„Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire
grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si
calatorie la cer. Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le
indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip
nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in
vistierie necontenit, ridicandu-l spre Dumnezeu ca sa stea inainte
incununat si infrumusetat in taina”.
Sfantul Grigorie Sinaitul
Parintele Efrem Katunakiotul este astazi unul din cei mai apreciati
duhovnici aghioriti. In varsta de aproape 80 de ani, a fost unul dintre
ucenicii binecunoscutului gheron Iosif Isihastul. Daca ceilalti ucenici
ai Cuviosului Iosif au preluat conducerea a cate unei manastiri
aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia
Katounakiei unde vietuieste cu trei ucenici. Redam mai jos, in
traducere, cateva din sfaturile sale adresate monahilor simonopetriti,
despre ascultare.
Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce
harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum,
in locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui
Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile,
putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia,
nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin
ascultare Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea
de duhovnic ne mantuie.
Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani si prin ascultarea lui
s-a vindecat. Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si
cand zicea o data rugaciunea lui Iisus demonul se tulbura. Cand zicea
rugaciunea a doua oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand
zicea rugaciunea, demonul disparea. Faci ascultare? Ai harul lui
Dumnezeu, esti pentru rai. Sa stiti ca diavolul nu se teme de noi, nici
macar nu ne ia in seama. El fuge de noi cand vede Harul lui Dumnezeu pe
care il avem datorita ascultarii de duhovnic.
Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de Dumnezeu. Nu faci
ascultare? Fa ce vrei: rugaciune, post, asceza, etc. – nu mantuiesc.
Numai ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu
Hristos, Care S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe
Cruce.
Duhovnicul poate sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata.
Duhovnicul va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru dansul, dar cel
care face ascultare nu.
Prin duhovnic vorbeste Hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme
se aseamana in ascultare cu Hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e
ratacita, Dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc.
Pe duhovnicul tau, asadar, sa-l vezi ca pe Hristos. Sa nu-l intristezi.
L-ai intristat pe duhovnic, L-ai intristat pe Dumnezeu. Eu am experienta
personala a neascultarii si a constrangerii duhovnicului meu, Nichifor.
L-am constrans zicandu-i: „Daca nu facem aceasta… plec.” Parintele
Nichifor a fost nevoit sa accepte. Cand m-am intors la chilia noastrã,
parintele mi-a spus: De ce, mai copile, m-ai silit sa facem lucrul asta?
Dupa ce mor eu, vei putea sa faci ce vrei”.
Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca
m-am indepartat de Dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu
numai ca am pierdut harul rugaciunii, insa am fost si „biciuit” de
Dumnezeu.
Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva? E cu adevarat infricosator.
Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa fie luat de diavol.
Cat valoreaza duhovnicul, cu frica de Dumnezeu, nu valoreaza intreaga lume, nu valoreaza tot Sfantul Munte.
Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu si la Maica Domnului faci
ascultare. Iar Hristos, Care a facut desavarsita ascultare la Tatal
Ceresc te primeste, te aude, te face asemanator Lui. De aceea, cel ce
face ascultare va avea o dubla cununa in slava vesnica.
Daca te trimite duhovnicul pe luna si te duci, esti in ascultare. Il odihnesti pe duhovnic? Il odihnesti pe Dumnezeu.
Cand m-am dus eu la duhovnicul Iosif, duhovnicul vostru era incepator.
Parintele Iosif mereu il incerca, dar duhovnicul vostru nu stia nimic
decat blagosloviti si sa fie blagoslovit. Adesea parintele Iosif ii
striga cand mergeam eu pe acolo: „Vavuli fa-ne cafea”, si duhovnicul
vostru Efrem raspundea: „Sa fie blagoslovit” si fugea sa indeplineasca
porunca. Cum se indeparta, parintele Iosif zicea incet: „Fii
binecuvantat intotdeauna!” si se ruga pentru el. Duhovnicul vostru a
primit mult har tocmai datorita ascultarii la parintele Iosif.
Demonizatul acela care a facut desavarsita ascultare la cei doi batrani
si care s-a tamaduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum îi sopteau
demonii: „Pleaca de la batranii la care esti si coboara pe tarm, pe
stanci. Batranii astia mananca, dorm, se roaga prea putin. Ca sa iesim
trebuie multa rugaciune si post.” Si desigur ziceau adevarul, insa era o
cursa a diavolilor pentru ca sa-l scoata de sub ascultare. Siliti de o
alta putere au marturisit: „Daca reuseam sa te scoatem de la batrani si
sa te facem sa cobori pe stanci, spre tarm, te-am fi aruncat incet-incet
in deznadejde si te-am fi facut sa sari in mare, adica sa te sinucizi”.
Prin ascultarea lui a invins demonii si s-a vindecat.
Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce inseamna duhovnicul, ce inseamna ascultarea de duhovnic!
Facandu-mi eu odata voia si plantand pomi, toti s-au uscat. Cei pe care
i-am plantat cu binecuvantarea parintelui Nichifor s-au prins, desi
parintele Nichifor nu era dintre monahii rugatori.
Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui,
sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului
tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu
cea in care acel monah a zis: „am duhovnic” si prin aceasta au disparut
dracii i s-a intamplat si tatalui parintelui Amfilohie. Parintele
Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l
ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar!… Cand tatal lui
tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera muribundului si
vazandu-l foarte tulburat il intreba:
- De ce esti, tata, atata de tulburat?
- Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar parintele Amfilohie i-a spus:
- Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub
ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am
duhovnic. Eu sunt ascultator”.
Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii,
cu topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are
duhovnic, demonii s-au fãcut nevãzuti. Numai diavolul stie ce putere are
duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul? Du-te! Urca-te pe
luna, nu te teme! Orice vrea duhovnicul, sã fie fãcut. Nu te
intereseaza. Nu intereseaza decat ascultarea. Ai facut ascultare, mergi
in Rai, nu ai facut, mergi in Iad.
N-ai venit sa te impartasesti de zece ori pe zi, sa faci rugaciunea
mintii, privegheri sau posturi. Toate nu valoreaza nimic fara ascultare.
Ai facut ascultare, mergi in rai, ai facut neascultare, mergi in Iad!
Adam a facut neascultare si a ajuns in iad! Noi calugarii spunem putine
cuvinte: ASCULTARE DE DUHOVNIC = VIATA, NEASCULTARE = MOARTE. Ai facut
ascultare, ai facut totul. Eu nu spun ca celelalte nu ne folosesc, insa
sunt pe planul doi. Imi amintesc ca odata, pe cand traia duhovnicul
Iosif, l-am judecat intr-o problema. M-am dus seara sa ma rog si nu
puteam de loc sa inaintez in rugaciune: „Doamne Iisuse….Doamne Iisuse…”
mai mult nu puteam.„Undeva am gresit” m-am gandit. „Undeva am pacatuit”.
Ia sa vedem in ziua precedenta, unde am mers, ce am facut, ce am spus.
Am gasit: l-am judecat pe duhovnicul meu. Ziua urmatoare era duminica si
trebuia sa slujesc la Sfantul Altar. Acum ce era sa fac? Rugaciune!
„Dumnezeul meu, iarta-ma caci mi-am judecat duhovnicul. Am gresit, imi
cer iertare” Dar nimic! „Dar Petru, Doamne, Te-a tagaduit de trei ori si
l-ai iertat. Eu nu Te-am tagaduit, ci doar l-am judecat pe duhovnicul
meu. Acum ma pocaiesc si-mi cer iertare”. Nimic! Iau din nou metaniile,
dar rugãciunea nu inainteaza. Au inceput lacrimile. Am varsat rauri de
lacrimi. „Pe cuvioasa Maria Egipteanca ai iertat-o cand s-a pocait si pe
multi pacatosi ai iertat. Pentru mine nu exista mila, nu exista
iertare?”
Au trecut asa trei ore. In sfarsit simt o pace, o dulceata, o bucurie
inlauntrul meu. Atunci incepe si rugaciunea, singura: „Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-ma”. Deci nu-i acelasi lucru sa judeci un strain cu
a-l judeca pe duhovnicul tau. Vai tie! L-ai judecat pe Insusi Dumnezeu.
Singurul om pe care l-am iubit si singurul om de care m-am temut a fost
parintele Iosif. Duhovnicul poate sa-ti spuna un cuvant mandru sau
sucit. Tu fa-ti ascultarea ta, fa ascultare desavarsita. Rodul
desavarsitei ascultari l-am incercat la duhovnicul Iosif. O sa ma
intrebi desigur care este? Nu ma temeam de Dumnezeu, nici macar nu ma
temeam. Gura duhovnicului ce zice? Sa fie blagoslovit…fa ascultare fara
deosebire.
Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Sa faci ce spune duhovnicul fara
sa analizezi, fara sa cercetezi si fara sa murmuri. Construieste pe
smerenie. A zis duhovnicul asa? Sa fie blagoslovit. De nimic sa nu te
ingrijesti de vreme ce faci ascultare. Te vei mantui, o sa mergi in Rai.
Un diacon ii zice duhovnicului: „Parinte vreau sa merg sa fac baie in
mare pentru sanatate”. „Nu te du copile pentru cutare sau cutare motiv”.
„Ba ma duc sa fac baie”. Si se duse… Facu baie si in timp ce se scalda
un rechin l-a omorat. Mai tarziu i-a scos marea trupul sfasiat la mal.
Unde s-a dus sufletul lui?
