MAICA SFANTA A LUI IISUS

 https://babylenuta.blogspot.ro/


 "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

STEFAN CEL MARE A FOST CALUGARIT INAINTE DE MOARTE?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                             Mormantul Sfantului Voievod a fost deschis pana acum de doua ori.

Istoricii nu s-au pronuntat sau, mai degraba, au evitat sa se pronunte cu privire la o problema fundamentala: a fost sau nu Stefan cel Mare calugarit inainte de moarte? Tulburatoarea intrebare este generata de senzationala descoperire a faptului ca marele domnitor a fost ingropat modest, fara sicriu, cu trupul asezat pe 13 bare de fier si cu capul pe un capatai de caramizi, ritual ce tine mai degraba de cel al cinului calugaresc decat de cel al credinciosilor de rand, oricat de smeriti ar fi acestia.

Despre inmormantarea lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat, in mod misterios, nici o relatare. Grigore Ureche nu spune nimic despre aceasta. Nici Dimitrie Cantemir, nici Gheorghe Sincai, mai tarziu, nici istoricul A.D Xenopol sau Nicolae Iorga. Nici cronicarii straini nu spun nimic despre momentul inhumarii marelui domnitor.

Cand a murit Matei Basarab, arhidiaconul de Antiohia, Macarie, care vizitase tarile romane pe la 1654, vorbea despre voievodul mort ca “fusese asezat intr-un sicriu impodobit ca al unui rege”.

Or, dupa cum apreciaza si Silviu Dragomir, in volumul “Mistere”, “inmormantarea lui Stefan cel Mare trebuia sa se desfasoare nu doar cu o pompa mai mare, dar imbracamintea si sicriul era normal sa fi fost macar pe masura rangului si pretuirii avute in viata”. In realitate, Stefan cel Mare a fost inmormantat fara sicriu, invesmantat doar intr-o mantie domneasca.

Doua deshumari si un mort “misterios”

Prima deschidere a mormantului lui Stefan cel Mare a fost facuta in februarie 1758, de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata preotilor si monahilor. In zapisul faptei sale, Iacov retine ca mortul fusese gasit foarte “misterios”, eliminand alte elemente care ne-ar putea duce cu gandul ca mormantul mai fusese deschis.

In noiembrie 1856, la staruinta egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficiala a autoritatilor austriece din Bucovina ocupata trece la deschiderea mai multor morminte “aflatoare in Biserica Manastirii Putna… apartinand domnitorului Moldovei Stefan cel Mare si membrilor familiei sale”.

Insarcinatul oficial al acestei misiuni a fost concepistul “guvernial” Anton Schonbach, asistat, in calitate de comisar spiritual, de catre Teoctist Blaezewicz, asesor imperial consistorial. Conducerea tehnica a operatiunilor a fost asigurata de inginerul Anton Rol, iar asistenta sanitara de catre dr. Vincentiu Szymonowicz.

La sfarsitul operatiunii a fost incheiat un amplu proces-verbal, care a fost publicat de F.A. Wie-kenhauser, in scurta sa “Istorie a manastirilor Voronet si Putna”, in 1886.

Din acest document reiese ca, la cea de-a doua deshumare, osemintele domnitorului nu au fost atinse, dar, din asezarea lor “se putea stabili insa, cu toata siguranta, ca mormantul fusese inainte inca o data deschis, cu care prilej ramasitele domnitorului au fost schimbate intr-o alta pozitie decat fusesera asezate la inceput”.

Inmormantat pe 13 bare de fier

Pretiosul proces-verbal arata ca in mormantul lui Stefan cel Mare, “cadavrul, cu totul descompus si acoperit de faramiturile zidurilor mormantului, era asezat pe 13 bare de fier… ce erau asezate pe amandoua partile laterale ale mormantului…

Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic si pe un capatai de zid, gros de 12 toli, ce se gaseste in partea capului, se afla partea de sus a craniului, inca destul de bine intretinuta, lipsit de orice acoperamant. Aceste ramasite ale craniului sunt asezate la o distanta de cinci toli departe de celelalte resturi ale cadavrului…

indepartate de osul frontal, cat si de amandoua oasele laterale ale craniului, care, intre timp, s-au rotunjit prin putrezire… Aceasta imprejurare, ca si celelalte inainte citate…, lasa sa se presupuna cu siguranta ca capul (cacofonia nu ne apartine n.n) acestui cadavru ar fi fost schimbat pe cale mecanica din pozitia sa naturala inca cu mult timp in urma…

Forma imbracamintei cadavrului, ca si stofa grea si bogata a acestuia, intarea convingerea, la fel ca si crucea de aur ce se afla in dreptul pieptului care nu se prabusise, in chip neindoios, si, prin comparatia cu ramasitele cercetate de comisie in mormantul lui Bogdan si al lui Stefan (“cel crud” – nepotul lui Stefan cel Mare, n.n.), ca era vorba de o imbracaminte deosebita, de o mantie domneasca si de un mormant domnesc cioplit din piatra”.

Calugarirea, practica printre domnii Moldovei

In legatura cu mormantul in care a fost descoperit principele Stefan (“cel crud”), nepotul lui Stefan cel Mare, procesul-verbal face o precizare foarte importanta: “printre resturile de imbracaminte… apar cateva asemanari cu imbracamintea calugareasca sau preoteasca…

intrucat in istoria Moldovei sunt cazuri in care principii, inainte de moarte, au pasit in monahism, lucru care se putea trece cu putina vreme inainte de moarte sau chiar pe patul mortii, astfel incat este cu putinta ca Stefan, care purta porecla de “cel crud” si care, dupa aratarile istoriei, a fost otravit de catre sotia sa, a trecut, la fel, scurta vreme inainte de moartea sa, la monahism,pentru ispasirea pacatelor sale. Astfel se pot explica crucile in forma de schima, care se gasesc pe resturile im- bracamintei din mormantul sau si se poate explica de ce printre aceste ramasite nu s-au gasit in mormant inele, deoarece, pentru calugar, portul acestora nu este ingaduit”.

Ciudat este faptul ca si principele Alexandru a fost descoperit inmormantat la fel ca si Stefan cel Mare, adica fara sicriu, cu trupul asezat pe un grilaj asemanator, de fier, si capul sprijinit pe un zid de caramizi. Cercetatorii mormantului admit faptul ca “asezarea si pozitia ramasitelor de imbracaminte (in aceste doua cazuri, n.n.) au fost gasite cu totul in oranduiala, pe cand daca s-ar fi scos sicriele sau s-ar fi mutat cadavrele… imbracamintea s-ar fi deranjat” si, totodata, ca “sprijinirea capului pe un capatai de zidarie de 12 toli”, in cazul “ingroparii cu sicrie, nu ar fi putut avea nici un rost. …

Trebuie acceptata parerea ca trupurile lui Stefan cel Mare si Alexandru au fost inmormantate fara sicrie, imbracate numai in bogatele lor vesminte domnesti”.

Documentul autoritatilor austriece de ocupatie mai subliniaza si faptul ca obiectele de pret pe care le-a continut mormantul lui Stefan cel Mare ar fi fost scoase cu prilejul primei deshumari si folosite pentru confectionarea a doua coroane, pentru icoanele facatoare de minuni ale “Maicei Precista si Domnului Hristos”, dupa cum reiese dintr-o scrisoare adresata de Iacov, Mitropolitul Sucevei, catre egumenul Manastirii Putna, Kir Venedict. Probabil, cu acel prilej, craniul voievodului a fost asezat in pozitia in care a fost gasit cu prilejul celei de-a doua deshumari.

A dus viata isihasta in Sfantul Munte

In legatura cu modul in care a fost inmormantat Domnitorul Moldovei, Silviu Dragomir este convins ca acele 13 bare de fier reprezinta pe cei 12 apostoli, impreuna cu Maica Domnului, si nu are indoieli ca acesta a fost calugarit inainte de moarte. Indirect, in acest sens, un argument foarte interesant aduce si scriitorul Vasile Andru.

In volumul “Misticii din Carpati”, scriitorul povesteste un lucru care tulbura profund: in Sfantul Munte Athos, circula printre batranii pustnici o informatie: in perioada copilariei, Stefan cel Mare ar fi dus viata isihasta aici. Calugarii batrani spun ca au primit informatia prin viu grai, de la inaintasii lor, din generatie in generatie.

Stefan ar fi ajuns in Athos la varsta copilariei si ar fi fost dat in grija unui pustnic. Acesta l-ar fi invatat rugaciunea inimii. In lucrarea sa “Stefan cel Mare si Sfant.

Traditii si cantece populare” 1903, Gheorghe Teodorescu Ki-rileanu retine o povestire populara despre perioada copilariei voievodului, care, intr-o padure, a avut revelatia “unei lumini care ardea nemiscata sub ploaie si vant”.

Copilul Stefan atingea lumina, nimerind apoi intr-o coliba, ca o chilie, asemanatoare cu cele ale calugarilor isihasti athoniti, unde adoarme, iar langa el, doi batrani se roaga prevestind ca Stefan va fi aparatorul credintei. Comentand acest episod, Vasile Andru spune ca acesta putea sa “preceada intentia lui de a se initia in puterile isihaste”.

Faptele sale ulterioare pot sa ateste o legatura speciala cu Athosul, unde a construit biserici, pe care le-a daruit cu icoane, carti rare cu ferecaturi in aur si podoabe de metal pretios. Intr-o vreme in care Grecia era inrobita de turci, neputand sa sprijine Athosul, Voievodul Stefan era un fel de “protector politic si financiar al Sfantului Munte”, considera Vasile Andru.

Coroborarea faptelor duce la ideea ca Sfantul Stefan cel Mare a fost calugarit inainte de moarte. Acest lucru trebuie insa demonstrat de istorici, noua rama-nandu-ne doar a da curs indemnului lui Neculce, care, in a sa Predoslavie, spune: “Cine va citi si le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, caci precum ii va fi voia, asa va face”.

