Pagini

31 iulie 2010

Sfantul Evdochim (Lasata secului pentru Postul Sfintei Marii)


Sfantul Evdochim (Lasata secului pentru Postul Sfintei Marii)
Sfantul Evdochim s-a nascut in Capadocia, din parinti crestini. Ajunge ofiter in armata imperiala, in vremea imparatului iconoclast Teofil (829-842). Datorita virtutilor sale, curatie trupeasca si sufleteasca, grabnic ajutator al celor in suferinta, mult milostiv cu cei nevoiasi, a fost numit de imparat guvernator al Capadociei.
Sfantul Evdochim a trecut la cele vesnice la varsta de 33 de ani. A fost ingropat in Capadocia, iar moastele sale au fost mutate la Constantinopol.
Astazi este Lasata secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului. Biserica Ortodoxa a randuit Lasata secului pentru Postului Sfintei Marii pe data de 31 iulie, insa, daca se intampla miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte.
Pentru credinciosii ortodocsi, Postul Adormirii Maicii Domnului incepe pe 1 august si tine pana in ziua praznicului, 15 august.

29 iulie 2010

PAPUCEII SFANTULUI SPIRIDON





Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:

- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea):

"Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".

Nu asta i se pare insa cea mai mare dintre minunile care s-au petrecut aici. Exista si o alta, mai mare. S-a intamplat anul trecut, atunci cand bisericuta a primit din Grecia, in semn de pretuire, papucul de matase rosie cu care au fost incaltate moastele Sfantului Spiridon. Acolo, in insula Corfu, Sfantul Spiridon e considerat calator. Pleaca noaptea din racla, acolo unde este chemat. Din cauza asta, o data pe an, trupul intreg al Sfantului este dezbracat de vesmintele de ierarh si imbracat cu altele noi. Racla cu tronul arhieresc se deschide, iar vesmintele vechi se taie si se impart celor mai vrednice biserici ortodoxe din lume. Ei bine, in caseta primita la Bucuresti, papucul Sfantului era putin tocit. Iar alaturi se aflau... doua firicele de iarba! Calugarii din Corfu le gasisera lipite de talpa papucului. E absolut imposibil ca cineva sa le fi bagat acolo. Se lipisera singure, in ultima calatorie a Sfantului. Asta i se pare parintelui Iordache cea mai mare minune petrecuta aici, de cand este el preot. Mai mare decat toate vindecarile, decat toate zidurile cladite in jurul sau. Aceasta. Cele doua firicele de iarba.

28 iulie 2010

CELE 3 TREPTE ALE MANIEI... de Parintele Cleopa



Mânia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar să vorbim, după Sfântul Ioan Scărarul, care sunt treptele mâniei.
Mânia se împarte în trei feluri; este mânia numită pe greceste holos, care înseamnă "repede", când omul se mânie repede si tot repede îi trece. Asta nu-i mânie periculoasă. Este ceea ce spune Duhul Sfânt în Psaltire: Mâniati-vă si nu gresiti.
Aceasta-i mânia cea firească. A gresit o dată, a cerut iertare, se împacă. Inima omului este împărtită în trei părti: partea mânioasă, partea ratională si partea poftitoare. Această mânie este dumnezeiască, căci din fire este sădită în sufletul omului, să se mânie asupra păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Mânia ta să nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai căzut".
Când vezi pe un om că te ocărăste sau îti face rău, nu te supăra pe el, că nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrăjmasi dacă era asa. Urăste boala lui, nu pe om, că nu-i vinovat omul, diavolul îl îndeamnă. Urăste boala, că boala-i de la draci, ca să-l facă să te urască, să te ocărască, să te păgubească, să te bată. El nu-i vinovat, că omul este făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, dar cel îndem-nat de diavol asa face.
Mânia cea dreaptă nu urăste, ci împlineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vrăjmasi vostri. Binecuvântati pe cei ce vă blestemă.
Această mânie, holos, este primul grad al mâniei.

A doua treaptă a mâniei este mânia numită catos sau pizmă, pe româneste. Acesta-i un sarpe rău. Acesta când a muscat inima noastră, nu numai că ne mâniem, dar tinem mânie câte o săptămână, două, pe cel care ne-a făcut rău. Aceasta-i grea.
Când omul tine mânie si gândeste: "Lasă că-i răstorn eu planul la acela; lasă că am să-i zic eu; lasă că am să i-o fac eu", si când vei vedea acestea în mintea ta, să stii că ai trecut în treapta a doua a mâniei. Te-a muscat mai mare balaur de inimă. Si să te duci să ceri iertare, să te împaci cu fratele, zicând: "Iartă-mă, sotule; iartă-mă, sotie!", că dacă nu trece această mânie, nu putem zice "Tatăl nostru".
Atunci ar trebui să ne rugăm asa: "si nu ne iartă nouă, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iertăm". Asa ar trebui să ne rugăm, că dacă nu iertăm, altfel nu putem zice "Tatăl nostru". În nici un fel de mânie nu putem zice "Tatăl nostru". Conditia-i pusă de întelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul.

