mult preţ al binecinstitoarei şi lucrătoarei prin dragoste credinţe, preţuirea lui mai mult decât lumina ochilor şi decât viaţa aceasta vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecaţi spre milă şi îndurare pe milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toţi, să ne deschidă uşa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via şi pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecaţi de neştiinţă şi biruiţi de urâte gânduri şi de patimi de necinste. Cereţi pentru noi şi statornicia neclintită şi tăria de diamant ce aţi avut până ce v-aţi dat sufletele voastre, curăţite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne şi noi părţii celei de-a dreapta, dimpreună cu voi şi cu toţi Sfinţii care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieţii noastre, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a împărăţiei Sale, în vecii vecilor. Amin.

Cugetari scurte

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

Cugetari scurte
de Sfantul Ioan Iacob

Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
"Intru Domnul a trai".

Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.

Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.

Cand mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.

Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.

Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din "vesnicul liman".

Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.

O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc

Toate ni se randuiesc spre folos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand:

- Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului.

Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis:

- Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ?

Si aceea zi-se:

- Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat.

Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune.i se randuiesc spre folos

EPIGRAMA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Sfantul Ioan Iacob

Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.

Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,
Vom gasi mereu pricina
De gâlceava si razboi.

Iar cand nu ne dam silinta
Spre cunoasterea de sine,
Cântarim mai totdeauna
Numai faptele straine.

Le este îngăduit creștinilor să judece pe alții?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

S-A INCETATENIT CUTUMA CA NU AVEM VOIE,CA CRESTINI,SA JUDECAM PE ALTII.

De mult timp vroiam sa scriu despre sensul acestei judecatii si sa arat ca este falsa aceasta cutuma,la fel ca multe alte lucruri ce merg cu timpul fara ca cineva ce are stiinta sa aibe curajul sa deschida ochii celorlalti.
Stiu ce veti spune,ca iar imi pun persoanele in varsta in cap,ca ele asa "au pomenit" ca vor pleca din paginile mele....
Si totusi nu ar fi un pacat sa stiu si sa nu spun???Caci cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu nu pacatuiesc ca apartin tot felului de secte,dar daca iL afla si nu iL urmeaza pacatul este al lor.

În Evanghelia după Luca 22:30 scrie “ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Nelamurirea multora este cu privire la expresia “să judecaţi “… Doar singurul Dumnezeu are acest drept ,nu?
Și daca e cu putinta, totusi ,hai sa facem o trimiterile la acest verset si sa le explicam(1 Cor.6:2; Apoc. 2:26-27, Apoc 3:21,etc)

Cred că textul din Evanghelia după Matei unde Domnul Iisus a spus să nu judecăm ca să nu fim judecați v-a face să aveti aceasta nelamurire. De altfel, ruperea acestei fraze din context îi face pe mulți oameni să interpreteze și să aplice greșit și tocmai ceea ce nu trebuie să judece judecă, iar ceea ce trebuie să judece, ei nu judecă. În textul din Evanghelia după Matei Domnul Isus a spus:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Dacă urmărim cu atenție tot textul, vedem că Domnul Isus prezintă aici o judecată dreaptă și una nedreaptă. Dreaptă este aceasta judecată când vezi mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vezi paiul din ochiul tău și doar așa poți să scoți paiul din ochiul fratelui tău, adică așa îl poți ajuta pe fratele tău să se îndrepte în ceea ce ai văzut că nu este bine în viața lui. Judecata rea este atunci când vezi doar ceea ce este rău în viețile altora, dar nu vezi și nu recunoști nimic rău la tine. Cel ce judecă în felul acesta este numit fățarnic și face o judecată nedreaptă.

Apostolii vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel

În Biblie însă există multe pasaje unde scrie că noi, creștini, trebuie să judecăm și chair suntem datori să judecăm. În textul din Evanghelia după Luca este descrisă situația de la Cina cea de Taină, în seara când Isus urma să fie prins ca apoi să fie răstignit a doua zi. Tocmai atunci, în acele momente grele pentru Isus, între ucenici s-a iscat o ceartă ca să știe cine din ei va fi cel mai mare după plecarea lui Isus. Atunci, Domnul Isus le-a spus că așa se poartă împărații lumii acesteia, dar nu trebuie să fie așa între ucenicii Lui, ci cel mai mare să se poarte ca cel mai mic pentru că ei, apostolii, deja au primit o foarte mare poziție și autoritate de la Dumnezeu prin credința lor în Isus Hristos. Mântuitorul le pregătește Împrăția după cum Dumnezeu a pregătit-o Lui. Domnul Isus le-a mai promis că ei vor sta la masa cu El în Împărăția Lui și vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Domnul Isus le va da autoritate apostolilor să judece cele 12 seminții ale lui Israel.