Ascultarea aduce iluminare, lacrimi si rugaciune. Daca n-ai ascultare,
chiar daca le ai pe acestea, le vei pierde. Cat de mult il cinstesti si
il iubesti pe duhovnic, atat de mult primesti. Harul ascultarii il
inconjoara pe ascultator ca o flacara si de aceea nu-l poate prinde
diavolul. Daca lipseste aceasta flacara, diavolul ne va devora.
Teologia (cuvantarea de Dumnezeu) este rezultatul rugaciunii, iar
rugaciunea este rezultatul ascultarii. Cand faci ascultare o sa gasesti
si rugaciune si teologie (cuvantare de Dumnezeu). Cand insa nu faci
ascultare nu gasesti nimic. Primul lucru, sau mai bine zis radacina,
este ascultarea. Ai facut ascultare? O sa gasesti rugaciune. Se poate sa
o gasesti acum sau sa o gasesti maine.
Intrebare: Si daca duhovnicul da o porunca gresita?
Raspuns: Niciodata nu ajungi tu rau, pentru ca la mijloc este ascultarea.
Cu cat mai mult devotament, abnegatie, iubire si credinta ai in suflet,
cu atat nu ai impotriviri launtrice. Cand insa ai ceva cu duhovnicul
tau, sa stii ca nu esti una cu el, ca nu-l iubesti si n-ai credinta in
el. Cu cat ai mai multa credinta in duhovnic, ca atat ai mai putina
grija. Cand nu esti unit cu duhovnicul simti o impotrivire, ai un „spin”
inlauntrul tau.
Cu cat ai mai mult devotament si ascultare fata de duhovnicul tau, cu atat o sa ai mai multa ravna.
Cel mai bun zel e la inceputul vietii calugaresti. Esti devotat
duhovnicului. Cand te unesti cu duhovnicul e zelul cel mai bun. Cand
vezi fata duhovnicului ca pe a lui Hristos, totul merge bine. Cand vezi
greseli la duhovnic, e vai de tine!
Odata mi-a zis cineva: „Parinte staret vreau sa merg la duhovnic sa ma
spovedesc pentru asta si asta. Sfintia ta ce zici?” „Fa 1000 de
metanii”. „Sa fie blagoslovit”. Si n-a mai zis nimic la duhovnic. Asta
e, sa zicem, credinta, atasamentul, unirea custaretul.
Ah, fericita ascultare! Parintilor, eu ce sa zic? Cand eram sub
ascultare alt har aveam, alta rugaciune. Pluteam, ca sa spun asa in aer.
Acum sunt staret. O sa ziceti ca nu am cautat asta, ca Dumnezeu mi-a
dat. Da, insa imi amintesc starea de ucenic. Cea mai buna stare pentru
monah este starea de ucenic, de ascultator. Puterea ascultarii se vede
din urmatoarea intamplare. Era intr-o marti si spre seara mi-au venit
niste ganduri contra duhovnicului meu, parintele Iosif, pentru ca ne-a
pus sa semnam o scrisoare. Avea si dreptate, dupa cum s-a dovedit
ulterior. Sambata merg la slujba cu parintele. Cum mã vede imi zice:
„Parinte, ai ceva contra mea, ceva te separa de mine, ai ceva inlauntru.
Nu te desparti de duhovnic, nu te rupe de mine!” Eu uitasem ca l-am
judecat, uitasem gandurile. „Parinte, zic, nu-mi amintesc sa am un gand
care sa ma separe de sfintia ta.” „Si totusi ai ceva care te separa de
mine. Cum te-am vazut, am stiut. A stiut sufletul meu ca ai ceva ganduri
care te separa de mine.” „Parinte, nu-mi amintesc nimic!” “Sa incerci
sa-ti amintesti!”
Dupa ce am terminat Sfanta Liturghie am plecat. Mergand spre chilia mea
si urmarind ce ganduri am avut in aceste zile, mi-am amintit de judecata
pe care i-am facut-o in legatura cu scrisoarea. M-am intors inapoi si
mi-am cerut iertare cu lacrimi.
Calugarul trebuie, deci, sa faca ascultare orbeste, sa nu faca
deosebire. Imi amintesc ca, alta data, m-am dus la chilie sa ma rog. Ma
gaseam intr-o stare harica. Deodata, parintele Procopie, care era ucenic
impreuna cu mine, bate la usa si ma cheama la lucru. Pentru ca stiu ca
harul poate sa vina sa te bucure fie cinci minute, fie o ora, fie doua,
m-am gandit ca acum cand ma gasesc sub lucrarea harului sa profit si
cand se va sfarsi sa merg la lucru. Parintilor, nici nu am apucat sa
termin de gandit ce am zis, ca am si pierdut harul! N-a fost asta
neascultare? Ba neascultare a fost, chiar daca parintele Procopie nu era
duhovnicul meu. Si mi-am zis atunci in sine: „Si neascultarea am
facut-o si rugaciunea am pierdut-o”. De aceea zic: Fa ascultare si vei
gasi rugaciunea. Nu urmari rugaciunea ca ea vine din ascultare.
