Pagini

27 mai 2014

Sfantul Iuliu Veteranul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sfantul Iuliu VeteranulSfantul Iuliu Veteranul este praznuit pe 27 mai. A facut parte din legiunea romana din cetatea Durostorum, oras din provincia Moesia Inferior (astazi Silistra). A devenit veteran dupa 20 de ani de slujire in armata. Pentru ca refuza sa aduca jertfa zeilor, este amenintat cu taierea capului. Sfantul Iuliu Veteranul nu se infricoseaza la aflarea acestei pedepse, dimpotriva, o considera o incununare a vietii sale pamantesti.
In procesele verbale de judecata, prezente in "Acte martirice", aflam si marturisirea lui Iuliu Veteranul: "Acela (Iisus Hristos) a murit pentru pacatele noastre, ca sa ne daruiasca viata cea vesnica. Hristos Dumnezeu ramane in vecii vecilor. Pe Acesta de-L va marturisi cineva, va avea viata vesnica; iar cel ce-L va tagadui va avea pedeapsa vesnica“.
Dupa mai multe incercari de convertire, Sfantul Iuliu Veteranul le raspunde: "De voi trai impreuna cu voi, va fi pentru mine moarte. Daca voi muri inaintea Domnului Hristos, voi trai in vesnicie. Am ales sa mor pentru un timp, ca sa traiesc in vesnicie cu sfintii".

Ca urmare a acestui raspuns, dregatorul Maxim a poruncit ca lui Iuliu Veteranul sa i se taie capul. A primit moartea in cetatea Durostorum, pe 27 mai 298.

15 mai 2014

SF. PAHOMIE CEL MARE – pilda si pentru noi

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Pe 15 mai este ziua praznuirii Sfantului Pahomie cel Mare, un stalp duhovnicesc dintre cei mai inalti ai monahismului egiptean al secolului de aur, al IV-lea, intemeietor de traditie cenobitica dupa o “regula” primita prin descoperire directa de la Dumnezeu, daruit cu aproape toate harismele minunate ale Duhului Sfant si ale carui viata, pilde si invataturi sunt la fel de vii si de folositoare si pentru noi, cei mai decazuti crestini din mijlocul noului Babilon care a devenit lumea de astazi…
Continuare aici :

14 mai 2014

Sfantul Isidor din Hios

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                     Astazi biserica ortodoxa sarbatoreste pe Sfantul Isidor din Hios




                                          Sf.Mc.Isidor din Hios; Sf.Sfintit Mc.Terapont

In anul dintai al imparatiei lui Decie, a iesit porunca imparateasca, in toate partile stapanirii Romei, ca sa se scrie, sa se numere ostasii si sa se randuiasca cetele. Si au mers corabiile unui voievod, Numerian, la ostrovul (insula) Hios, in care erau adunati cei inscrisi la oaste. In acea vreme era in ostrovul acela, Sfantul Isidor, cu neamul din Alexandria. Cu trupul era tare si viteaz, iar cu credinta crestin, avand viata placuta inaintea lui Dumnezeu. Toate zilele sale si le petrecuse in post si in infranare, iar in lucrurile cele bune umbla cu intreaga intelepciune. De desertaciunile si desfatarile lumii acesteia se ferea si fugea de necuratiile paganesti. Acesta, pentru vitejia sa, s-a scris in oaste si s-a randuit in ceata lui Numerian.

Dupa aceea a iesit alta porunca de la imparat, ca toti cei ce cinstesc pe Hristos sa se inchine zeilor paganesti; iar cei ce nu vor sa se inchine sa fie siliti cu munci. Mai ales daca cineva s-ar afla intre ostasi, crezand intru Hristos, acela sa fie silit in tot chipul la inchinaciune idoleasca si la jertfe, randuite dupa obiceiul vechi al Romei. Atunci un ostas oarecare, cu numele Iulie, apropiindu-se de voievodul Numerian, i-a spus ca fericitul Isidor este crestin. Deci, voievodul indata a poruncit sa prinda pe sfantul si sa-l puna inaintea nedreptei sale judecati. Pranzindu-l si aducandu-l, l-a intrebat: "Cum te numesti?" Raspuns-a sfantul: "Ma numesc Isidor". Zis-a voievodul: "Oare tu nu voiesti sa te supui imparatului Decie si sa aduci jertfe zeilor?" Raspuns-a Sfantul Isidor: "Si cine sunt zeii vostri, ca eu, fiind crestin, sa le aduc jertfa? Oare nu sunt idoli surzi si orbi, neavand nici o simtire?"