Apostolul spune: Soarele să nu apună întru mânia voastră, iar cel ce a trecut în al doilea grad de mânie, nu numai soarele îl apucă cu mânia, îl apucă si două, trei zile, si o săptămână si o lună.
Apoi este mânia cea mai grea decât toate, zacos, care pe româneste se cheamă zavistie. Asta-i mai rea decât dracul. Este un drac mai rău decât toti dracii, zavistia. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea mânie! Dar de ce se cheamă zacos? Fiindcă zace mult în inima omului. Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu tine mânie numai două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.
S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". Să ferească Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur că-i mai rău decât satana, în Cuvânt la Saul si la David.
Saul era împăratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh necurat, că adeseori cădea la pământ si făcea spume la gură, că îl părăsise Dumnezeu de când l-a ucis pe împăratul Ahab. David venea si-i cânta din harpă psalmi si gonea duhul cel rău de la Saul si îl făcea sănătos si se linistea.
Dar Saul îi multumea lui David că a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, îl părăsea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu.
Căci fecioarele Ierusalimului, după ce au auzit că David, un copil, a bătut pe filisteanul Goliat si i-a tăiat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele băteau din tambure si strigau asa: Bătut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adică îl lăudau mai tare pe David decât pe Saul. Si de atunci Saul a prins ură, tot din iubirea de slavă, a prins mare zavistie, zicând că de-acum David are să fie împărat.
Si atâta zavistie avea, cu toate că David îl tămăduia si izgonea dracul de la dânsul, încât când se scula de jos întreba: "Unde-i David, să-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita după David. Pe cine voia să omoare? Pe doctorul lui, care-l făcea sănătos.
Ai văzut că dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia să-l omoare pe David, ca să nu ajungă împărat.
De aceea spun Sfintii Părinti si mai ales Sfântul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea decât dracul". Asta-i mânia zacos si când se tulbură omul de zavistie, fierea varsă venin în jurul inimii, că partea cuvântătoare a sufletului este în inimă. Atunci se întunecă ratiunea si creierul si partea sentimentală a sufletului omului si degeaba îi spui că aici este alb, că el vede negru. Nu mai vede bine, fiindcă i s-a întunecat mintea si inima de zavistie.
Zacos, adică zace mult în sufletul omului. Za-vistia este mai rea decât toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la începutul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai rea decât dracii. Să ne ferească Dumnezeu, că zavistia este un drac care persistă în inima omului si dacă omul nu se mărturiseste si nu se roagă lui Dumnezeu să-l izgonească, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor să ierte pe cel ce le-a gresit.
Aceasta este treapta a treia a mâniei, care este cea mai periculoasă; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai rău decât toti diavolii.

Deci nu-i de ajuns să zici numai cu buzele: Dumnezeu să te ierte, dar inima ta să fie plină de zavistie si de mânie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caută la inimă. În zadar ne rugăm, când inima noastră e plină de răutate, de zavistie, de răpire si de toată râvna cea rea.
Deci să ne silim cu inima noastră, să o convingem că trebuie să iubim pe fratele nostru si să cerem ajutorul lui Dumnezeu să facem acest lucru si atunci să avem îndrăzneală în rugăciunile noastre către Dumnezeu. Dacă nu, are să se întâmple ce spune Sfântul Isaac Sirul: "Sământă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânie asupra fratelui său".


Să ne păzească Dumnezeu de tot felul de mânie, dar mai ales de mânia zacos. Amin.

SFANTA HRISTINA



Sfanta Hristina s-a nascut in cetatea Tir si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati.
Sfanta HristinaCand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului. Nemultumita de credinta idolatra, incepe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti. Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toti idolii din turn.
Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez.
Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

BISERICA ORTODOXA DIN WIENA


AM FOST LA ACEASTA FRUMOASA BISERICA, SI MI-A PLACUT FOARTE MULT...VA POSTEZ   CATEVA POZA...DOAMNE AJUTA!