Primul lucru pe care l-am intalnit noi la parintele Iosif a fost ca
Dumnezeu te mantuieste prin rugaciunile duhovnicului. Ce putem spune e
ca pe cat de unit esti cu duhovnicul, pe atata de mult har primesti. Ca
fierul in foc, se face si el foc. Pe cat il indepartezi de foc, cu atata
se raceste.
Rugaciunea izvoreste din ascultare, nu ascultarea din rugaciune. Fa ascultare acum si in continuare va veni harul.
Parintele Iosif spunea: „Cel ce face ascultare va iesi bine numai si
numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a
folosit lui Iuda ca L-a avut pe Hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui Adam
ca L-a avut staret pe Dumnezeu si ca era in Rai? Nimic! Nu s-a folosit
de Rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie
pe marele Acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si il
batea zilnic? Cu nimic!
Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e
neagra. Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini
judecata?
Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa
te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu… Tu vezi lucrul alb,
iar duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este
ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb,
sa nu crezi nici macar ceea ce vad ochii tai.
Cand esti unit cu duhovnicul te inunda harul. Imi amintesc anii aceia:
suvoi venea harul. Mi-a spus intr-o zi: „N-o sa primesti nimic pana
sambata viitoare”. Cu adevarat moarte a fost pentru mine. Ne minunam cum
se implineste cuvantul duhovnicului, cum il pecetluieste Dumnezeu.
Odata, niste crestini ne-au adus un sac cu cartofi, la arsana. Un ucenic
de-al meu, incepator (acum nu mai este la noi) mi-a spus ca este obosit
si ca nu vrea sa mearga sa-l aduca si m-am dus eu. Jos era oprit un
camion, i-am facut semn. Inauntru erau doi profesori universitari care
imi zic: „Parinte, nu stiti unde sta parintele Efrem?” „Eu sunt”, le
raspund. Iar unul dintre ei imi zice: „Voi monahii sunteti cu adevarat
fericiti, pentru ca traiti cu adevarat viata crestina”.
Cand m-am intors la chilie, i-am povestit ucenicului intamplarea, la
care el mi-a zis cu multa nerusinare: „Mda, cand vin aici ii izgonesti,
iar jos ii inviti aici”. „Ce sa ma fac, mai copile, asa mi-a venit
atunci sa le zic, ii raspund. Acum hai sa ne rugam o ora la chilie”.
Dupa o ora vine la mine si ma intreaba: „Cate rugaciuni ai facut?”
„Atatea”, ii raspund. „Doar atatea? Eu am facut cu mult mai mult si inca
mai pot sa mai fac”. Mi-a zis toate astea cu nerusinare. M-am intors
intristat la mine la chilie. Numai ca nu am plans pentru comportamentul
copilului aceluia. Se duse ucenicul sa doarma. Cum insa sa poata dormi
cand diavolii au inceput sa-l atace? Si numai ce vine la mine la chilie
speriat si-mi spune ce i se intampla. Ii raspund: „Asta ti se intampla
pentru ca l-ai suparat pe duhovnicul tau”. I-am citit o rugaciune, au
trecut toate si s-a culcat linistit.
Cand te faci prost pe tine insuti, pentru ascultare, si daca esti asa
cum iti spun si intrebi pentru toate, incepe Dumnezeu sa-ti dea har.
Parintele Procopie a plecat o data, facand neascultare de parintele
Nichifor. Cand a ajuns la o anumita stare de lepadare a simtit deodata
lipsa harului. Se simtea ca si cum ar fi un alt Procopie care-l
intreaba: „De ce ai plecat?” „De asta si asta!” – ii raspund. „De ce ai
lasat ascultarea si pe duhovnicul tau? Du-te inapoi la ascultarea ta!”
Si s-a intors Procopie.
Nu are importanta cine este duhovnicul. Metania pe care o pui
duhovnicului e lucru mare. Facand ascultare la parintele Nichifor in
anii aceia, am vazut minuni.
Parintele Iosif spunea: „Nici preotia, nici Sfanta Impartasanie, nici
rugaciunea mintii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara
ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!” „Caci
implinind cineva voia altuia si nu pe a sa, infaptuieste nu numai
lepadarea de sufletul sau, ci si rastignire fata de toata lumea.
Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iar de cel ce
se smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul ca acesta
face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemanandu-se Fiului lui
Dumnezeu, Care a implinit ascultarea de Parintele Sau pana la moarte,
iar moarte, pe cruce (Filip, II, 4-11)”.