Zis-a voievodul: "O, ce rea si necurata hulire! Cu adevarat omul acesta este vrednic de mari munci si pedepse". Grait-a sfantul: "Vrednic sunt ca pentru Dumnezeul meu sa patimesc tot felul de munci si sa sufar moarte, ca Stapanul meu sa ma invredniceasca cetei sfintilor mucenici, care au murit mai inainte de mine pentru numele Lui cel sfant. Si stiu ca cei ce cred si nadajduiesc in Hristos nu mor niciodata, pentru ca asa a zis Domnul nostru: Cel ce crede in Mine de va si muri, viu va fi. Numerian a zis: "Vei jertfi idolilor ca sa fii viu, sau nu?" Raspuns-a sfantul: "Chiar de vei ucide trupul meu, dar peste suflet nu vei putea stapani; insa, de acum, munceste-ma precum voiesti, pentru ca am pe adevaratul si viul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Care acum petrece in mine si va fi tot cu mine si dupa moartea mea; iar eu sunt si voi fi in El, neincetand a marturisi preasfant numele Lui, pana ce sufletul este in trupul meu".

Zis-a voievodul: "Macar odata jertfeste legii imparatesti si dupa aceea vei face ce poftesti. Raspuns-a sfantul: "Paganule, nu ma vei putea amagi pe mine cu mestesugul tau, pentru ca cel ce s-a lepadat odata de Domnul sau, mai poate sa se numeasca credincios? Adica, daca cineva este necredincios in putin, apoi este necredincios si in mult; iar mie sa nu-mi fie in gand a face ceva necredincios si neplacut Domnului meu". Zis-a voievodul: "Isidore, eu te sfatuiesc de bine, asculta sfatul meu; iar de nu vei asculta, voi pune cumplite munci pe tine, pana ce vei marturisi marirea zeilor nostri".

Atunci Numerian a poruncit la patru ostasi, ca sa-l dezbrace si sa-l bata cu vine de bou fara mila. Fiind sfantul batut, ii ziceau cei ce stateau imprejurul lui: "Isidore, supune-te voii imparatesti, mai inainte pana a nu muri in munci". Sfantul a raspuns lor: "Eu ma supun voii si poruncii Domnului meu, Imparatul Cel ceresc si vesnic; pe Acela Il marturisesc, Il cinstesc si nu-L voi lasa, nici nu ma voi lepada de El, ca si eu sa nu fiu lepadat de El in ziua Judecatii!" Dupa acea bataie, muncitorul il amagea pe sfant cu momeli si il infricosa cu ingroziri, vrand sa-l plece la a sa paganatate; dar nimic n-a sporit, ci auzea de la dansul numai dosadiri si ocari pentru el si zeul sau. Deci, umplandu-se de manie, a zis: "Eu voi porunci, ca sa taie limba ta cea necurata". Raspuns-a sfantul: "Chiar si limba mea de o vei taia, tot nu vei lua din gura mea marturisirea numelui lui Iisus Hristos". Si indata i-au taiat limba mucenicului dupa porunca muncitorului; insa, sfantul, si dupa taierea limbii vorbea bine, slavind pe Hristos, adevaratul Dumnezeu.