Album foto-http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-

Acatistul Sfantului Stefan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                              Acatistul Sfantului Stefan

                                                             Stefan - Sfant Arhidiacon!

                                                                     (27 decembrie)

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Icosul 1

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand :

Bucura-te, inger intrupat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;
Bucura-te, ca patimilor Lui ai urmat;
Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;
Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;
Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;
Bucura-te, usa mucenicilor;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, lauda nevoitorilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 2

Nesuferind iudeii ravna ta cea dumnezeiasca, cu care graiai impotriva lor si-i mustrai cu indrazneala, s-au pornit asupra ta sa te ucida pentru ca ei nu stiau sa cante: Aliluia!

Icosul 2

Inversunata rautate a iudeilor si locul nebuniei lor le-au varsat asupra ta; si s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind ravna ta, zicem:

Bucura-te, suflet de diamant;
Bucura-te, trup neintinat;
Bucura-te, vointa infocata catre Hristos;
Bucura-te, ca El te-a incununat frumos;
Bucura-te, ca raza Dumnezeirii ai vazut;
Bucura-te, Ca pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucura-te, ca ei din pricina aceasta au innebunit;
Bucura-te, ca fata lor s-a ingalbenit;
Bucura-te, ca sufletul lor s-a amarat;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 3

Sfintii Apostoli vorbind cu indrazneala la adunarea lor crestinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sarmanilor, spre a-i invata sa cante: Aliluia!

Icosul 3

Fiind ales arhidiacon, ai facut multe minuni cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, spre intarirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic esti de acestea:

Bucura-te, arhidiacone;
Butura-te, apostole minunate;
Bucura-te, ca pe bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, ca pe credinciosi ai intarit;
Bucura-te, ca pe evrei cu indrazneala ai mustrat;
Bucura-te, ca pe Hristos L-ai aratat Mesia cel adevarat;
Bucura-te, ca fariseii de aici s-au indemnat spre a te ucide;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 4

Fiind adunate toate neamurile in Templul lui Solomon si in sinagoga lor, ai fost parat ca strici Legea si necinstesti locul cei sfant, hulindu-te fara dreptate; iar tu cantai din inima: Aliluia!

Icosul 4

Stand tu in mijlocul celor nedrepti, ca un inger intre ucigasi, ai zis: O, barbatilor, nu va inselati, ca Iisus Hristos Mesia nu in locasuri facute de maini omenesti locuieste, ci in sufletele celor ce striga cu credinta: Hristos este Dumnezeu adevarat; iar noi zicem tie acestea:

Bucura-te, ca stand intre iudei ca un inger te-ai aratat;
Bucura-te, ca gura lor cea inveninata o ai astupat;
Bucura-te, ca ochii lor au sangerat privindu-te;
Bucura-te, ca toata istoria de la Adam si Moise le-ai aratat;
Bucura-te, ca ei acestea auzind, si-au astupat urechile;
Bucura-te, ca i-ai mustrat ca Ilie ravnitorul;
Bucura-te, ca i-ai aratat pe ei a fi impotrivitori Duhului Sfant;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 5

Dumnezeiescul har intarindu-te pe tine, inaintea iudeilor ai zis cu indrazneala, ca a venit Mesia cel adevarat; iar ei necrezand, s-au pornit asupra ta cu manie. Dar tu, vesel fiind, radeai de nebunia lor, cantand: Aliluia!

Icosul 5

In zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, ca stand la loc inalt ai strigat cu mare glas: iata vad cerurile deschise si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta Tatalui; iar noi mirandu-ne de indrazneala ta, graim tie acestea:

Bucura-te, om ingeresc;
Bucura-te, ingere pamantesc;
Bucura-te, piatra nesfaramata;
Bucura-te, propovaduitorule al lui Hristos;
Bucura-te, urmatorule al blandului Iisus;
Bucura-te, ca ai biruit cu puterea Lui;
Bucura-te, ca El ti-a gatit cununa rabdarii;
Bucura-te, ca in ceruri te salasluiesti;
Bucura-te, ca acolo vezi pe Sfinta Treime;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 6

Mucenice si Arhidiacone Stefane, ca sa intaresti pe credinciosi, ai facut rugaciuni pentru ucigasii tai; deci roaga-te si pentru noi si ne izbaveste de toate nevoile si de vrajmasii nostri si pazeste pe credinciosii crestini de erezii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Neamul evreiesc fiind invatat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de manie, si te-a scos afara din cetate, ca sa te ucida; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucura-te, urmatorule al patimilor lui Hristos;
Bucura-te, caci ca El ai fost batjocorit;
Bucura-te, ca afara de porti ai patimit;
Bucura-te, ca toate chinurile Lui in trupul tau le-ai inchipuit;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca rabdarea ta a strabatut cerurile;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 7

Saul, fiind foarte ravnitor dupa Legea cea parinteasca, sufla cu ingrozire asupra ta, vrand cu mii de maini sa te ucida; dar neputand el face aceasta, a pazit hainele ucigasilor, ca nu stia sa cante: Aliluia!

Icosul 7

Valea lui Iosafat fiind indestulata de pietre, iudeii cei blestemati acolo te-au scos ca sa te ucida, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem tie acestea:
Bucura-te, suflet nevinovat;
Bucura-te, trup neintinat;
Bucura-te, ca Duhul Sfant te-a umbrit;
Bucura-te, ca Saul, rudenia ta, la credinta crestineasca a venit;
Bucura-te, ca si el asemenea a patimit;
Bucura-te, ca rabdarea ta pe multi i-a intarit;
Bucura-te, ca prin tine Domnul s-a preaslavit;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 8

Preasfanta Fecioara, Maica Domnului Iisus, impreuna cu ucenicul cel iubit stand la loc inalt si privind spre patimirea ta, se ruga pentru tine, invatandu-ne pe noi ca sa ne rugam unul pentru altul, si sa cantam cu credinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Mucenice al lui Hristos Stefane, dulci si lesnicioase ti se pareau chinurile, cand vedeai pe Iisus privindu-te si pe Sfanta Maica Sa rugandu-se pentru tine; iar noi, incredintandu-ne indraznelii tale celei catre Dumnezeu, cantam tie aceste laude:
Bucura-te, ca ele ti s-au facut tie flori spre incununare;
Bucura-te, ca prin ele ai castigat mare indrazneala la Dumnezeu;
Bucura-te, rugatorule pentru sufletele noastre;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de vrajmasi;
Bucura-te, cel ce impaci sufletele celor invrajbiti;
Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucura-te, ca rugandu-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 9

Fiii piericiunii cei bautori de sange, intunecati fiind la minte de tatal lor satana, si-au plinit pofta lor ucigandu-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei si cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeiasca pronie a sadit in inima ta frica Sa, si te-a indemnat a rabda azvarliturile de pietre, a ne intari pe noi spre dragostea lui Dumnezeu si a grai tie acestea:

Bucura-te, purtatorule de chinuri;
Bucura-te, biruitorul iudeilor;
Bucura-te, fierbinte rugatorule al Mantuitorului;
Bucura-te, cel ce te milostivesti de toti credinciosii;
Bucura-te, Apostole preaminunate;
Bucura-te, aratatorule de taine adevarate;
Bucura-te, ca rugandu-te ai adormit;
Bucura-te, ca sufletul tau Dumnezeu ca o jertfa l-a primit;
Bucura-te, scaparea celor necajiti;
Bucura-te, ocrotirea diaconilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 10

Imparatul slavei, Domnul Iisus, primind sfantul tau suflet in cerul cel vazut de tine deschis, si salasluindu-te langa scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinsi de multe nevoi si de ispitele vietii; ci te roaga pentru noi si ne intareste in rabdarea si in dragostea cea catre Dumnezeu, spre a canta: Aliluia!

Icosul 10

Trupul tau cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mancare fiarelor si pasarilor, zacea neingropat; dar maritui Gamaliel, cu fiul sau, l-au ingropat cu cinste, zicand catre tine asa:

Bucura-te, soare stralucitor;
Bucura-te, blandule mielusel;
Bucura-te, mantuitorule de suflete;
Bucura-te, risipitorule de vrajmasi;
Bucura-te, al Evangheliei propovaduitor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, mustratorul iudeilor;
Bucura-te, binefacatorul tuturor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 11

Imparateasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului si afland locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sarutat pamantul cel rosit candva cu sangele tau; si zidind biserica preafrumoasa, ca sa se preaslaveasca Dumnezeul minunilor, a pus intr-insa cinstitele tale moaste, ca vazandu-te credinciosii sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Imparate Sfinte, preadulce Iisuse, primeste pe patimitorul Tau ca mijlocitor pentru mantuirea noastra si pentru sporirea in fapte bune; pentru ca indreptandu-ne viata, sa graim cu dragoste catre patimitorul Tau, unele ca acestea:

Bucura-te, viteazule ostas;
Bucura-te, propovaduitorule al lui Dumnezeu;
Bucura-te, mostenitorule al cerestii imparatii;
Bucura-te, al lumii invatator;
Bucura-te, pazitorule al legii stramosesti;
Bucura-te, ocrotitorule al tarilor crestinesti;
Bucura-te, intarirea ostasilor crestini;
Bucura-te, cel ce surpi pe vrajmasii vazuti si nevazuti;
Bucura-te, impodobitorul bisericilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 12

Faclie luminoasa fiind tu, nu putem a te lauda pe tine, cel ce ai pus in uimire pe ingeri prin patimirile tale; ci tu cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, invata-ne pe noi a avea evlavie si credinta catre toti sfintii, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Intrupandu-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorat multime de mucenici, intre care tu ai fost cel dintai, aratandu-le calea spre patimire si indemnandu-ne pe noi a zice tie unele ca acestea:

Bucura-te, rugatorule fierbinte pentru neamul crestinesc;
Bucura-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucura-te, cel ce cu rugaciunile tale mangai pe toti;
Bucura-te, cel ce prin patimirile tale gonesti demonii;
Bucura-te, ca pe cei ce te cinstesc, ii faci sanatosi;
Bucura-te, ca cei ce te lauda vor castiga mila ta;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce te cheama;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 13

O, preadulce mucenice al lui Hristos Stefane, primeste aceasta putina rugaciune din gurile noastre cele de tina si te roaga pentru noi nevrednicii, ca prin rugaciunile tale sa ne mantuim de mania lui Dumnezeu si de ceasul cel infricosator al Judecatii; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand:

Bucura-te, inger intrupat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;
Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;
Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;
Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;
Bucura-te, usa mucenicilor;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, lauda nevoitorilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane !

si Condacul intai

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Apoi se zice aceasta rugaciune:

Sfinte mare mucenice al lui Hristos Stefane, cel ce ai proslavit pe Dumnezeu intru madularele tale cele mucenicesti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinsi de nevoi si ispite; ci te roaga pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca sa impace lumea, si sa departeze de la noi pe tot vrajmasul cel pornit asupra noastra, prin mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre.