Sfinții vor judeca lumea și pe îngeri (1 Corinteni 6:2)

Apostolul Pavel era foarte indignat de faptul că creștinii din Corint aveau neînțelegeri între ei, dar și mai mult îl deranja faptul că ei se duceau să se judece la cei nelegiuiți, adică la necredincioși, adică la judecata statului.

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? (1 Corinteni 6:1-5)

             Apostolul spune că judecata sfinților este o instanță superioară judecății statului și de aceea, neînțelegerile între credincioși trebuie să fie judecate în cadrul bisericii și tot de către sfinți. Trebuie să existe o judecată bisericească și să nu se facă de rușine sfinții mergând să fie judecați de cei nelegiuiți. În acest context Apostolul spune un mare adevăr și anume că noi, sfinții, vom judeca lumea. Adică, noi, creștinii adevărați, care am întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, vom judeca pe cei necredincioși și această autoritate am primit-o de la Dumnezeu. Și mai mult, noi am primit autoritatea să judecăm și pe îngeri.

Sfinții vor stăpâni peste neamuri (Apocalipsa 2:26-27)

În cartea Apocalipsa, în capitolele 2 și 3 Domnul Isus a adresat mesaje celor șapte biserici din Asia. În mesajul adresat bisericii din Tiatira a spus:

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. (Apocalipsa 2:26-27)

Sfinții vor sta pe scaunul de domnie al Domnului Isus Hristos (Apocalipsa 3:21)

Autoritatea aceasta de a stăpâni și a judeca neamurile va fi dată de Domnul Isus celor care au trăit într-o deplină credincioșie față de El.

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3:21)

Judecata este o măsură după care îl condamni pe cineva.

Este nedrept să condamni pe o persoană atât timp cât tu eşti vinovat de aceleaşi păcate şi poate într-o măsură mai mare.
Judecă mai întâi şi confruntă păcatul din viaţa ta şi apoi vei şti cum poţi ajuta pe alţii să confrunte şi să biruiască păcatul.
Scopul judecăţii drepte este şi trebuie să fie înlăturarea răului şi a păcatului.

Creştinii sunt datori să judece

Cel mai bine va fi să prezint întreg capitolul 5 al Epistolei I către Corinteni. Aşa vom înţelege mai bine datoria noastră ca şi creştini să judecăm şi să confruntăm pe păcătosul care se complace în păcat. Iată ce spune textul:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Din acest text vedem că:

In Biserica din Corint un bărbat care se pretindea creştin trăia în curvie (incest) cu mama lui vitregă.
Creştinii nu au judecat şi nu au luat nici o atitudine faţă de acest păcat şi faţă de păcătosul respectiv.
Apostolul Pavel când a auzit despre curvarul din Corint, imediat a şi judecat lucrul aceasta şi a luat hotărârea ca un astfel de om să fie exclus din Biserică şi să fie dat pe mâna Satanei.
Judecata Bisericii faţă de păcătosul acesta şi alţii care se pretind a fi fraţi (adică creştini) dar continue să trăiască în păcat se va manifesta prin întreruperea oricăror relaţii, nici la o masă cu ei nu vor putea să stea creştinii.
Este o datorie a creştinilor să judece pe cei din Biserică care se pretind creştini dar trăiesc în păcat şi să-i condamne dacă nu se pocăiesc.
Creştinii nu trebuie să judece în acelaşi fel pe oamenii necredincioşi, ci să menţină relaţii cu ei şi să le vestească Evanghelia.