Voievodul, cupranzindu-se de spaima, a cazut la pamant si si-a pierdut limba sa si a ramas mut; incat dupa ce l-a ridicat de la pamant nu putea sa vorbeasca nimic, fara numai prin semne spunea si, cerand hartie, a scris pe dansa aceste cuvinte: "Pe Isidor cel ce nu voieste sa se supuna poruncii imparatesti, poruncesc sa-i taie capul cu sabia". Aceasta citindu-se, sfantul mucenic a strigat cu bucurie, zicand: "Multumesc Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca nu m-ai departat pe mine de la dar si de la mila Ta. Te laud pe Tine, Stapane, viata si suflarea mea, si cint Tie, Doamne, puterea mea si luminarea mintii mele, Cel ce mi-ai dat mie limba neincetata, ca sa slavesc maririle Tale". Dupa acestea calaul, luand pe mucenic, l-a dus la taiere. Si mergea Sfantul Isidor bucurandu-se, mergand inainte la junghierea sa, ca un mielusel fara de prihana. Deci, cautand spre cer cu luminoasa fata si cu ochii veseli, graia: "Sfinte Stapane, multumesc Tie ca ma primesti pe mine acum, cu bunavoirea Ta, intru locasurile Tale si in locurile cele de odihna".

Sosind la locul la care era sa se savarseasca, a cerut vreme spre rugaciune si, rugandu-se, si-a plecat sub sabie cinstitul lui cap. Astfel s-a taiat pentru Hristos, Care Si-a plecat pe Cruce Sfantul Sau cap, pentru noi. Dupa taierea capului Sfantul Mucenic Isidor, cinstitul lui trup a fost aruncat spre mancarea cainilor si fiarelor. Dar un oarecare Amonie, prieten al lui si crestin tainuit, a luat sfantul lui trup si, sapand in taina un mormant impreuna cu ceilalti frati credinciosi, l-au pus in pamant, ca pe o vistierie de mare pret.

Apoi singur s-a facut urmator nevointei celei patimitoare. Pentru ca, plecand Amonie cu corabia spre Elespont in Cizic, s-a incununat cu cununa muceniceasca. Apoi moastele cele cinstite ale Sfantului Isidor, venind din Efes oarecare dreptcredincioasa femeie, anume Mironia, le-a scos din pamant si le-a uns cu miresme de mult pret si, infasandu-le cu panza curata, le-a pus la un loc cinstit, deasupra carora, dupa incetarea prigoanei, a zidit o biserica in numele lui, iar bolnavii luau tamaduiri de la cinstitele lui moaste, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh. Amin.
SURSA Crestin ortodox.ro

13 mai 2014

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


                           Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mintea mea cea mult pribeagă
 Şi de slavă râvnitoare, 
Strângeţi gândul şi ţi-l leagă
De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
 (La vorbiri politiceşti),
 Graiurile din Scriptură 
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
 Gustă şi miros de moarte
 Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane” 
Răsfăţate-n vorbe moi,
 Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă 
La aceste trecătoare, 
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare - 
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!

12 mai 2014

Sfântul Mc Ioan Valahul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...Hristos a înviat!

Sfantul Mucenic Ioan Valahul, s-a nascut in Tara Romaneasca in vremea domnitorului Matei Basarab. 

Sfantul Mucenic Ioan Valahul la varsta de 15 ani a fost prins ca ostatic de catre turci si dus la Istambul, unde dupa doi ani a primit moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan Valahul nu ni s-au pastrat, existand posibilitatea ca trupul său sa fi fost aruncat in apele Bosforului sau ingropat de crestini intr-un loc din jurul Istanbulului. Viata Sfantului Ioan Valahul, a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme care martor al patimirilor lui , fiind tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.
Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul (sec. 17), desi foarte scurta, este ca un adevarat roman, transfigurat insa de puterea credintei. De bun neam muntenesc, Ioan este luat rob de turci la numai 15 ani. Era frumos la chip si bine legat la trup, ager la minte si curat la inima. I. P. S.Bartolomeu Anania spune ca «trupul minunat al tanarului era ca o biserica in care fumega, plina de miresme, catuia sufletului sau curat si jertfelnic». Pe drumul spre Stambul, un pagan pervers pune ochii pe el si-l cumpara pe un pret bun, cu gandul de a-l sodomiza. «Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!». «Ba – raspunde tanarul – stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!». Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan, iar judecata vizirului il da vaduvei celui ucis, spre a face cu el ce va voi. Femeia, cucerita de frumusetea lui, il ispiteste timp de peste 2 ani sa treaca la legea ei si sa-i devina barbat, dar Ioan nu cedeaza: «Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine!». In cele din urma, infuriata, vaduva il facu sa ajunga in temnita, unde fu chinuit din greu, iar in cele din urma dat mortii, prin spanzurare. Dar el primi senin cununa muceniciei, la 12 mai 1662, uimindu-i chiar si pe proprii calai si ramanand pilda vesnica de credinciosie pentru intreaga suflare ortodoxa.