SFANTUL MUCENIC CALINIC


Sfantul Mucenic Calinic s-a nascut in Cilicia. In anul 290, prezent in cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de pagani si dus inaintea dregatorului Sacerdon. Cand i s-a spus ca va fi spus la chinuri daca nu va lepada credinta in Hristos, Sfantul Mucenic Calinic a zis: "Mie dorit imi este a suferi pentru Domnul meu, precum ii este painea celui flamand." I s-au pus in picioare incaltari de fier, ce aveau cuie pe interior, si asa a fost fugarit in cetatea Gangra. Dar sfantul umbla ca si cum nu simtea durerea din ranirea picioarelor si canta psalmul lui David: Asteptand, am asteptat pe Domnul, si a cautat la mine si a auzit rugaciunea mea. Si m-a scos din groapa patimilor si din tina noroiului, si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei. Pe drumul spre executie i s-a facut sete. Prin rugaciune, Dumnezeu i-a daruit apa dintr-o stanca, iar izvorul acela n-a incetat de atunci a darui apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a facut cu rugaciunile mucenicului.
A fost aruncat in foc, loc in care si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Cei ce l-au persecutat, au gasit trupul Sfantului Mucenic Calinic neatins de flacari.

27 iulie 2010

Acatistul Sfantului Pantelimon

Acatistul Sfantului Pantelimon 

Acatistul Sfantului Pantelimon

Pantelimon - Sfant Mare Mucenic si Doctor !

(27 iulie)

Condacul 1

Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:

Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;
Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;
Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;
Bucura-te, al blandului Iisus urmator;
Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;
Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;
Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;
Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;
Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;
Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;
Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;
Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;

Condacul 2:

De mic ramas fara mama, sfinte, ai fost dat de tatal tau la invatatura paganeasca si la mestesugul vindecarilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neinfranta ai ramas in mijlocul vanturilor vrajmase si nu ai gasit alinare pana ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevarat, Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 2:

Adanc fiind ranit de dragostea in Hristos, cand veneai de la Ermolae si ai intalnit pe copilul muscat de vipera, atunci intaia oara te-ai rugat in genunchi lui Dumnezeu, de la care a si venit mantuirea, caci copilul a inviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul si te-ai impartasit cu trupul si cu sangele Domnului; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, tinerete inchinata lui Hristos;
Bucura-te, nadejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucura-te, cel ce stii sa inalti la ceruri rugaciuni;
Bucura-te, cel ce peste noi reversi minuni;
Bucura-te, ca Domnul putere ti-a dat;
Bucura-te, cel ce copilul ai inviat;
Bucura-te, bucuria multor indurerati;
Bucura-te, uimirea multor invatati;
Bucura-te, ostas neinvins al lui Hristos;
Bucura-te, ca ai aprins credinta crestina in inimile multora;
Bucura-te, intoarcerea multor rataciti;
Bucura-te, mangaierea celor amarati;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 3:

Desi cu trup omenesc pe pamant, sufletul ti l-ai inaltat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credinciosii ca pe o stea cereasca, de unde vine raza mantuirii in toate necazurile; drept care impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Ravna multa ai pus, sfinte, ca sa intorci de la inchinarea de idoli catre Domnul chiar pe tatal tau, dar el tot pagan a ramas, pana ce a vazut tamaduirea pe care ai dat-o, in numele lui Hristos, unui orb si atunci impreuna cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeste de la noi lauda ca aceasta:

Bucura-te, cercetator al durerilor;
Bucura-te, vindecator ai orbilor;
Bucura-te, cel ce dai lumina ochilor trupesti si celor sufletesti;
Bucura-te, sfaramator al curselor diavolesti;
Bucura-te, al sufletului tau vanator;
Bucura-te, al doctorilor doctor;
Bucura-te, ca lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca in tine nadajduim si noi;
Bucura-te, stavilar al potrivnicilor;
Bucura-te, lauda ingerilor;
Bucura-te, a paginilor mirare;
Bucura-te, bucuria mamei tale;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 4:

Ca norul ce umbrea pe evrei in pustie, astfel te-ai aratat Nicomidiei si apoi intregii lumi, caci oricine alearga la tine cu credinta gaseste alinare, fiind imputernicitul si alesul Domnului, Caruia pentru darul ce ti-a dat ii cantam: Aliluia!

Icosul 4:

Ca fulgerul s-a raspandit vestea bunatatii si a minunilor tale, sfinte, facand sa se ingrijoreze invatatorii pagini, care indata au cerut imparatului pierderea ta, ca a unuia ce esti partasul lui Hristos, iar tu neabatut ai ramas in credinta; pentru care iti cantam:

Bucura-te, cel ce ti-ai impartit mostenirea saracilor;
Bucura-te, cel ce prin case si inchisori milostenie si tamaduiri aduci celor necajiti;
Bucura-te, ingrozirea paganestilor conducatori;
Bucura-te, ca desertaciunea paganeasca vrei sa omori;
Bucura-te, cel ce imparatului ai fost impotrivitor;
Bucura-te, ca Hristos in lupta ti-a fost intaritor;
Bucura-te, ca multime de chinuri ti-au pregatit;
Bucura-te, cel ce cu rabdare chinurile ai suferit;
Bucura-te, ca multi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucura-te, cel ce Domnului noi mucenici ai facut;
Bucura-te, cel ce simti bucurie in chinuri;
Bucura-te, cel de la care mostenim frumoase pomeniri;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 5:

Cele ce pentru pagani erau de pret pentru tine erau fara de pret; si cele fara de pret la ei erau de mare pret la tine; caci ai dispretuit dregatoriile si bogatiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a castiga bunatatile nepieritoare de la Dumnezeu, Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Neinduplecat vazandu-te, imparatul a poruncit sa fii spanzurat gol pe lemn, cu fiare sa fii sfasiat si cu facli ars, dar nepieritorul imparat neatins te-a pastrat, spre uimirea tuturor; de care lucru si noi minunandu-ne, cantam:

Bucura-te, ca ai dovedit imparatului puterea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca un vechi slabanog s-a tamaduit prin darul tau;
Bucura-te, ca paganatatea de rusine a ramas;
Bucura-te, ca vrajmasii ti-au cerut noi torturi intr-un glas;
Bucura-te, sfinte, care ti-ai pus trupul spre chinuri;
Bucura-te, cel patruns de credinta adanca;
Bucura-te, ca, gandindu-te la Domnul, te-ai mangaiat;
Bucura-te, ca, Hristos in chipul lui Ermolae ti s-a aratat;
Bucura-te, ca fiarele cu care erai sfasiat ca ceara s-au muiat;
Bucura-te, ca de pe lemnul chinurilor sanatos ai fost slobozit;
Bucura-te, ca facliile cu care erai ars s-au stins;
Bucura-te, ca infocata credinta in inimile multora ai aprins;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 6:

Pe ganduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, si incruntati la fata si la suflet, se intrebau de unde ai atata putere si de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le increzator in puterea lui Dumnezeu, cantai. Aliluia!

Icosul 6:

Plumb mult intr-un cazan punand si sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat in aceasta vapaie cu nadejdea desarta ca acum se va sfarsi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarasi nevatamat ai ramas, precum mai inainte Dumnezeu pazise pe maritul apostol loan. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, floarea nadejdilor catre Dumnezeu;
Bucura-te, in boli si in necazuri izbavitorul meu;
Bucura-te, pentru noi, pacatosii, al lui Dumnezeu imblanzitor;
Bucura-te, al rugaciunilor noastre catre Domnul purtator;
Bucura-te, tare sprijinitor al copiilor nostri;
Bucura-te, indestularea cea buna a caselor noastre;
Bucura-te, roua ce inimile racoresti;
Bucura-te, cel ce de asupriri ne izbavesti;
Bucura-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-si gasesc alinare;
Bucura-te, ca din valurile deznadejdilor prin tine aflam izbavire;
Bucura-te, cel ce vapaia plumbului ai racorit;
Bucura-te, cel ce cununa nevestejita ti-ai pregatit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 7:

Zile de-a randul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multa rasplatire ti-au adus si multumirea mai mult ti-a crescut, cand cu chinurile tale, dor mare ai aprins in inimile multora, sa paraseasca zeii si sa treaca la Hristos, cantandu-I; Aliluia!

Icosul 7:

Piatra ti-au legat de gat, Pantelimoane, si in mare ai fost aruncat, dar Stapanul marilor si pe tine si piatra a facut-o usoara si plutitoare, caci ai mers pe luciul apei, iesind la mal. Deci, bucurandu-ne si minunandu-ne, iti cantam:

Bucura-te, cel ce nu te infricosezi de chinuri, viteazule;
Bucura-te, cel inarmat cu barbatie si credinta, alesule;
Bucura-te, al puterii firii infrangator;
Bucura-te, al adancului marii stapanitor;
Bucura-te, plutitor deasupra apelor;
Bucura-te, vietuitor deasupra ispitelor;
Bucura-te, tinere plin de mireasma duhovniceasca;
Bucura-te, dobanditor de slava cereasca;
Bucura-te, liman al celor ingreuiati;
Bucura-te, multumirea celor indurerati;
Bucura-te, raspanditorule al credintei;
Bucura-te, iubitorule al umilintei;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 8:

Nici tineretea, nici nevinovatia si nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rau sporind in manie, iti iscodeau alte patimiri crezand ca pot pune lumina sub obroc; iar tu faclie mai luminoasa te aratai, spre bucuria lui Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 8:

Neincetat ai fost ispitit cu bunatati si cinstiri lumesti, dar ca pe niste curse in calea catre cer judecandu-le, ai fost aruncat in mijlocul leilor si nelinistiti te-au privit, dorind sa-ti vada trupul sfasiat; dar Stapanul tuturor gurile fiarelor a inchis; pentru care iti cantam:

Bucura-te, cel ce esti cu nevinovatie incununat;
Bucura-te, ca pentru nevinovatie la chinuri ai fost dat;
Bucura-te, ca lupta cea buna ai luptat;
Bucura-te, ca Dumnezeu minunat te-a aratat;
Bucura-te, lumina ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucura-te, vietuitor plin de fapte bune;
Bucura-te, cel ce bunatatile lumesti curse le socotesti;
Bucura-te, ca te-ai facut asemenea ostilor ceresti;
Bucura-te, noule Daniele, aruncat in mijlocul leilor;
Bucura-te, ca fiarele s-au facut asemenea mieilor;
Bucura-te, ca vrajmasii doreau sa te piarza;
Bucura-te, ca Hristos nevatamat te-a pazit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 9:

Vazand taria ta, sfinte, multi din pigani au crezut in Hristos, pentru care lucru imparatul de manie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vanari de noi suflete, cu care si noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Si pe roata cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfaramat, lovind pe multi necredinciosi si fermecator socotindu-te, ai marit pe preotul Ermolae, dascalul tau. Atunci cu trei ostasi te-au insotit, sfinte, spre a-l aduce imparatului care si lui ii dorea sfarsitul. Deci pentru noua jertfa ce prin tine se pregateste graim:

Bucura-te, propovaduitorul dumnezeiestii credinte;
Bucura-te, cel ce infrunti maniile aprinse;
Bucura-te, ca pe roata ai fost strunjit;
Bucura-te, ca de crestinatate esti preamarit;
Bucura-te, cel ce ai fost socotit fermecator;
Bucura-te, caci cu Hristos te-ai aratat biruitor;
Bucura-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucura-te, caci cu dascalul tau esti patimilor;
Bucura-te, ca ucenici ai lui Ermolae, Erimp si Ermocrat s-au aratat;
Bucura-te, ca la moartea lor, pamantul s-a cutremurat;
Bucura-te, cel ce Treimii pe pamant ai slujit;
Bucura-te, ca prin vindecari doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 10:

Zadarnice au fost chinurile paganilor, sfinte, caci drumul ti-a fost drept catre Hristos; pentru aceasta te-ai invrednicit de darul tamaduirilor ce-l versi tuturor celor ce cu credinta vin la tine cu rugaciuni si cu care canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Cine nu te va lauda, vazandu-te cu ochii mintii, ca ai fost impins si izbit ca un raufacator, spre marginea Nicomidiei, unde ti se hotarase taierea capului si tu mai linistit si mai vesel te-ai aratat. Pentru aceasta din nou primeste aceasta lauda:

Bucura-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucura-te, ca pentru Iisus toate ai suferit;
Bucura-te, ca in chinuri Domnului slava dadeai;
Bucura-te, ca imparatia cereasca cu dor o cautai;
Bucura-te, ca numele din Pandoleon ti-a fost schimbat;
Bucura-te, ca glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucura-te, ca dupa nume esti mult-miluitor;
Bucura-te, ca dupa fapte esti mult-indurator;
Bucura-te, ca fata ca de inger ti s-a facut;
Bucura-te, ca chinuitorii in laturi s-au abatut;
Bucura-te, ca spre lovire calaii ai indemnat;
Bucura-te, ca abia indraznind capul ti-au taiat;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 11:

Cu durere dreptcredinciosii au privit sfarsitul tau, Pantelimoane; caci tu le-ai fost flacara nestinsa a dreptei credinte, miluitor al celor lipsiti si vindecator al celor bolnavi, dar ne mangaiem ca te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu incetezi a privi spre multimea ce te cheama in rugaciuni si, izbavind-o de dureri, canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

Senin la suflet si bland la chip ti-ai primit sfarsitul, trecand O astfel in imparatia cereasca, unde esti intampinat de Sfanta Treime si asezat de-a dreapta Sa, marit de sfinti si de puterile ceresti; pentru care lauda ca aceasta iti aducem:

Bucura-te, mireasma ce pana la cer te-ai ridicat;
Bucura-te, ca duhul tau Treimii l-ai incredintat;
Bucura-te, mult-plansule de credinciosii pamantului;
Bucura-te, mult-laudatule de puterile ceresti;
Bucura-te, a lui Ermolae, Erimp si Ermpcrat bucurie;
Bucura-te, cu inaintasii mucenici impreuna-vietuire;
Bucura-te, ca de pamant nicidecum nu te-ai departat;
Bucura-te, ca in rugaciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucura-te, albina ce te-ai imbogatit in fapte bune;
Bucura-te, ca ai fost incoronat cu nepieritoare cunune;
Bucura-te, piatra la temelia crestinatatii;
Bucura-te, infrangator al paganatatii;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 12:

Lupta cea buna ai luptat, credinta ai pastrat, multumindu-ti sufletul, ca ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai ramas vrednica pilda, ca, privind la tine, sa-ti urmam credinta si in ispite sa ne inarmam cu armele tale si biruitori sa multumim iui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 12:

Si dupa moarte ai savarsit minuni, Pantelimoane, caci in loc de sange lapte a curs din grumazul tau si maslinul de care ai fost legat spre taiere, in vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarasi auzi de la noi:

Bucura-te, bucuria Tatalui;
Bucura-te, lauda Fiului;
Bucura-te, desfatarea Duhului Sfant;
Bucura-te, miluirea celor de pe pamant;
Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, izbavitor de chinuri;
Bucura-te, doctor sufletesc si trupesc;
Bucura-te, alesule al Tatalui ceresc;
Bucura-te, cel ce linistesti sufletele;
Bucura-te, cel ce imblanzesti cugetele;
Bucura-te, cel ce scapi de urgia dusmanilor;
Bucura-te, cel ce inlaturi norul suspinelor;
Bucura-te, cel ce primesti gandurile si puterile;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 13:

Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane, tie iti varsam durerile noastre de multe feluri si tu fara intarziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne esti mijlocitor, auzind suspinuri inabusite in noapte, in zi, in pat de suferinta, in calatorii, fii celor ce se roaga tie, dupa nevoile fiecaruia: celor nelinistiti, linistitor, celor asupriti, aparator, celor in primejdii, izbavitor, celor invaluiti in pacate, scutitor, ratacitilor indrumator, bolnavilor deplin vindecator, orfanilor tata, vaduvelor parinte, sotilor intaritor in casnicie, celor porniti cu rautate, imblanzitor si ne intareste in fata necazurilor, caci suntem slabi si istoviti, sfinte, si astfel cu puterea ta, descatusati de amaraciunile noastre, sa petrecem in multumire, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos


Sfantul Munte Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri si o peninsula cu lungimea de 60 de kilometri si o latime ce variaza intre 8 si 12 kilometri, aria totala fiind de 360 de kilomtri patrati.
Acesta se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia, unde isi au locul douazeci de manastiri, douasprezece schituri si o multime de chilii calugaresti ortodoxe, in care traiesc mai mult de 1.500 de monahi ortodocsi. Regiunea este autonoma din punct de vedere administrativ, alcatuind un stat monastic cu capitala la Careia.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea Sfantul Pantelimon, numita si Rusikon, este construita in partea de sud-vest a peninsulei. Biserica mare a Manastirii Rusikon a fost construita in actuala locatie in anul 1765, in timp ce cladirea originala dateaza din secolul al XI-lea.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manstirea Sfantul Pantelimon - Rusicon - a fost intemeiata prin secolul al XI-lea, sub imparatia lui Alexios I Comnenul, de catre cativa calugari veniti din Rusia. In perioada ei de maxima inflorire, in manastire au vietuit in jur de doua trei mii de calugari. Ramasa aproape pustie, manastirea a fost reinnoita de imparatul Andronic al II-lea Paleologul -1282-1328- si locuita de calugari greci si rusi.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Din secolul al XIV-lea se numeste Manastirea Sfantul Pantelimon a Rusilor. Arsa si pustiita de mai multe ori, a fost refacuta atat de tarii rusi cat si de domnii tarilor romane. Dintre domnitorii romani care au facut mari danii acestei manastiri amintim pe Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Sfantul Stefan cel Mare, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, care fiecare la randul lui au dat anual sume intre 4.000 si 6.000 aspri de argint.
 Manastirea Sfantul Pantelimon Athos          Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Incepand cu secolul al XVIII-lea, domnii fanarioti ai Moldovei devin ctitorii principali ai Manastirii Pantelemon. Astfel Ioan Mavrocordat, Constantin Racovita, Grigore Ghica, dau ajutoare anuale intre 10.000 si 56.000 aspri echivalent.
Cel mai mare ctitor ramane insa domnul Moldovei Scarlat Callimachi -1812-1819- care zideste din temelii biserica centrala - intre anii 1812-1821 - trapeza mare in care pot lua masa odata aproape o mie de monahi, clopotnita si o parte din corpul chiliilor.
 Manastirea Sfantul Pantelimon Athos          Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Pisania de la intrare arata pe Scarlat Calimah ca ctitor fondator. Capul de Bour al Moldovei a fost sculptat in piatra cu data de 1819 si pe turnul inalt de langa trapeza. Intre anii 1887-1888, manastirea a fost refacuta de tarul Rusiei Alexandru al III-lea.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Din anul 1875 manastirea este condusa de egumeni rusi si devine cea mai mare lavra din Muntele Athos, numarand la inceputul secolului al XX-lea, peste doua mii de monahi rusi si putini greci.
Clopotnita manastirii este renumita pentru cele mai mari clopote din toata Grecia, donate de tarii rusi. Clopotul mare are circa 13.000 de kilograme. Cand bat toate rasuna tot Athosul.
 Manastirea Sfantul Pantelimon Athos          Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea Pantelemon sau Rusicon, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, este un adevarat colos cu doua biserici in interior si vreo 35 de paraclise, cu patru corpuri mari de chilii cu cate patru si cinci niveluri.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Cum am amintit, in interior, manastirea pastreaza un numar impresionant de paraclise. Dintre paraclisele Manastirii Sfantul Pantelimon mentionam pe cele mai cunoscute, o parte dintre ele fiind inchinate Adormirii Maicii Domnului, Sfantului Mitrofan, Inaltarii Domnului, Sfantului Serghie, Sfantului Dimitrie, Sfintilor Arhangheli, Sfantului Gherasim, Sfintilor Imparati Constantin si Elena, Sfintilor Imparati Vladimir si Olga si Sfantului Alexandru Nevski.
 Manastirea Sfantul Pantelimon Athos          Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
In manastire se afla icoana Sfantului Pantelimon facatoare de minuni, avand si moaste. In manastire se gasesc urmatoarele Sfinte Moaste si odoare de mare pret: Capul Sfantului Pantelimon, particele din moastele Sfantului Iosif pazitorul Sfintei Fecioare, o particica din moastele Sfantului Apostol Toma si o bucata din piatra care a fost pe mormantul Domnului si multe altele.
Manastirea are in grija ei patru schituri: schitul Xylourgou sau Bogoroditsa, metocul Chromitsa, schitul Nea Thebais sau Gournoskete si schitul Paleomonastiro.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Averile din care se intretine se gasesc la Istambul si in Rusia. Manastirea are si o biblioteca foarte bogata, 24 de evanghelii pe pergament din secolele XI-XV, 69 de manuscrise pe pergament cuprinzand materii bisericesti din secolele XI-XIV si 126 de manuscrise de muzica bisericeasca din secolul al XIII-lea.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea prezinta o arhitectura asemanatoare cu a unui orasel: cladiri de diferite inaltimi cu multe domuri. Inainte de un incendiu devastator din anul 1968, o aripa a manastirii, care era folosita pe post de arhondaric, avea o capacitate de pana la 1.000 de locuri.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Biserica mare este inchinata Sfantului Pantelimon. Constructia acesteia a inceput in anul 1812 si s-a terminat in anul 1821. Arhitectura bisericii mari a manastirii este tipic athonita.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Pictura manastirii este de o frumusete rara. Interiorul bisericii este acoperit in fresca apartinand secolului al XIX-lea si purtand pecetea stilului rusesc.
Din punct de vedere ierarhic, Manastirea Sfantul Pantelimon ocupa locul 19 intre cele 20 de manastiri athonite. Asemenea si celorlalte manastiri athonite, Sfantul Pantelimon are o viata cenobitica - de obste.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Numarul vietuitorilor manastirii a tot oscilat de-alungul timpului. Astfel, calugarii rusi erau in numar de 1.000 in anul 1895 si 1.446 in anul 1903. In anul 1990, acestia s-au restrans la numarul de 35 de calugari locuiesc in manastire. Actualmente manastirea se afla aproape goala, mai vietuind aici doar cativa zeci de calugari rusi si cativa romani.
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos
Manastirea Sfantul Pantelimon Athos