Roaga-te, sfinte al lui Dumnezeu cu aceeasi caldura cu care te-ai rugat pentru ucigasii tai; roaga-te sa departeze de la noi furia celor fara de Dumnezeu si sa ne apere pe noi, poporul Sau cel nou ales, ca prin rugaciunile tale fiind mantuiti, sa laudam bunatatea lui Dumnezeu cea nespusa si pe tine sa te marim in vecii vecilor. Amin!

SFÂNTUL ARHIDIACON,APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CEL DINTÂI CRIN AL ÎNŢELEPCIUNII DIN CUNUNA MUCENICEASCĂ 

       Ca un cer senin s-a arătat sufletul tău vestind sălăşluirea Soarelui dreptăţii,
Şi ploaia iubirii dumnezeieşti slobozind ai dat iertare celor ce te-au aruncat în groapa morţii. Ca un luceafăr următor al Cuvântului ai răsărit, râvnind pătimirea cea binecuvântată,
 Pentru aceasta te-ai şi învrednicit de a ajunge împreună cu El la odihna luminată. Cele cereşti se veselesc, primind în sânurile sale pe prima rază mucenicească mărturisitoare a Treimii,
 Care după înălţarea Soarelui vieţii a slujit cuvântului acestuia întru adevărul mântuirii. Ca model al iertării ai rămas închipuit în cartea înţelegătoare a neamului omenesc, Şi eşti cinstit şi încununat cu laude de cei ce au urmat cuvântului tău proorocesc.
 Cu pietre ai fost lovit, cel ce ai biruit patimile zdrobindu-le de Piatra vieţii, Şi toată înşelarea necredinţei ai ruşinat-o înaintea neascultătorilor fii ai morţii Pietrele ţi-au gătit mormântul aşa cum
Cuvântul a fost îngropat sub mormânt de piatră, Şi nevăzut pe Crucea suferinţei ai fost înălţat, ca să vezi de aproape slava cea luminată.
 Mustrat-ai pe cei ce răspândeau în popor sămânţa necredinţei cu fulgerul cuvintelor Tale,
Şi naşterea Celui Născut mai înainte de veci ai vestit, fiind tu aprins de a Duhului înflăcărare. Faţa Ta strălucind ca a unui înger a îngrozit întunericul de pe chipurile necredincioase,
Şi întru dulcea odihnă ai mers, ca să primeşti plata pentru mărturisirile cele adevărate. În mijlocul adunării răutăţii fiind, ai mărturisit cu tărie pe Cel Ce a întărit adunarea îngerilor,
Şi ai deschis ceata mărturisitorilor cu a ta îndrăzneală sfântă de a vesti pe Stăpânul Sfinţilor.
Nu te-ai temut de cei fărădelege, care pretindeau a slujii legii celei adevărate,
Şi pe Hristos L-ai arătat Aşezământul a toată legea în care se săvârşesc cele luminate.
 Cununa darurilor a strălucit asupra capului tău, ca cel ce pe Hristos L-ai avut cunună a vieţii, Şi cu rugăciunile tale ajută-ne să-ţi împletim cununile laudelor ca să ne izbăvim de osânda morţii.
Temelia mucenicilor Stăpânul a zidit punându-te pe tine ca întâia piatră a dreptăţii,
Pentru aceasta Biserica lui Hristos o povăţuieşte cu lumina rugăciunii pe căile Vieţii.
Pe scara înţelepciunii ai urcat, având gândul luminat de făclia iubirii, Şi cu dragostea
Cuvântului străjuindu-ţi sufletul ai aflat comoara răsplătirii.
Plin de roadele Duhului te-ai arătat, acestea odihnind în cămara cea tainică a sufletului,
 Pe care Însuşi Hristos ţi-o lumina şi hora gândurilor o făcea să se desfăşoare în jurul Cuvântului.
 Cu veşmântul dragostei dumnezeieşti acoperindu-ţi sufletul, ai rezistat viforului mâniei necredincioşilor, Şi ai apărat cu puterea cuvântului cele arătate ţie lămurit de Cuvântul ce a înviat mulţimea morţilor.
Rugatu-te-ai şi după trecerea în cămările cereşti pentru cei ce te-au ucis, Şi Domnul luând aminte la jertfa rugii tale pe Saul la credinţă l-a adus.
Pe Piatra vieţii întărindu-ţi paşii mărturisirii ai biruit cu puterea lui Hristos,
Cu rugăciunile tale cumpără pietrele virtuţilor cu ca să-mi împodobesc sufletul necredincios,
Neîntărind fiind întru virtute, mă clatin la cel mai mic vânt al ispitelor, Pentru aceasta cu pietrele rugăciunilor tale zideşte-mi scara cuvintelor. Pe capul tău străluceşte cununa cea de diamant mărturisind tăria credinţei,
Pe aceasta contemplându-o, aşează-mi gândurile rătăcite pe pragul umilinţei. Chipul tău ca al unui înger strălucea încă de pe pământ, mărturisind puterea harului lui Hristos,
 Cu care umplându-ţi sufletul ai lucrat cunună de cuvinte mărturisitoare în mijlocul unui popor necredincios.
Ca cel ce chip al iertării desăvârşite te-ai arătat, pune-mi înainte icoana iubirii, Cea care îndeamnă sufletul împietrit să se împărtăşească din tainele iertării şi jertfirii.
Chipul tău pe care s-au revărsat strălucirile îngereşti ale slavei negrăite,
Să lumineze şi chipul sufletului meu întunecat de păcatele prea multe.
 Cu focul rugăciunilor tale arde vălul întristării care sufletul mi-a acoperit Şi cu roua înţelepciunii tale curăţeşte păcatul care m-a rănit, Stinge focul patimilor care arde în casa egoismului meu,
 Şi mă face să mă preocup de deşertăciuni şi să uit de Dumnezeu.
Pietrele patimilor mele se îneacă în râul întristării Şi însumi închid porţile inimii, neavând virtutea răbdării,
Cu răutatea cea care nu mişcă gândul inimii împietrite mă înfăşor, Nesocotind pe aproapele şi neluând în seamă iubirea cu care sunt dator.
Ca un diamant te-ai arătat, respingând ploaia pietrelor aruncate cu mânie,
Şi strălucirea Treimii revărsându-se pe chipul Tău a dat despre curăţia ta mărturie. Pe mine, cel întunecat la chip şi acoperit de fumul multor patimi urâte,
Mă luminează,
Sfinte Ştefane, arătând minţii mele piatra de virtute. În noroiul patimilor zăcând îmi abat gândul de pe calea mântuirii,
Şi deschizând uşa sufletului fiarelor patimilor ajung în pragul întunecimii.
Razele rugăciunilor tale pătrunzând printre frunzele păcatelor ce acoperă fereastra sufletului,
Să scuture toate legăturile păcatelor şi să dezlege toate patimile ce sting lumina cugetului.
Râurile patimilor mele le usucă cu a ta rugăciune,
Pietrele păcatelor le depărtează din a mea cale de pătimire,
Ca să te cinstesc împletindu-ţi cununi de mărire,
 Şi voi afla pace sufletului şi izvor de sfinţire. Pietrele mâniei aruncate asupra ta ţi-au pricinuit urcarea către Piatra-Hristos, Despărţindu-te de cei rău credincioşi ai aflat grabnică odihnă în lăcaş luminos.
 Pietrele ţi-au fost pecetea muceniciei binecuvântată de Piatra cea tare,
Care a întărit inima ta întru mărturisire şi în chinuri ţi-a dăruit răbdare.
Pietrele aruncate spre dărâmarea casei trupului ţi-au rezidit casa sufletului,
 Căci suferind chinurile trupeşti, te-ai înnoit întru lumina gândului.
Pietrele aruncate de necredincioşi ţi-au zidit lăcaşul cel ceresc,
În care ajungând, te-ai odihnit deplin după chinul cel mucenicesc.
Pietrele aruncate de mâinile cele necurate au zidit temelia mucenicilor,
 Însuţi fiind primul mărturisitor care ai deschis această cale Sfinţilor.
Biserica lui Hristos saltă văzând pe primul ei stâlp păşind cu bucurie, Şi aducând în mână făclia muceniciei ai luminat urmaşilor calea de jertfire. Cunună îţi împletim din florile cuvintelor sfinţite de Duhul Sfânt,
Lăudând nevoinţele tale prin care ai făcut să strălucească Cerescul Cuvânt.
 Cu gândurile alergând pe pajiştea înmiresmată a Duhului Sfânt îţi gătim masă duhovnicească, Însă firava noastră pricepere nu e în stare ca hrană tare să-ţi gătească. Pentru aceasta cu lumina rugăciunilor tale acoperă gândurile pătimaşe
Ca întru liniştea cea dorită fără tulburare să ţesem cuvinte luminoase.
 Cu durerile trupului tău ai cumpărat în ceruri odihna veşnică a sufletului Şi pietrele ţi-au zidit scară care a mers până în cămara tainică a Cuvântului.
Aprinzându-te de focul iubirii dumnezeieşti ai mărturisit cu îndrăzneală Dar cei rău credincioşi nu au văzut în cuvintele tale decât pricină de sminteală. Taina Treimii ţi s-a descoperit când braţele cerului s-au deschis, Şi la sânurile iubirii dumnezeieşti fiind primit ai mărturisit vădit, Duhul Sfânt luminându-ţi ochii vederii sufleteşti ţi-a descoperit pe Fiul de-a dreapta Tatălui, Şi ca un înger ai strălucit covârşit de taina pe care ţi-o descoperise însăşi dragostea Împăratului. Cel dintâi pahar al muceniciei tu l-ai băut întărit de credinţa în Hristos, Şi cu bucurie ai alergat, covârşit de bogăţia arătată în chip luminos.
Roagă-te Domnului, mie celui neînţelept să mi se dea cuvânt de mărire,
Cu care să împodobesc prăznuirea ta sub binecuvântata smerire.
Ultimul cuvânt rostit a fost spre iertarea celor ce te-au ucis, Prin aceasta arătând că pe vrăjmaşul mântuirii desăvârşit l-ai învins.
Asemenea Celui pe Care L-ai iubit cu tot sufletul ai vurt viaţa să-ţi închei, Şi spre lăcaşurile cereşti ai zburat, dezlegându-te de pătimirea de la cei răi.
Bucură-te,
 Mărturisitor al Treimii care Se odihnea pe tronul inimii,
Înainte mergător al cetei mucenicilor aprinsă de acelaşi foc al iubirii,
Chip îngeresc ce grăieşte în limbi omeneşti cele preaînalte,
Îmbrăţişare cerească a darurilor celor cu totul minunate,
 Scaun al gândului pe care S-a odihnit Cuvântul,
 Flacără dumnezeiesc aprinsă de focul nestins a Duhului,
Sălaş în care s-a odihnit toate darurile luminii,
 Povăţuitorul celor ce urmează calea mântuirii,
Făclia apostolilor deschizând testamentul jertfei muceniceşti,
 Oglindă curată a Treimii în care s-au închipit cele dumnezeieşti,
Veşmânt al puterii ce te acoperea de loviturile trupeşti, Martoe al tainei mai presus de gând despre cele cereşti, Poartă a mucenicilor deschisă cu cheia mărturisirii, Casă a Duhului Sfânt sfinţită spre adăpostirea căutătorilor mântuirii,