5 mai 2014

Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov catre Maicuta Domnului

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Atotmilostivă, 
Împărăteasa mea,
Preasfântă Doamnă, 
Fecioară Preacurată,
Născătoare de Dumnezeu, 
Marie,Maica lui Dumnezeu 
Singura şi neîndoielnica mea Nădejde
Nu te scârbi de mine 
Nu mă depărta, nu mă părăsi 
Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă,vezi-mă
 Stăpână,ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă Preacurata.





RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI, DIN PRAVILA SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV


Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, acoperă-mă şi mă păzeşte, robul tău, de toată răutatea sufletului şi a trupului şi de tot vrăjmaşul cel nevăzut şi văzut.


"Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre".

Bucură-te şi te veseleşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi te roagă pentru robul tău. Doamnă şi Stăpână a îngerilor şi Maică a creştinilor, ajută-mi mie robului tău. O, Marie, cu totul fără de prihană, bucură-te, Mireasă nenuntită. Bucură-te, bucuria celor necăjiți şi mângâierea celor scârbiți! Bucură-te, hrana celor flămânzi şi limanul celor înviforați! Bucură-te, Cea mai sfântă decât sfinții şi decât toată zidirea mai cinstită! Bucură-te, sfințenia Tatălui, lăcaşul Fiului şi umbrirea Sfântului Duh! Bucură-te, palatul de lumină al lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratul tuturor! Bucură-te, lauda creştinilor şi ajutătoarea cea gata a celor ce te cheamă pe tine!

Preasfânta Stăpâna mea, păzeşte-mă sub acoperământul tău, căci în preacuratele tale mâini îmi pun duhul meu. Fii ajutătoare şi acoperământ sufletului meu în ziua cea înfricoşătoare a judecății şi roagă-te pentru mine, nevrednicul, să intru curat şi limpezit în rai. Să nu mă lepezi, Doamna mea, pe mine, robul tău, ci ajută-mi mie şi dă-mi împlinire cererii. Izbăveşte-mă de toată primejdia, bântuiala, nevoia şi neputința, mântuindu-mă în viața aceasta de acum de tot vrăjmaşul văzut şi nevăzut, umblând cu plăcere de Dumnezeu în voia iubitului tău Fiu şi Dumnezeului nostru, iar la ziua cea înfricoşătoare a judecății izbăvindu-mă de veşnică şi grozavă muncă, să mă închin, să mulțumesc şi să slăvesc întru tot sfânt numele tău în vecii vecilor. Amin!

Bucură-te, Cea plină de har!
Bucură-te, Ceea ce eşti preafericită!
Bucură-te, Cea preabinecuvântată!
Domnul este cu Tine!

3 mai 2014

Femeile mironosite

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Dintre marile virtuti care au impodobit viatasfintelor femei mironosite, cele mai alese au fost ravna lor sfanta pentru Hristos, evlavia si barbatia de suflet. Cata paza si intarire au pus iudeii si Pilat peste mormantul lui Hristos Mantuitorul nostru ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea si sa-L fure. Piatra mare au rasturnat peste Mormantul Domnului, cu peceti au sigilat piatra, ostasi tari si inarmati au pus de straja. Insa toate acestea nu le-au speriat si infricosat pe sfintele femei mironosite. Ravna lor cea mare, sfanta evlavie si barbatia lor de suflet au trecut peste toate intariturile iudeilor, nebagand seama de toata paza mormantului. Un cuget si un gand stapanea mintea si inima lor: sa slujeasca cu toata credinta si evlavia la inmormantarea Preascumpului Mantuitor.