DACA NU V-AM LAMURIT PE DEPLIN,SI INCA AVETI DUBII,VA ROG SA IMI PUNETI INTREBARI,SI VA VOI RASPUNDE IN CONTINUARE PANA VOM LAMURI SUBIECTUL.
CITIND SI INTELEGAND TOT CE AM SCRIS EU AICI ESTE BINE SA MERGETI SI LA DUHOVNIC SA STATI DE VORBA CU EL,DAR SA MERGETI CU LECTIA INVATATA,CACI MULTI PREOTI SUNT FOARTE SLAB PREGATITI,LOR DATORANDU-SE ACESTE NEINTELEGERI CE INCA MAI CIRCULA.

Legat de pictura........viata este reprezentata pe orizontala cu toate cele ale ei.Perpendicular in jos sunt stramosii,caci ei apartin lui Dumnezeu,deaceea nu sunt tot pe orizontala.
De acum fiecare urca vertical dupa posibilitatile fiecaruia,posibilitati ce inseamna viata sa duhovniceasca.
Fiecare isi construieste scara pe care sta sau se lasa tras de diavol.
Culorile sunt in consecita.
In final este vorba de judecata fiecaruia de a urca sau ramane la orizontala,de a urca singur sau a trage si alti credinciosi dupa el,deaceea judecata este admisa intre crestini,cu conditia ca dojeana ta sa fie asupra unui lucru ce tu nu il faci,ca pacat vorbind.
In final amintiti-va de femeia ,de moravuri usoare,ce trebuia,dupa judecata evreiasca a vremii,sa fie lapidata-omorata cu pietre.
Iisus le-a spus simplu,raspicat pe intelesul tuturor-Sa ridice piatra numai cel fara de pacat.
Deci i-a invitat sa o judece,dar numai cei ce nu au pacate,si cum toti aveau.......
Daca vreti ,dreptul la a-l judeca pe altul este propria ta judecata,caci mai intai trebuie sa te judeci pe tine sa vezi daca esti curat pentru a putea judeca.

Ultima foto spune totul-Se vede ca trecutul conlucreaza cu viitorul pentru a fi prezentul,prezent ce tinde spre verticala-a se vedea de la mijloc cum extremitatile orizontale tind spre sus,mijloc,este o curbura ce se va accentua de ambele parti pana se vor uni sus la mijloc formand verticala perpendiculara pe orizontala prezentului.

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/&page=13

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                      Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Când Hristos, Dumnezeul nostru, a rânduit să iasă din această lume preasfânta şi curata Maica Sa şi să o ducă în Împărăţia cerurilor […] i-a vestit dinainte slăvita mutare. Şi l-a trimis din nou pe Arhanghelul Gavriil să-i anunţe slăvită mutare, ca odinioară minunata zămislire.

Arhanghelul a venit deci şi a întins ramura de finic care era semnul biruinţei, şi a spus: „Fiul şi Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! De aceea m-a trimis să-ţi vestesc din nou, binecuvântată între femei! Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Rugăciunile şi cererile tale urcă la Fiul tău în ceruri şi, potrivit cererii tale, îţi porunceşte să laşi această lume şi să urci în sălaşele cereşti, şi să fii alături de El în viaţa cea veşnică şi fără sfârşit!” Când Sfânta Născătoare-de-Dumnezeu Maria a auzit aceasta, s-a umplut de bucurie şi a dat îngerului răspunsul ei dintâi: „Iată roaba ta! Fie mie şi acum după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat.

Atunci Preabinecuvântata şi slăvita Născătoare-de-Dumnezeu Maria s-a ridicat, şi plină de bucurie s-a dus în Muntele Măslinilor, ca să aducă Domnului în linişte şi în lucrarea harului mulţumirea şi cererile ei pentru sine şi pentru lumea întreagă. Când a sfârşit, copleşită de Domnul, s-a întors în Sion şi îndată Domnul l-a trimis pe un nor pe Ioan Evanghelistul şi Cuvântătorul-de-Dumnezeu, căci Sfânta Fecioară dorea să-l vadă, întrucât Domnul îi dăduse porunca înfierii. Cea binecuvântată între femei l-a văzut şi mult s-a bucurat, apoi l-a înştiinţat pe Ioan şi pe fecioarele ce se aflau cu dânsa de vestea cea primită prin înger cu privire la mutarea ei, şi le-a arătat ramura de finic.