Soare al înţelepciunii ce alerga repede pe cerul mărturisirii, Lumină negrăită revărsată din plinitătatea Treimii, Carte a jertfei mărturisitoare în care a scris mâna Cuvântului,
Palat al darurilor contemplate la lumina făcliei gândului, Izvor de înţelepciune al cărui sânge mărturisitor a adăpat pământul însetat, Alergare grabnică cu picioarele gândului spre a intra în cămara Cerescului Împărat.

Cine a fost Sfantul Stefan?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Stefan este primul sfant comun al Bisericilor Catolice si Ortodoxe, dupa Marea Schisma.

Sfantul Stefan, sau Stephanus dupa Noul Testament, a fost un diacon elen, primul martir crestin, condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla impreuna cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius in cripta bisericii "San Lorenzo fuori le Mura" din Roma.


Pe 27 decembrie, facem pomenirea Sfantului Stefan. Acesta era iudeu de neam, din semintia lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.

In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.


Sfantul Stefan diaconul este sarbatorit de crestinii romano-catolici, anglicani, reformati, evanghelici si unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocsi si greco-catolici pe 27 decembrie, acesta fiind primul sfant comun al celor doua biserici, Catolica si Ortodoxa, dupa Marea Schisma.

Sfântul Ștefan sau Stephanus (n. 1 - d. 35) după Noul Testament a fost diacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.


Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: "Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).



Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir - primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Noul Abel

Aşezarea acestei sărbători, a Întâiului Mucenic Ştefan, lângă slăvitul praznic al Naşterii Domnului, nu este deloc întâmplătoare, fiindcă “sărbătoare vine după sărbătoare, şi prăznuire ia locul prăznuirii! Suntem chemaţi de la rugăciune la rugăciune şi sărbătoarea în cinstea robului ia locul prăznuirii Naşterii Domnului”.

Dar nu numai acest lucru este de ajuns pentru ca Biserica să aşeze cinstirea lui Ştefan lângă cea a Domnului, ci e dovedită şi de jertfa prin sânge a întâiului mucenic ca răspuns al oamenilor la jertfa sângeroasă a Mântuitorului, “ca să plătească prin sânge harul dat (nouă) în locul sângelui”. Sângele martiric al lui Ştefan vine, aşadar, ca răspuns uman la harul primit prin Întruparea, Patimile şi Învierea Mântuitorului, şi în locul sângelui vechi vărsat de frate contra frate, “care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu”. El, Ştefan, este primul creştin care, “în lupta cu păcatul, s-a împotrivit încă până la sânge”.

“După cum Cain, acel ucigaş de frate, a săvârşit uciderea fratelui său, tot astfel şi Ştefan cel preafericit a fost primul care a sfinţit, prin pătimirile sale evlavioase, pământul cu propriul său sânge, bărbat posterior timpurilor apostolice, dar cel dintâi prin faptele sale de vitejie”

Asemenea lui David

Ştefan este “primul care s-a luptat cu diavolul, primul care l-a învins, imitând pe David, chiar dacă l-a imitat în sens invers: David l-a biruit pe Goliat cu pietre (1 Reg. 17, 32-52), tot cu pietre şi Ştefan pe diavol; cel dintâi, prin pietrele cu care era lovit”.
În acest chip Ştefan a urmat drepţilor din Vechiul Testament, preschimbând lupta în sens invers, duhovnicesc, adică împotriva diavolului şi a uneltirilor acestuia. Dacă Moise s-a urcat pe munte pentru a primi tablele legii, Ştefan în schimb şi-a făcut munte din pietrele cu care era lovit, văzând slava lui Dumnezeu şi, mai presus de toţi proorocii, pe Hristos şezând de-a dreapta Tatălui. A văzut, pe cât îi era cu putinţă posibil omeneşte, Treimea. Culmea, el, văzătorul de Dumnezeu, era acuzat pe nedrept de evrei, care “au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu” , căci zicea “că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta (sinagoga) şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise” . Iar el strălucea mai mult decât Moise, care şi-a acoperit faţa cu văl. Şi era acesta precum un heruvim, căci “au văzut faţa lui ca o faţă de înger” . El spunea în fapt aceleaşi cuvinte pe care şi Mântuitorul le spusese mai înainte evreilor, primind astfel aceeaşi învinuire ca şi Hristos, aceeaşi moarte, aceeaşi începătură a sângelui vărsat.


Pârga mucenicilor

“Stătea singur înconjurat din toate părţile de un popor de ucigaşi. În acel ceas nu era alături de el nici prieten, nici cunoscut, nici rudă” . Singurul care i-a stat alături în acele momente, îmbărbătându-l, a fost Dumnezeu revelat în Treime. Eli, Eli lama sabahtani? ar fi fost cuvintele cu care ar fi strigat şi Ştefan în acele momente dacă Dumnezeu nu i s-ar fi descoperit. Acea vedere i-a dat puterea să se roage zicând pentru cei ce îl loveau cu pietre “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” . Însă “nu i-a trimis în ajutor un înger, ca apostolilor în temniţă (FA 5, 19-20; 12, 6-10), nici o putere slujitoare sau un semn, ci S-a arătat El Însuşi. Ştefan a fost pârga mucenicilor; iar cea dintâi faptă de mucenicie trebuia să fie desăvârşită, pentru ca mucenicii cei ce vor fi zidiţi în urmă să ia un reazim tare de râvnă şi să nu fie imitatorii fricii [...] Pentru aceasta Dumnezeu S-a arătat din cer lui Ştefan” .

Diaconia. Imitarea patimilor lui Hristos

Ştefan a fost numit primul între cei şapte diaconi aleşi să slujească poporul. Această începătură a diaconiei, a slujirii, se aseamănă cu cea a Domnului, Primul care a slujit omului după căderea din Rai, spălând noroiul cel dintâi al păcatelor de pe tălpile alunecărilor noastre. Precum Mântuitorul, şi Ştefan a fost scos afară din cetate, prin poarta care acum îi poartă numele, fiind omorât, deşi era nevinovat: “Trăgându-l afară din oraş pe omul purtător de Hristos, care purta răbdarea ca şi Hristos crucea, vindecă răul săvârşit tot prin rău, se apără de ucidere prin ucidere şi adaugă crucii pietrele. Au aşezat pe un loc şes pe de trei ori fericitul Ştefan, trupul acela înalt, trofeul mare al mucenicilor”.

Cu armele lor, cu pietrele, Ştefan şi-a construit mormântul plin de lumină, făcându-i temelie tare, ziduri groase şi boltă cu cruce.

El a biruit moartea cu moarte şi pietrele cu Piatra Cea din capul unghiului. Ca un trofeu ce stă la înălţime din pricina măririi, aşa şi Ştefan strălucea ca aurul dintre pietre. El era diaconul Pietrei Celei din capul unghiului. Asterie îi arată clar pe ucigaşi: “Mâna evreiască a săvârşit omorul”!

Punctul culminant al martirajului nu a fost doar felul cum a fost omorât Ştefan ci, cu mult mai cutremurător, felul cum s-a adunat el pentru ultima rugăciune, căci “n-a căzut necuviincios, ca cei mai mulţi oameni. N-a căzut lungit cu faţa la pământ, nici n-a fost doborât pe o coastă, nici n-a căzut trupului lui pe spate; ci a căzut, punându-şi genunchii în chipul plin de cuviinţă al unui om care se roagă”.