A zis oarecand Solomon: „Femeie barbat cine a vazut?“ Dar iata aici femei mai barbati decat barbatii. Barbatii, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru, cel fierbinte si tare in credinta, de trei ori s-a lepadat de Domnul, pentru care, mai pe urma, s-a cait si a plans cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile care din fire sunt fricoase si neputincioase si care, de multe ori, se infricoseaza, chiar acolo unde nu este frica, aici, in slujba inmormantarii Preasfantului nostru Mantuitor se arata mai tari si mai barbatoase decat barbatii. Nu se tem de groaza iudeilor, de indrazneala ostasilor nu se infricoseaza, nici straja de la mormantul Domnului nu le tulbura inima.

Ucenicii, barbati, se tem si se risipesc in toate partile, cum le proorocise Mantuitorul mai inainte. Sfintele femei se aduna. Aceia se ascund, ele ies la iveala, merg la pravalie si cumpara mir si aromate, ca sa unga trupul cel de viata facator al lui Hristos. O, fericite femei, cum nu v-ati temut sa umblati noaptea singure si cum ati indraznit sa va apropiati de acel loc, pe care il pazeau ostasii imparatesti si cum nu v-ati inspaimantat, ci cautati sa pravaliti pietre, sa stricati pecetile, sa deschideti mormantul si sa ungeti cu arome Trupul Domnului? Aceste ispravi ale voastre au pornit din ravna cea sfanta, din evlavia si barbatia cea mare a sufletelor voastre.

Femei neputincioase erati cu firea, dar nu cu mintea si inima voastra, caci intru nimic nu s-au aratat la voi cele ale neputintei femeiesti, ci toate ispravile voastre mai presus de barbatia barbatilor s-au suit. Cu adevarat la voi s-a implinit Scriptura, care zice ca: „Puterea Mea se desavarseste in slabiciune“ (II Corinteni 12, 9) si iarasi Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Corinteni 1, 27; Psalm 8, 2; Matei 21, 16). Cu adevarat in inima voastra erau cuvintele Preasfantului nostru Mantuitor, care a zis: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida“ (Matei 10, 28). Si iarasi zice Duhul Sfant: „Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toti cei ce nadajduiti in Domnul“ (Psalm 30, 26). Voi mai inainte de Apostoli, fapta Apostolilor ati aratat-o. Voi, mai inainte de Sfintii Mucenici, credinta si barbatia de suflet a lor ati lucrat-o... De aceea, mai inainte de Apostoli v-ati invrednicit a propovadui Invierea Domnului.

Unde mai sunt acum femei crestine, iubitoare de Hristos, tari in credinta si in fapte bune, ca femeile mironosite din Sfanta Evanghelie? Si totusi, numarul sfintelor femei in Biserica crestina s-a inmultit, intrecand, uneori, pe cel al barbatilor.

Sa ne gandim la numarul mare al sfintelor mucenite, precum: Tecla, cea intocmai cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisa pentru Hristos de tatal ei; Ecaterina, Irina, Maria, Sofia cu cele trei fiice ale ei, Fevronia, Tatiana sau Filoteia de la Arges. Mare este si numarul cuvioaselor care s-au nevoit prin manastiri si pustietati si au ajuns vase ale Sfantului Duh si facatoare de minuni. Dintre acestea, amintim doar cateva, precum: Maria Egipteanca, Eufrosina, Xenia, Pelaghia, Melania, ca si cuvioasele Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla si multe altele.

Toate aceste cuvioase sunt mirese ale lui Hristos, ucenice ale sfintelor mironosite si rugatoare ale Bisericii pentru noi toti.

Parintele Ilie Cleopa