       Le-a cerut apoi să gătească casa, să aprindă sfeşnicele şi căţuia cu tămâie, iar ei plângeau şi se tânguiau de despărţire, căci după Dumnezeu pe ea o aveau de nădejde şi ajutor. Iar Maica lui Dumnezeu grăia cuvinte dulci şi de mângâiere celor ce se petreceau a fi cu dânsa, şi în timp ce era ea aşa grăind şi binecuvântând, s-a auzit glas de tunet puternic şi un nor cu paşnică adiere. Şi din nor au căzut ca nişte picături de rouă bine-înmiresmată sfinţii ucenici şi apostoli ai lui Hristos, ce fuseseră adunaţi de la marginile pământului înaintea casei Sfintei Fecioare. 

  Şi iată că s-a întâmplat mărita şi minunata venire a lui Hristos, Dumnezeul şi fiul ei, şi împreună cu El au venit oştirile nenumărate ale îngerilor şi arhanghelilor şi alte oştiri ale serafimilor, heruvimilor, scaunelor; toţi stăteau cu frică înaintea Domnului, căci unde va fi Împăratul, acolo îl vor însoţi şi oştirile. După care Sfinţii Apostoli au văzut la fel de limpede, fiecare a văzut slava după puterea lui. Şi venirea de acum a Domnului era mai măreaţă şi mai înfricoşătoare decât cea dintâi, căci S-a arătat mai strălucitor decât fulgerul şi decât Schimbarea la Faţă lucrată pe Thabor, deşi a fost mai puţin decât slava Sa firească, căci aceasta e nepătrunsă şi nevăzută. Atunci Apostolii au tremurat şi au căzut la pământ ca nişte morţi, iar Domnul le-a spus: „Pace vouă!”, ca şi odinioară când a trecut prin uşile cele încuiate. Căci erau în aceeaşi casă a lui Ioan adunaţi, atunci de frica iudeilor, acum pentru adormirea Maicii lui Dumnezeu.

Iisus tinand in mana sufletul Maicii Domnului,fiind inconjurat de ostile ceresti cele nevazute.Pentru a accentuaca sunt "nevazute" pictorul nu a colorat ingerii ci decat spatiul ocupat de acestia ,cu albastru.

   Iar Preasfânta, Preacurata şi Preabinecuvântata Maică a lui Hristos s-a umplut de bucurie, şi faţa sa strălucea de strălucirea slavei dumnezeieşti. Şi ea vedea cu frică şi evlavie slava şi strălucirea ce scânteiau din împăratul şi Fiul ei Iisus Hristos, şi a slăvit încă şi mai mult Dumnezeirea Sa, s-a rugat pentru Apostoli şi pentru toţi cei ce se găseau acolo. A cerut mijlocire pentru toţi credincioşii oriunde erau ei; pentru lumea întreagă şi pentru tot sufletul care cheamă pe Domnul şi îşi aduce aminte de numele Maicii Sale, oriunde l-ar pomeni, ea a cerut să se reverse acolo binecuvântarea.

Şi, de îndată, la porunca Domnului, îngerii au început să laude cu glas dulce, cu glas auzit şi dorit, iar Sfinţii Apostoli s-au închinat în Duhul Sfânt şi lăudau cu laudă îngerească. Şi aşa, Preasfânta Maică a Domnului şi-a încredinţat fericitul şi curatul ei suflet Domnului, Împăratului şi Fiului ei, şi a adormit un somn dulce şi mult dorit. Aşa cum a ocolit durerile naşterii cu naştere negrăită, tot astfel nici durerile morţii n-au atins-o în vremea morţii sale, căci Împăratul şi Domnul firilor a fost şi atunci şi acum strămutătorul firilor.

Se observa cum sufletul Maicii Domnului este preluat de ingeri din mainile lui Iisus 

Mulţimile îngerilor şi-au întins mâinile lor nevăzute la trecerea sufletului ei sfânt. Casa şi împrejurimile s-au umplut cu o mireasmă negrăită. Iar deasupra trupului ei sfânt plutea o lumină nevăzută de ochi. Şi aşa, Învăţătorul şi ucenicii, cerul şi pământul au condus-o pe Sfânta Fecioară, Învăţătorul şi Domnul milostiv si slăvit a dus sfântul suflet al Maicii Sale preacurate în ceruri, iar ucenicii au aşezat trupul ei neprihănit pe pământ pentru a-l unge cu miresme şi a-l duce acolo unde ea voia, şi după puţină vreme, pentru a fi dus în rai sau în locul pe care l-ar voi Fiul şi Dumnezeul ei.