Făcând referire la cel care păzea hainele ucigaşilor, la Saul din seminţia lui Veniamin (“Veniamin, lup răpitor” , Asterie îşi aduce aminte de ostenelile purtate de acesta după convertirea sa, făcându-se apostol pentru Evanghelie, zicând: “Voi râde cu multă plăcere când te voi auzi vorbind despre suferinţele tale (Pavel) pentru Evanghelie, enumerând printre alte primejdii şi pe aceasta: “Odată am fost lovit cu pietre” (II Cor. 11, 25). Trebuia ca să fii justificat de pietrele aruncate în Ştefan prin pietrele primite de tine, şi să curmi crima păcatului prin identitatea de suferinţă” .

Contra lui Sabelie

Vederea lui Ştefan în timpul pătimirii sale a fost peste veacuri mărturia Bisericii împotriva eresurilor, a celor care uneau sau confundau persoanele şi ipostasele Sfintei Treimi, căci “Dacă Dumnezeu ar fi săvârşit vedenia numai pentru folosul lui Ştefan, era de ajuns numai vocea din cer, cum s-a întâmplat mai înainte în timpul botezului Domnului (Mt. 3, 17) [...] Acum, însă, S-a arătat lui Ştefan în vedenie pentru alte pricini, şi, mai cu seamă, având în vedere rătăcirea lui Sabelie [...] care avea să introducă în lume amestecul ipostaselor Sfintei Treimi” .

Această vedere îi descoperă lui Ştefan pe Dumnezeu în Treime de persoane, nu doar Tatăl şi pe Fiul de-a dreapta Sa, ci şi pe Sfântul Duh împreună cu Ei, deoarece atunci când “cauţi prezenţa Duhului, uită-te puţin mai sus de pietre şi de uciderea lui Ştefan şi vei găsi că Duhul vorbeşte înainte de a avea loc vedenia; El este împreună cu Ştefan şi pregăteşte mai departe pe atlet” , iar dacă “însă despre Sfântul Duh s-a scris mai înainte şi în urmă a vorbit Tatăl şi Fiul, schimbarea ordinii persoanelor nu pângăreşte deloc credinţa. Scriptura obişnuieşte să facă lucrul acesta

Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: ”O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre –căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: ” Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor”.

Pentru intreg albumul foto click aici:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Ne mai aude Dumnezeu dacă am păcătuit?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„(Ştim)… că Dumnezeu este atotputernic şi poate să facă absolut tot, tot ce nu poţi gândi… şi mai mult (decât atât). Dar nu-i destul. O va face? „Dacă-I mânios pe mine pentru că am păcătuit, că am făcut şi asta şi aia – şi mă simt cu musca pe căciulă?”. Dumnezeu nu e mânios. Dumnezeu un singur lucru vrea: să ne deschidem inima.

Ştie că suntem păcătoşi. Ştie că nu putem să nu păcătuim, că nu ştim, că nu avem viziunea, că n-avem puterea – dacă avem şi viziunea încotro să mergem. El este cel care ne curăţă de păcatele noastre. El este cel care, dacă găseşte deschidere în noi, Îşi pune acolo bunătatea Lui. Dragostea lui Dumnezeu, dragoste atotputernică, în sensul că „de nimic biruită”. (…)

Zice la Cina cea de Taină: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care pentru voi se frânge, spre iertarea păcatelor. Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, care pentru voi se varsă, spre iertarea păcatelor”. Cum s-a frânt Trupul ăla? Cum s-a vărsat Sângele ăla? Mâinile noastre ucigaşe l-au vărsat. De ce zic „mâinile noastre”? Noi nici nu eram pe lume pe vremea aia… Hm. Suntem părtaşi prin păcat ai acelei energii de Dumnezeu-ucigaşe. Şi atunci suntem identic cu acei vinovaţi de a-L fi omorât pe Fiul lui Dumnezeu cu mâinile lor. Deci acelaşi păcat îl purtăm şi noi.

Deci, cum se frânge Trupul ăsta? De mâinile noastre se frânge! Şi Hristos profită ca Trupul frânt să ni-l dea nouă, sub formă de pâine (că ştie că nu suntem canibali să mâncăm carne vie), dar este real Trupul Lui şi ni se dă nouă spre iertarea păcatelor noastre. Care păcate? De a frânge Trupul lui Hristos, de exemplu!

Sângele Lui cine L-a vărsat? Mâinile astea ucigaşe L-au vărsat. Şi El „profită” de păcatul meu şi Îşi varsă de bună voie Sângele şi mi-L dă sub formă de vin – trupeşte vin, dar real Sângele Lui – spre iertarea păcatelor mele. Care păcate? Ucigăşia asta: de Dumnezeu-ucigaşă şi de aproapele, de fratele meu. Se poate dragoste mai mare decât asta? Vă mai închipuiţi un Dumnezeu mânios? De câte ori am trăit şi eu asta şi o aud de la atâţia şi prin scrisori şi în conversaţii: poate că am păcătuit şi s-a mâniat Dumnezeu şi nu mai vrea să mă audă. Erezie!

Începusem prin a spune că e important să ţinem minte lucrul ăsta: în momentele grele, când, ţinându-ne mintea în iad – nu ca Siluan – nu cunoaştem, nu avem experienţa aia deplină – dar când mă simt cu musca pe căciulă, când îmi simt păcatul meu cât de puţin (…) nu e cazul să mă ascund îndărătul unei închipuiri de-ale mele sau să fug după tufişuri ca Adam sau aşa ceva. E vorba să asum ceea ce sunt, oricât de urât, oricât de rău. Pentru că din ceea ce sunt real, păcătosul ăla, păcătoşenia aia, din aia mă scoate Dumnezeu. Şi încercam să zic, pe de o parte e atotputernic şi poate să mă scoată de orişiunde, nu există nicio limită a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte dragostea Lui este nebiruită de oricâtă păcătoşenie. Ba, paradoxal, cu cât sunt mai păcătos, cu atât mai strălucit se arată dragostea atotputerii lui Dumnezeu sau atotputerea dragostei lui Dumnezeu, că tocmai prin aia mă scoate, prin mijloacele pe care păcătoşenia mea le oferă, ca să zicem aşa, lui Dumnezeu. (…)

Când vorbesc de Dragoste, vorbesc de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu este atotputernică. Însă nimic nu este, paradoxal, mai vulnerabil decât dragostea. Dacă Dumnezeu n-ar iubi, Dragostea n-ar putea fi rănită şi Dumnezeu n-ar putea fi rănit. Paradoxal, dragostea adevărată, dumnezeiască, este aşa de intensă, „foc mistuitor” îi zice, care mistuieşte nemistuit. De ce nemistuit? Pentru că Dumnezeu este nemuritor. Şi totuşi, în acelaşi timp e, ceea ce numim noi cu limbajul psihologiei, vulnerabilă. În ce sens vulnerabilă, subţire. Dumnezeu se mâhneşte! Şi în ce fel se mâhneşte? Nu se ofensează. Asta-i erezie. Dumnezeu nu cunoaşte mânie, ofensă. Nu-l poţi ofensa pe Dumnezeu. Noi, proştii, ne ofensăm că cineva mi-a zis că sunt un porc şi mă ofensez şi mă supăr pe el. Dar uită-te în oglindă, poate nu e prea flatant ce vezi acolo, dar porc nu-i. Aşa că ce avem de ne ofensăm? Avem slăbiciune, avem moarte. Dumnezeu nu are nici slăbiciune, nici moarte. Şi nu se supără. Dar se mâhneşte pentru mine căci, păcătuind, eu mă lipsesc de dragostea Lui şi de tot ce vrea să reverse în mine. Ce vrea să reverse în mine? Exact inversul a ce spunea şarpele: „că Dumnezeu ştie că vom deveni ca Dumnezeu”. Asta este tocmai ce vrea Dumnezeu! Să devin ca Dumnezeu, să devin un dumnezeu! (…)”.

(fragmente din conferinţa: „Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos“, Alba-Iulia, decembrie 2005).

Părintele Rafail Noica 

Psalmul 50 (al lui David)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
5. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei
judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei

DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Un pustnic de lângă cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Însă el se gândea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar cei buni au necazuri si scârbe. Cum, Doamne, de îngădui Tu asa cu bunătatea Ta cea fără de margini?"

Apoi si-a zis: "Am să mă rog lui Dumnezeu, să-mi arate cum sunt judecătile Lui". Că sunt unii oameni care judecă împotriva proniei, a purtării de grijă a lui Dumnezeu: Cutare este rău, este păcătos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iar el scapă de un necaz si dă peste altul.

Unul este rău si trăieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roagă lui Dumnezeu, posteste si numai de scârbe dă, iar altu-i rău, înjură, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, căci calea celor răi sporeste si calea celor drepti totdeauna este în necaz?

Si din ziua aceea a început să se roage: "Doamne, arată-mi judecătile Tale, ca să nu judec!" Rugându-se el asa, odată a avut nevoie să se ducă la cetatea Emesei. Si ducându-se el, i-a iesit înainte un tânăr si i-a zis:

- Părinte, bagă de seamă, te duci la Emesa! Dumnezeu are să-ti arate mari taine, dar să nu te smintesti!

- Unde, fiule?

- Când ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, să bagi de seamă că în marginea orasului este o grădină mare, înconjurată cu copaci, cu garduri, grădină cu copaci roditori, o livadă. Si să bagi de seamă că într-un loc s-a rupt oleacă gardul si este un copac cu o scorbură mare.

Să bagi de seamă că acolo alături de grădină, unde-i copacul cel cu scorbură, este o fântânită. Si lângă fântână este o cărare care trece, iar dincolo este drumul mare. Să te duci în grădina aceea si să intri în scorbura copacului. Să stai acolo ascuns si să te uiti spre fântână. Si ce-i vedea acolo, ai să te folosesti mult.