SFANTUL PANTELIMON

Sfantul Pantelimon

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmator lui Hristos.
Sfantul Pantelimon - o viata inchinata slujirii aproapelui
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a trait in vremea imparatului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vazut lumina zilei in anul 284, dintr-un tata pagan, senator la curtea imparatului, si o mama crestina. Primul sau nume a fost "Pantoleon", adica "cel in toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos in taina, numindu-se crestina. Ea ii vorbea despre implinirea sufletului si despre tainele credintei in nemurire.
Sfantul Mucenic Pantelimon
Atras de invatatura crestina, ca urmare a influentei dragostei mamei sale, acesta va inceta a mai cerceta caile sfinte o data cu moartea acesteia. Filosofia ii va prinde mai mult atentia. Dupa moartea mamei, tatal a dat copilul la scolile pagane ale timpului. A terminat cu succes Scoala de Medicina la Nicomidia. Mai apoi, tanarul Pantelimon a fost incredintat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobandind multe cunostinte si o intelepciune aleasa a practicarii medicinei, el a fost remarcat de imparat, care l-a si ales drept medic al sau.
Dumnezeu va aparea din nou in inima tanarului doctor, facandu-l sa-si doreasca cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc in momentul intalnirii acestuia cu batranul crestin Ermolae, care a aratat celui dintai cum doar Hristos binevoieste a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecand zilnic prin fata curtii preotului unei biserici din Nicomidia - Sfantul Ermolae - tanarul Pantoleon a fost chemat odata sa intre inauntru.
Batranul Ermolae incepu apoi sa-l invete ca numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor si al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Intr-o zi, pe cand se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon gasi pe drum un copil mort, muscat de o naparca. Vrand sa probeze adevarul cuvintelor lui Ermolae, el chema in ajutor numele lui Hristos si indata copilul se ridica, iar naparca muri. Aceasta a dus la botezarea tanarului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care inseamna "cel cu totul milostiv".
Dupa primirea Sfantului Botez, mai multe vindecari facea Pantelimon, boli incurabile si neputinte nespuse pierind in fata iubirii si credintei sale. Marele Pantelimon face minuni atat prin harul primit, cat si prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el si-a impartit toata averea saracilor, iar celor pe care ii vindeca de boli si neputinte, nu le cerea nimic drept plata. De aici i se trage si numele "doctor fara de arginti".
Din cauza ca era cautat de multi bolnavi, ceilalti medici din Nicomidia devenisera invidiosi pe el si, fiindca ingrijise un crestin tocmai chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta pe Pantoleon la imparat. Pentru credinta si dragostea tanarului Pantelimon fata de Hristos, imparatul Maximian porunceste ca acesta sa fie supus unor chinuri groaznice, dupa care decide sa-i fie taiat capul.
Sfantul Mucenic Pantelimon
Tanarul a fost legat de un stalp si trupul i-a fost sfasiat cu gheare de fier, iar ranile arse cu faclii aprinse.Insa tortele s-au stins, iar ranile sfantului s-au vindecat. A fost scufundat in plumb topit si aruncat in mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor salbatice, dar acestea s-au aratat blande. Imparatul s-a infuriat si a dat ordin ca sfantul sa fie legat de o roata cu lame ascutite, care, rostogolindu-se de la inaltime, in fata intregului oras, sa-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfantul mucenic, in rostogolirea rotii, roata strivind un mare numar de necredinciosi. Maximian a dat ordin ca Pantoleon sa fie decapitat, iar trupul sa fie dat in foc.
In momentul mortii sale, din cer s-a auzit cuvantul: "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sunt deschise, cununa ta e pregatita. Vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor. De aceea, numele tau nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon."
Pantelimon, doctorul cel bun si nerapitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa fata de Hristos, fiind decapitat din ordinul imparatului. Se spune de catre Traditia crestina, cum ca in momentul decapitarii sfantului, din rana lui nu a curs sange, ci lapte, iar maslinul de care a fost legat a rodit in acel moment. Spre a nu lua crestinii cinstitul trup al sfantului, acestuia i s-a dat foc, insa o alta minune a marturisit vrednicia aceluia. Credinciosii au scos din cenusa trupul neatins de foc al lui Pantelimon si l-au ingropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, in anul 303.
Sfantul Pantelimon si noi, urmatorii acestuia.
Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, spune: "E buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin cuvant, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin gand, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin laudele randuite de Biserica, e buna cinstirea pe care o aducem oricarui sfant sub indrumarea Bisericii noastre, dar, iubiti credinciosi, cea mai de capetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfant, este sa ne asemanam cu el.
Nu suntem doctori, nu suntem tamaduitori, dar mangaietori putem fi, alinatori de suferinta cu putere omeneasca, cu dorinta de bine pentru cel care sufera, asta o putem face si noi; si daca facem cele la masurile noastre, face si Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastra. Si atunci, iata ca suntem si noi pe calea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon."
Sfantul Mucenic Pantelimon
Parintele Arsenie Boca are un frumos cuvant, care zice: "Sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca." Drept aceea, sa fim ingaduitori, sa fim iertatori, sa fim binevoitori si atunci suntem, cu siguranta, mergatori pe calea Sfantului Mare Mucenic, doctor fara de arginti si tamaduitor Pantelimon. Sa rostim des aceasta scurt rugaciune, inaintea icoanei sale: "Purtatorule de chinuri, Sfinte si tamaduitorule Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de greseli sufletelor noastre."
Moastele Sfantului Pantelimon
Moastele Sfantului Pantelimon sunt imprastiate in toata lumea crestina, multimi de credinciosi gasind mangaiere si tamaduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveste ca spre un lucru drag, ca spre "prietenul" Sau, doctorul Pantelimon. Multe lacase de cult, biserici si manastiri, cabinete si asociatii medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfantului Pantelimon. Atat in afara tarii, cat si la noi, moastele Sfantului Pantelimon, aduc neincetate bucurii si tamaduiri.
Catedrala Episcopala din Galati si Catedrala Mitropolitana din Iasi pastreza, cu mare bucurie, cate o particica din Sfintele sale Moaste. In Bucuresti, multe biserici s-au invrednicit de darul cel mare al prezentei unei particele din Moastele Sfantului Pantelimon. Acestea sunt urmatoarlee: Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24)

Teodor Danalache