Sufletul Maicii Domnului luat de Iisus si dat apoi ingerilor spre a-l duce in ceruri

De îndată însă ce s-a auzit de moartea Sfintei Împărătese, toţi bolnavii şi neputincioşii s-au strâns acolo. Atunci ochii orbilor s-au deschis, urechile surzilor s-au destupat, ologii s-au ridicat ca să meargă, dracii au fost alungaţi şi toată suferinţa şi boala s-au vindecat. Văzduhurile şi cerurile cerurilor se sfinţiseră prin înălţarea sufletului sfânt, iar pământul se făcuse cinstit cu sfinţire prin trupul ei neprihănit. (…)

Iar Sfinţii Apostoli au luat sicriul cu trupul cel fără de prihană al Maicii lui Dumnezeu şi l-au purtat spre ţarina Ghetsimaniului, cum le fusese poruncit mai dinainte de Preasfânta Fecioară. Îngerii mergeau înainte, străjuiau de jur împrejur şi încheiau mersul picioarelor lor. Apostolii psalmodiau şi toţi credincioşii o conduceau cu credinţă. Şi la Ghetsimani, toţi fericiţii Apostoli le-au încredinţat lui Petru şi Pavel sarcina de a pune în mormânt sfântul trup, căci Evanghelistul Ioan purta căţuia şi tămâia cu tămâie înmiresmată trupul sfânt al Împărătesei şi îl umplea de lacrimi. Astfel, această Sfântă a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei Născătoare-de-Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, iar Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile.
Însă martori vrednici de crezare şi nemincinoşi ne-au înştiinţat şi de acest lucru, că unul din Apostoli, din voia proniei, n-a putut fi înştiinţat împreună cu ceilalţi. 

A treia zi a sosit şi Apostolul acesta, şi i-a găsit pe ceilalţi prieteni ai săi cântând psalmi înaintea mormântului sfânt. Şi i-a rugat să-i deschidă cinstitul mormânt, ca să vadă şi să se închine slăvitului trup al Maicii Domnului. Fericiţii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor, prin porunca Duhului Sfânt, şi au deschis mormântul cu frică. Şi când l-au deschis, n-au mai găsit trupul slăvit al Sfintei Maici a lui Hristos, căci fusese mutat acolo unde voise Fiul şi Dumnezeul ei. 

       Astfel, deci, cerurile şi oştirile îngerilor s-au cutremurat prin urcuşul sufletului, iar mai apoi al trupului Preasfintei şi Fericitei Fecioare. Iar pământul a fost sfinţit prin purtarea ei pe pământ şi prin punerea în mormânt şi de la sfintele veşminte ale trupului său. Toate văzduhurile şi toate făpturile au primit har prin vederea ei şi bunătatea ei nevăzută şi neîncetată, şi tot pământul şi toate cetăţile şi toate sufletele credincioşilor s-au umplut şi au sporit prin lucrarea neîncetată a minunilor ei şi prin vindecările şi bunătăţile nenumărate pe care Sfânta Maica lui Hristos le arată peste fiecare. Şi cine ar fi în stare să povestească ajutoarele ei şi grija ei pentru noi toţi, sau ce limbă va rosti cum se cuvine mulţimea bunătăţilor sale, pe care le-a arătat şi le arată din zi în zi neamului omenesc?

                Se spune ca in momentul ce cortegiul cu trupul Maicii Domnului era dus de apostoli un evreu,Antonie,a vrut sa rastoarne sicriul,necrezand in minunea savarsita.In acel moment un inger a venit si i-a taiat mainile.

Evreul s-a cait si a cazut in genunchi marturisand credinta.In acel moment Petru i-a lipit mainile la loc

(fragment din lucrarea Viaţa Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Am intocmit un album foto pe care va invit sa il urmariti accesand acest link:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-