Pe urmă tânărul a dispărut. Pustnicul, când a ajuns la cetatea Emesei, a văzut fântâna, a văzut copacul acela cu scorbură mare în dreptul fântânii, a văzut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a băgat în scorbură si se ruga la Dumnezeu. Si, stând el acolo si rugându-se, vede că vine un boier călare pe un cal frumos. Boierul avea la dânsul un toporas si avea o tăscută frumoasă. A venit la fântână, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal să pască. Si el a stat, a băut apă si a scos din tăscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numărat si pe urmă s-a culcat si s-a odihnit. Dar el în loc să-i pună în buzunar, i-a pus alăturea.

Când s-a trezit el, prima grijă era calul. Îi dăduse drumul să pască. Calul se depărtase mai încolo, dar păstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a căzut si a rămas la fântână. El n-a observat că i-au căzut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus înainte.

Părintele pândea din scorbură. După ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a făcut cruce, a băut apă si a văzut punga aceea. Si când a văzut că într-însa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe cărare, si nici pe drum înapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.

În urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un bătrân sărac cu doi desagi în spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desagă si apă din fântână, si a mâncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urmă s-a culcat oleacă.

În timpul acesta boierul si-a dat seama că nu are banii la el, că i-au căzut la fântână, si s-a întors înapoi. Si găseste pe bătrânul ăsta.

- Mosule, n-ai găsit aici o pungă cu galbeni?

ăsta nu stia nimic:

- N-am găsit nimic.

- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?

- Cucoane, n-am găsit nici un galben!

- Ei! Scoate banii că te omor!

- Cucoane, nu stiu nimic!

Boierul a crezut că a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat în cap si l-a omorât. A luat si a scos toate din desagi, a căutat prin hainele lui si n-a găsit banii.

Dacă a văzut boierul că l-a omorât pe ăsta si nici banii nu i-a găsit, s-a suit pe cal si a plecat dându-si palme si văitându-se că a omorât om nevinovat. Si s-a dus călare bătându-se.

Atunci părintele care pândea din scorbură a zis: "Ia uite măi, câtă nedreptate s-a făcut la fântâna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si pe cine a omorât? Vai de mine, mare nedreptate a făcut Dumnezeu aici! Boierul a omorât pe bătrânul ăsta nevinovat si celălalt a luat banii si s-a dus în lumea lui".

Si cum se gândea el asa, a venit din nou îngerul Domnului în chip de tânăr.

- Părinte, părinte, iesi din scorbura asta si hai să stăm de vorbă!

A iesit părintele si îngerul l-a întrebat:

- Ce ai văzut si cum ti s-a părut?

- Doamne, dar aici la fântâna asta numai nedreptăti a făcut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si cine a fost omorât!

- Părinte, mata ai vrut să stii judecătile lui Dumnezeu. Află că la fântâna asta, numai dreptăti a făcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tânăr? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alăturea cu cel ce-a găsit banii. Si la acela săracul, într-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier să-i împrumute niste bani. Boierul de mult voia să-i ia grădina lui, că avea o grădină cu pomi roditori, foarte frumoasă, chiar lângă grădina boierului.

Si a venit săracul la el, zicând:

- Cucoane, dă-mi niste bani împrumut să în-grop pe mama si pe sotia, că ti-oi prăsi la vară, ti-oi cosi, voi secera pe lan.

Si boierul si-a zis: "Acum îi momentul, că-i sărac!"

- Dă-mi livada ta!

- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am răsădit si nu pot să ti-o dau!

- Cât să-ti dau pe livadă?

Dar acela a spus asa:

- Să-mi dai 300 de galbeni, că de nevoie o dau, că n-am cu ce face înmormântarea.

Dar boierul, văzându-l pe acela necăjit, că are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.

- Cucoane, Dumnezeu să facă dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grădina mea face 300 de galbeni de aur.

Si săracul s-a dus plângând acasă, cu 150 de galbeni, pentru că de nevoie a dat grădina. Dar a zis: "Dumnezeu să facă dreptate".

Si acum Dumnezeu a făcut dreptate. I-a găsit tocmai acesta care stătea lângă dânsul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunăvoie si 150 i-a uitat la fântână. Dumnezeu a făcut dreptate la fântână, că el când i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu să facă dreptate cu banii! Nu mi-ai plătit grădina".

Si iată Dumnezeu preadrept i-a întors banii acum la fântână. I-a plătit grădina.

- Bine, la ăsta i-a făcut dreptate. Dar bătrânul care a fost omorât, cu ce era vinovat?

- Ai văzut cum i-a dat cu muchia în cap si l-a omorât? L-a întrebat de bani si bătrânul nu stia nimic. Bătrânul acesta - i-a spus îngerul -, când era tânăr de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui râu. Si un om a vrut să treacă râul acela si, când era la mijlocul râului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Măi, frate, nu mă lăsa, că mor! Mă înec, nu mă lăsa!"

Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.

- Dar boierul?

- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.

Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.

N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.

N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!

N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?

Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!

Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.

Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.

Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin.
Parintele Cleopa 

Istoria minunata a colivei – Sfantul Teodor Tiron –

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sfantul Teodor Tiron, cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 februarie, a dobandit cununa muceniceasca in anul 306, in timpul persecutiei pornite impotriva crestinilor de catre imparatii Maximian si Maximus

Imediat dupa ce Teodor a intrat in armata romana, si izbucnind in orasul Amasia persecutia contra crestinilor, acesta nu a dorit sa ascunda faptul ca este crestin. Pentru acest motiv, a fost inchis in temnita, fiind lasat sa moara din lipsa apei si a hranei.

Mantuitorul, insa, i S-a aratat Sfantului Teodor in temnita, zicandu-i: "Nu te teme, Teodore, caci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupeasca si de bautura cea pamanteasca de acum nici sa nu te mai atingi, caci cu Mine vei fi in imparatia Mea cea cereasca si vesnica". Tot acum, i s-au aratat sfantului multi ingeri, astfel incat, ostasii care pazeau temnita, s-au umplut de spaima.

Dupa aceasta, Sfantul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat in foc.



Sinaxarul aminteste de o minune a Sfantului Teodor, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), cand acesta dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare.



Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere (coliva).
Istoria minunata a colivei – Sfantul Teodor Tiron – "Sambata lui Toader"

Mutandu-se la Domnul, in jurul anului 306, In timpul Imparatului roman Galeriu (305-311), Sfantul Teodor Tiron este unul dintre cei mai cunoscuti Sfinti facatori de minuni atat In timpul vietii, cat si dupa moarte.

Istoria uciderii balaurului din Evhaita, cu puterea Sfintei Cruci, apare povestita si In viata Sfantului Teodor Tiron, si In cea a Sfantului Teodor Stratilat (8 februarie). De fapt, sinaxarele grecesti atribuie relatarea uciderii balaurului, Sfantului Teodor Tiron, iar cele rusesti Sfantului Teodor Stratilat.

„Sau ca este vreo greseala, sau ca s-a facut minunea aceasta a uciderii balaurilor de amandoi Teodorii, pentru ca la Stratilat se arata ca l-a ucis Intr-un camp pustiu, iar la Tiron Intr-o padure, tot langa Evhaita.” – explica Vietile Sfintilor, publicate cu binecuvantarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, 1901-1911.

Indiferent de diferentele dintre sinaxare, un lucru este cert: Sfantul Teodor Tiron a biruit puterea diavolului, „balaurul ganditor”.
Sfintele sale moaste, dupa martiriu, au fost Ingrijite de crestina Evsevia (despre care se aminteste si la viata Sfantului Teodor Stratilat), fiind transferate din Evhaita la Constantinopol. Capul Sfantului Teodor Tiron este astazi In Gaeto, Italia.

Din ce am observat studiind pictura pot spune cu precizie ca ori de cate ori apr mai multi sfinti militari calare,Gheorghe,Dimitrie,Teodor...,calul Sfantului teodor din tiron este colorat cu rosu.

Cea mai cunoscuta minune a Sfantului este cea „a colivei”, In cinstea careia este pomenit In prima sambata a Postului Mare. Imparatul Iulian Apostatul (361-363) a urmat gandul diavolesc de a stropi toate produsele comerciale destinate hranei, din pietele Constantinopolului, cu sange de la jertfele idolilor, fara stirea crestinilor. Incepuse prima saptamana a Postului Pastelui si cu atat mai mult se bucura acela, sa strice randuiala crestineasca. Inainte de a fi cumparate acele produse, Dumnezeu i-a Incredintat Sfantului Mucenic Teodor sarcina de a vesti episcopului Eudoxie punerea la cale.

Pentru cei care nu aveau hrana depozitata – adica saracii orasului – Sfantul Teodor a indicat modalitatea prepararii colivei: grau fiert Indulcit. Se pare ca pana atunci coliva se facea In unele regiuni, nefiind strict legata de pomenirea mortilor. „Asa ne-am obisnuit noi a numi graul fiert In Evhaita”, a marturisit Sfantul Teodor Tiron, potrivit sursei citate.
Crestinii din zona au scapat de ispita, iar Imparatul a renuntat la procedeul sau de falsificare, fiindca mancarea din piete nu a mai fost cumparata si s-a stricat.

Pomenirea Sfantului Teodor din prima sambata a Postului Mare, consfintita In Sinod, pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397), a fost corelata cu pregatirea colivei, In amintirea minunii. De atunci, coliva a fost asociata, astfel, cu pomenirea mortilor, In nadejdea Invierii. Se poate vorbi astazi despre o semnificatie teologica explicita a colivei – element nelipsit la slujba parastasului si a Inmormantarii – „ca expresie materiala a credintei noastre In nemurire si Inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul Insusi le-a Infatisat ca simboluri ale Invierii trupurilor” (cf. „Liturgica speciala”, pr. prof. dr. Ene Braniste; vezi si I Corinteni XV, 36).

„Dulciurile si ingredientele care intra In compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice, pe care nadajduim ca a dobandit-o mortul”, continua studiul citat.
Intre alte minuni ale Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron sunt mentionate: descoperirea hotilor si a obiectelor furate, Inapoierea persoanelor luate In robie, ocrotire pe timp de furtuna.
In amintirea acestei intamplari minunate, Biserica Ortodoxa sarbatoreste anual pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, in prima sambata a Postului Mare, cunoscuta si sub numele de Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor.

 
SURSA
Marian Pios in Artă si Religie

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON AL TRIMITUNDEI (12 decembrie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                               CONDACUL 1

Cu ce flori de cuvinte vom presăra calea rugăciunii, cea străbătută pururea de milostivul ierarh al lui Hristos spre a da mână de ajutor celor necăjiți, sau cu ce cântări vom împodobi Biserica întru prăznuirea păstorului vrednic al Trimitundei; întru nepricepere fiind noi, din pricina întunecării minții, năzuim numai la lumina cântărilor de : Aliluia !

                                            ICOSUL 1

Darul Duhului odihnindu-se peste tine, având în inimă neîncetata pomenire a Cuvântului, cu binecuvântarea Tatălui, ai mărturisit înaintea tuturor înțelepciunea Preasfintei Treimi, mustrând pe ereticii cei fără de socoteală; ca unul ce ai fost învrednicit a descoperi o rază din taina Treimii, miluiește-ne pe noi, nevrednicii, ca să scoatem din vistieria inimii laude ca acestea:

Bucură-te, că ai zugrăvit prin faptă o rază din taina Treimii;

Bucură-te, că ai fost purtat de aripile Duhului la înălțimi cerești;

Bucură-te, scaun înalt al înțelepciunii Treimii;

Bucură-te, că în corabia rugăciunii ai trecut marea acestei vieții;

Bucură-te, oglindă întru care s-a închipuit taina Treimii;

Bucură-te, minte sfințită de Înțelepciunea Cea de sus;

Bucură-te, că inima ta s-a arătat tron al Treimii;

Bucură-te, foc în care s-a ars pleava eresurilor;

Bucură-te, coif al smereniei biruitoare;

Bucură-te, căci cu toiagul rugăciunii ai despărțit marea patimilor;

Bucură-te, podoaba cea strălucită a Trimitundei;

Bucură-te, sprijinul celor răniți de înșelăciunea celui rău;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                  CONDACUL 2

Cu îngerii te-ai întrecut întru slujirea Ziditorului, fiind ca un cărbune aprins de focul iubirii dumnezeiești, cu care aprinde și candela inimilor noastre cufundate în întuneric, ca să cântăm Domnului: Aliluia !

                                   ICOSUL 2

Păstor al oilor necuvântătoare ai ales a fi, dar pentru prisosul smereniei tale, Păstorul Cel Bun te-a chemat la păstorirea oilor celor cuvântătoare, care într-un glas te laudă pe tine și te încununează cu cântări ca acestea:

Bucură-te, lauda bisericii lui Hristos;

Bucură-te, călăuzitor al celor din întunericul neștiinței;

Bucură-te, comoara iubitorilor de Sfinți;

Bucură-te, că în scaunul arhieriei ai stat cu smerenie;

Bucură-te, vrednic următor al celor trei ierarhi ai Bisericii;

Bucură-te, turn al smeritei cugetări;

Bucură-te, icoana păstorului celui blând;

Bucură-te, călăuzitorul cetelor creștinești spre Împărăția cerurilor;

Bucură-te, vas întru care Stăpânul a turnat untdelemnul înțelepciunii;

Bucură-te, comoară a darurilor duhovnicești ale Treimii;

Bucură-te, poarta mântuirii multor suflete;

Bucură-te, că nu ai dat somn ochilor tăi până nu te-ai unit cu Hristos;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                        CONDACUL 3

Fiind întrarmat cu sabia Duhului și purtând coiful înțelepciunii, ai biruit toate săgețile vrăjmașului nevăzut și te-ai făcut vrednic de a fi primit în ceata celor ce cântă lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia !

                                           ICOSUL 3

Darul tămăduirilor ai dobândit de la Hristos pentru viețuirea ta întru adâncă smerenie și întru dragoste prisositoare, deci revarsă și asupra noastră ploaia milostivirii tale și vindecă durerile noastre sufletești și trupești, ca să te cinstim cu aceste smerite cântări:

Bucură-te, că darurilor Cuvântului te-ai învrednicit;

Bucură-te, izvor de tămăduiri nesecat;

Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de păcat;

Bucură-te, chezășuitorul pocăinței celor greșiți;

Bucură-te, râu al minunilor dumnezeiești;

Bucură-te, solitorul neostenit al mântuirii păcătoșilor;

Bucură-te, cununa evlaviei drepților;

Bucură-te, că ți-ai sfințit cămara sufletului cu miruri de rugăciune;

Bucură-te, că ai stat cu smerenie înaintea Părintelui duhurilor;

Bucură-te, că nu ai cruțat trupul de aspre nevoințe;

Bucură-te, văzătorule al gândurilor ascunse ale Stăpânului;

Bucură-te, că bolile trupului le-ai cufundat în marea rugăciunii tale;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                           CONDACUL 4

Smerenia și iubirea curată pentru poporul încredințat ție au rodit însutit, prin multe minuni întărind credința în sufletele celor ce cântau Domnului: Aliluia !

                                          ICOSUL 4

Când seceta adusese mare pagubă turmei tale, dar mai ales seceta sufletească uscase toată nădejdea din lanurile inimilor, tu, Sfinte Spiridoane, prin ploaia rugăciunii tale, ai făcut să se coboare ploaie binecuvântată peste pământ, iar toți s-au grăbit să-ți aducă ploaia laudelor duhovnicești :

Bucură-te, izvor de binecuvântări cerești;

Bucură-te, ploaie sfințitoare a rugăciunii;

Bucură-te, că oprești valurile ispitelor;

Bucură-te, că ai oprit seceta cu ploaia rugăciunii;

Bucură-te, că seceta patimilor o stingi cu ploaia smereniei;

Bucură-te, că întărești pe cei lipsiți de apărare;

Bucură-te, ploaia pocăinței celor greșiți;

Bucură-te, că oprești năvala gândurilor rele;

Bucură-te, cununa poporului smerit;

Bucură-te, vasul cel sfințit al rugăciunii;

Bucură-te, cărarea mântuirii credincioșilor;

Bucură-te, corabia rugăciunii celor înțelepți;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                       CONDACUL 5  

Cu fluierul rugăciunii tale ai călăuzit turma ta către izvoarele darurilor dumnezeiești, din care adapă acum și pe cei ce cântă Stăpânului a toate: Aliluia !

                                                 ICOSUL 5

Cu cheia rugăciunii tale ai închis mai apoi cerul, oprind ploaia cea prisositoare, iar inimile închise în împietrire le-ai deschis cu raza Cuvântului, ca să vadă Lumina neapusă Care umbrește pe cei ce te cinstesc așa:

Bucură-te, că stăpânești peste stihii;

Bucură-te, că cerul ai închis cu rugăciunea;

Bucură-te, că inimile le deschizi spre cunoașterea Cuvântului;

Bucură-te, că dai belșug de ploaie în vreme de secetă;

Bucură-te, că oprești curgerea peste măsură a apelor;

Bucură-te, că nu-ți închizi inima dinspre suspinurile poporului necăjit;

Bucură-te, că păzești pe toți de foamete cu hrana rugăciunii tale;

Bucură-te, că ai pururea milă față de cei lepădați;

Bucură-te, blândețe nebiruită de răutatea noastră;

Bucură-te, carte a smereniei pilduitoare;

Bucură-te, grabnica izbăvire a celor de patimi biruiți;

Bucură-te, candelă a milostivirii pururea luminătoare;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                         CONDACUL 6

Cu tămâia rugăciunii tale ai veselit corturile inimilor ce așteptau pe Arhiereul Cel Mare, Căruia cetele îngerești îÎi înalță neîncetat jertfa cântărilor de: Aliluia !

                                        ICOSUL 6

Foametea ai stârpit din popor cu ale tale smerite rugăciuni și ai dărâmat hambarele strângătorilor de grâu, ca toți să se îndestuleze de mila Celui Ce este Pâinea vieții și să îți aducă ție flori de cântări ca acestea :

Bucură-te, că ai hrănit poporul în vreme de foamete;

Bucură-te, că nu ai trecut cu vederea lacrimile săracilor;

Bucură-te, că belșug de hrană ai dăruit celor lipsiți;

Bucură-te, sabie a dreptății dumnezeiești;

Bucură-te, că pe cei lacomi ai pedepsit;

Bucură-te, vistierie a milostivirii Stăpânului;

Bucură-te, că ai auzit suspinurile celor din nevoi;

Bucură-te, că te înduri și de noi, cei păgubiți;

Bucură-te, bogăția cea neîmpuținată a celor săraci;

Bucură-te, că potolești foametea cea duhovnicească prin rugăciunile tale;

Bucură-te, că sufletele pustiite de păcat le ridici din întristare;

Bucură-te, că ne povățuiești pe noi către masa Împăratului ceresc;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                   CONDACUL 7

Nu știm ce să lăudăm mai mult: smerenia ta cea mai presus de gând, înțelepciunea cea revărsată din darul Cuvântului, milostivirea către cei săraci, dragostea cea către toți, și întru nepricepere fiind, doar înălțăm cu mulțumire Ziditorului tău cântarea de : Aliluia !

                                               ICOSUL 7

Nevoind a lăsa pe cel sărac să plece de la tine deznădăjduit și mai întristat decât venise, șarpele l-ai prefăcut în aur și i l-ai dat lui, iar noi mirându-ne de minunea lucrată de Dumnezeu prin mâinile tale, numai îți aducem cântări de bucurie ca acestea:

Bucură-te, că lacrimile celui sărac le-ai prefăcut în bucurie;

Bucură-te, că șarpele în aur l-ai prefăcut;

Bucură-te, că materia s-a supus la rugăciunile tale;

Bucură-te, îmbogățitorul celor săraci;

Bucură-te, că te îngrijești de cei lipsiți;

Bucură-te, că umpli vistieriile inimii cu gânduri smerite;

Bucură-te, că pe mulți săraci ai scos din lipsă;

Bucură-te, bucuria celor împovărați cu sărăcia;

Bucură-te, untdelemn pururea curgător al milostivirii;

Bucură-te, blândețe ce veselește sufletele încercate;

Bucură-te, că ai mângâiat pe cel sărac;

Bucură-te, că din lipsă l-ai scos cu minunea ta;

Bucură-te, și ne miluiește și pe noi, cei nedreptățiți de cei lacomi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                         CONDACUL 8

Curgerile râului ai oprit cu curgerea rugăciunii tale, iar noi, aducem Domnului întru cinstea ta curgerea cântărilor de: Aliluia !

                                         ICOSUL 8

Pe femeia cea desfrânată, care fără rușine căuta să se apropie de tine, cu mustrarea ta ai adus-o la pocăință și la mărturisirea păcatului ei, iar noi, rușinându-ne de sărăcia sufletelor noastre, cu bogate laude voim a te îndupleca spre a ne soli nouă iertarea păcatelor :

Bucură-te, glasul pocăinței celor greșiți;

Bucură-te, că prin mustrare pe cea desfrânată ai îndreptat;

Bucură-te, că nu ai suferit petrecerea ei în păcat;

Bucură-te, că mustrarea ta i-a fost înaintemergătoare pocăinței;

Bucură-te, că pe mulți i-ai izbăvit din cursele desfrânării;

Bucură-te, că ne povățuiești a ne feri de tot păcatul trupesc;

Bucură-te, că ne pui înainte smerenia ca leac de vindecare;

Bucură-te, că pe cei smeriți îi păzești de alunecare;

Bucură-te, că vindeci bolile noastre din păcate;

Bucură-te, far călăuzitor la limanul pocăinței;

Bucură-te, că ai avut minte curățită de gândurile spurcate;

Bucură-te, că ne povățuiești a iubi curăția minții;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                        CONDACUL 9

Gurile hulitorilor de Dumnezeu ai astupat cu înțelepciunea ta la Sinodul ecumenic, iar pe bine credincioși ai întărit cu zidul rugăciunilor tale, ca să cânte ei Stăpânului cu mulțumire: Aliluia !

                                        ICOSUL 9

Cu fiica ta cea moartă ai vorbit, întrebându-o despre locul unde a pus banii, iar noi, minunându-ne de faptele credinței tale neclintite, te rugăm să ridici și sufletele noastre omorâte de păcat din mormântul nesimțirii, ca să îți aducă laude ca acestea:

Bucură-te, că nu ai ținut seama de hotarul morții;

Bucură-te, că ai vorbit cu cea din mormânt;

Bucură-te, descoperitorule al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, grabnic ajutătorul celor păgubiți ;

Bucură-te, moștenitor al cămărilor cerești ;

Bucură-te, că puterea darului lui Hristos întru tine s-a vădit;

Bucură-te, că pe mulți scoți din groapa neputințelor;

Bucură-te, scară a rugăciunii împodobită de laude îngerești;

Bucură-te, că Domnul plinește cererile tale degrabă;

Bucură-te, făclie a smereniei luminătoare a toată lumea;

Bucură-te, că asculți rugăciunile celor necăjiți;

Bucură-te, bogăție nerăpită a săracilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                 CONDACUL 10

Pe împăratul Constanție ai vindecat de boala în care căzuse, iar noi, cei împovărați cu multe boli sufletești, cerem părinteasca ta rugăciune, ca să putem, ușurați de durere, să înălțăm Părintelui luminilor cântarea : Aliluia !

                                    ICOSUL 10

Pe copilul cel mort ai înviat, fiind tu umbrit de puterea lui Hristos, Cel Ce a înviat din morți și pe Adam din legăturile iadului a slobozit; deci, pe Acesta roagă-L Sfinte Spiridoane, să ne scoată pe noi din moartea cea sufletească, ca să înviem Lui și să Te lăudăm pe tine așa : 

Bucură-te, că pe cei morți i-ai chemat la viață;

Bucură-te, că ai propovăduit pe Biruitorul morții;

Bucură-te, învierea sufletelor omorâte de păcat;

Bucură-te, bogăția necheltuită a săracilor;

Bucură-te, lauda slugilor Cuvântului;

Bucură-te, că nu treci cu vederea pe cei păgubiți;

Bucură-te, toiag sfințit al pocăinței;

Bucură-te, că nu suferi pe cei mândri;

Bucură-te, că ai fost vrednic de darul arhieriei;

Bucură-te, că ne păzești de săgețile vrăjmașului;

Bucură-te, că pe toți scoți din adâncurile deznădejdii;

Bucură-te, că însutit rod ai adus întru răbdare;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                            CONDACUL 11

Pe cei ce furaseră o capră ai rușinat, învățându-i din fapte dreptatea, iar noi, după dreptate, lăudăm pe Dătătorul a toată bunătatea cu cântarea de: Aliluia !

                                         ICOSUL 11

Pe diaconul cel biruit de slava deșartă l-ai pedepsit cu voia Domnului, dar iarăși l-ai vindecat, izbăvindu-l din muțenie; de vorbirea cea deșartă izbăvește-ne pe noi Sfinte, ca să îți strigăm în tăcere cu glasul inimii așa:

Bucură-te, smerirea celor biruiți de mândrie;

Bucură-te, învătorul nerătăcit al umilinței;

Bucură-te, oglinda ierarhilor;

Bucură-te, dascăl iscusit al rugăciunii;

Bucură-te, cărare sfințită a pocăinței;

Bucură-te, că pe căile smeritei cugetări ne îndreptezi;

Bucură-te, far ce strălucești sufletele rătăcite;

Bucură-te, pod al întâlnirii cu Hristos Cel Smerit și Blând;

Bucură-te, îndreptătorul preoților pe calea înțelepciunii;

Bucură-te, că ai moștenit slava vieții veșnice;

Bucură-te, că te înduri de cei săraci;

Bucură-te, lauda slugilor Cuvântului;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                  CONDACUL 12

Cu îngerii împreună ai slujit, pentru viețuirea ta curată, ca unuia fără de trup, iar noi, din gurile de lut aducem Împăratului puterilor cerești cântarea de: Aliluia !

                                         ICOSUL 12

Cine nu se va minuna de milostivirea ta Sfinte Spiridon, căci din turma ta ai dat oi furilor prinși asupra faptei și pe toți ai izbăvit din nevoi, ca să cânte ție cu mulțumire:

Bucură-te, candelă a milostivirii cerești;

Bucură-te, că untdelemn a izvorât din candelă prin rugăciunea ta;

Bucură-te, scutul cel sfințit al credincioșilor;

Bucură-te, ajutorul celor împresurați de multe nevoi;

Bucură-te, lumina bucuriei celor lipsiți;

Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;

Bucură-te, că nu cruți nici o osteneală pentru folosul credincioșilor;

Bucură-te, limanul bucuriei celor necăjiți;

Bucură-te, că ne izbăvești de tulburarea ispitelor;

Bucură-te, vistierie neîmpuținată de minuni;

Bucură-te, lauda cea prisositoare a credincioșilor;

Bucură-te, încununarea celor smeriți;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, nădejdea celor necăjiți !

                                 CONDACUL 13

O, Sfinte Ierarhe Spiridon, cununa ierarhilor milostivi și limanul credincioșilor, stând ca un prea sfințit înaintea tronului Arhiereului Celui Mare, adu-ți aminte și de noi, cei împresurați de multe necazuri, și ne izbăvește de durerile cele amare, ca să ne veselim de dulceața cântărilor de : Aliluia !

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH SPIRIDON

O, Sfinte Ierarhe Spiridon, lauda Trimitundei și icoană a ierahilor smeriți și înțelepțiți de Ahiereul Cel Mare, cu pașii rugăcunilor tale străbate și sufletele noastre pustiite de păcat și covârșite de prea multe întristare. Pleacă urechea ta și ascultă suspinurile, necazurile și nevoile noastre. Mulțimea păcatelor noastre ne-a adus deopotrivă sărăcie trupească și sufletească. Îndepărtatu-ne-am de Hristos și a fugit de la noi toată bunătatea inimii. În nevoi de tot felul călătorim pe marea acestei vieți și nu avem pe cine să potolească valurile cele sărate ale ispitelor. Din toate părțile suntem cuprinși de vrăjmașii văzuți și ne văzuți, dar noi înșine suntem cei mai mari vrăjmași ai sufletelor noastre, pe care în toată vremea le rănim cu sabia păcatului.

Cine va auzi suspinurile noastre și spre lacrimile noastre cine va privi ? Cine va ridica de la noi povara cea greu de purtat a necazurilor de tot felul. Ci tu, Sfinte Spiridon, cel ce te-ai milostivit de cel sărac și șarpele în aur ai prefăcut și inima noastră ce s-a făcut sălaș al șerpilor patimilor o arată vistierie de gânduri ale înțelepciunii. Din pagubă ne scoate, cel ce ești apărător al dreptății și sărăcia sufletelor noastre o acoperă cu veșmântul strălucitor al rugăciunii tale. Foametea noastră cea sufletească o potolește cu pâinea rugăciunii tale și curgerea patimilor noastre o oprește cu zidul gândului smerit. În toate nevoile noastre cercetează-ne și ne miluiește, ca pururea să aducem slavă Treimii Celei de viață Făcătoare, Tatălui Celui fără de început, Preaiubitului Său Fiu și Duhului Mângâietor în vecii vecilor.   Amin.