31 ianuarie 2014

HRANA PENTRU SUFLET: DESPRE LACRIMI

HRANA PENTRU SUFLET: DESPRE LACRIMI BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 Una dintre comorile nepreţuite ale vieţii este sănătatea. Duşmanul sănătăţii este boala. De-a lungul secolelor, ştiinţa a luptat continuu împotriva bolii şi suferinţei. Există multă boală şi multă suferinţă în lume. Oamenii suferă şi îndură diverse boli care le afectează atât trupul, cât şi sufletul. Nu există om care, în viaţa pământească, să nu fi fost încercat de vreo boală. Nimeni nu este perfect sănătos. Din aceste motive, unii caută medicul potrivit pentru vindecarea unor boli trupeşti, alţii cercetează preotul spre a-i ajuta împreună cu Hristos-Dumnezeu în vindecarea sufletului cuprins de păcat şi boală. Cu privire la medici şi însănătoşire, citim în Vechiul Testament îndemnurile lui Isus Sirah, care zice: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul (…), că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă” (Înţelepciunea lui Sirah 38: 1;14). Biserica Creştin Ortodoxă îl consideră pe Mântuitorul Iisus Hristos „Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”, Care a venit să-l tămăduiască pe om în întregime, trup şi suflet.
 Însuşi numele Său în evreieşte „Ieşua” (Iisus), înseamnă „Dumnezeu salvează”, altfel spus, „vindecă”. Mântuitorul Hristos este „Cel care vindecă”, „salvează” şi „eliberează” fiinţa umană de boală şi păcat. Doar prin suferinţă ne cunoaştem. Atâta timp cât nu fugim de suferinţă şi o împărţim cu Dumnezeu, ne aduce la cunoaşterea de sine. Şi cunoaşterea de sine duce la smerenie. Şi smerenia duce la iubire. 
 În vremurile trecute, Iov a experimentat boala și suferința. Într-un timp foarte scurt, el și-a pierdut copiii, averea şi sănătatea. Pe cine a învinuit soţia lui Iov pentru aceste tragedii? Iov 2:9: “Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Aşa cum se întâmplă şi azi cu mulţi, soţia sa L-a învinovăţit pe Dumnezeu pentru aceste nenorociri. Cine i-a produs de fapt boala lui? Iov 2:7: „Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea din talpa piciorului până în creştetul capului. Important: Suferinţa nu vine de la Dumnezeu. Ea este lucrarea lui Satana. Satana produce suferinţă nu doar omului. El i-a provocat suferinţă chiar lui Hristos. Unde şi cum? Luca 23:33: “
Când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo” pe Iisus. Satana a fost cel care a inspirat cruzimea faţă de Iisus. Zice dreptul Iov:Omul este născut pentru suferinţă (Iov 5:7). Iar Sfântul Pavel zice că toată făptura este în suferinţă (Romani 8:22). Suferinţele din lume sunt urmări ale păcatului (Iov 4:8; Psalm 7:14-16; Pilde 22:8; Ieremia 4:18)Suferinţele sunt pedepse pentru păcate (Levitic 26:24 - 28; II Regi 7:14), dar de vom primi toate suferinţele cu răbdare şi mulţumire, ne vor aduce mare folos duhovnicesc spre mântuirea sufletului. Suferinţa este rânduită de sus spre mântuire, spre ispitire, spre iertarea păcatelor şi spre creştere duhovnicească, numai dacă o primim cu mulţumire, ca din mâna lui Dumnezeu precum spune proorocul David: Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat(Psalm 22:5). Deci, toiagul şi varga suferinţei, pe cei buni şi credincioşi îi mângâie, îi sporeşte în fapte bune, îi curăţeşte de păcate şi-i învredniceşte de mai mare cunună şi răsplată în cer. Iar pentru cei răi, toiagul suferinţei este chemarea la pocăinţă este pedeapsă peste pedeapsă şi frâu în gură, pentru că nu voiesc să se apropie de Domnul (Psalm 31:10).
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: darul de a suferi este mai mare decât darul de a învia morţii, pentru că făcând cineva  minuni, Îi rămâne dator lui Dumnezeu, pe când dacă cineva suferă, acestuia Dumnezeu îi rămâne dator.
Boala, nedreptatea, ocara, sărăcia şi orice fel de suferinţe pe pământ trebuie să le răbdăm având credinţa că suferinţa, de orice fel ar fi ea, ne este rânduită de Dumnezeu, Tatăl Nostru Cel Ceresc, spre mântuire, iar nu spre osândă veşnică.
 Apoi trebuie să primim suferinţa cu răbdare şi cu mulţumire. Iar răbdarea noastră trebuie să fie însoţită de cuvioşie şi de înfrânare (2 Petru 1:2-7); să fie însoţită de bucurie (Coloseni 1:11) şi nădejde. Răbdarea în suferinţă sporeşte în noi prin rugăciune, prin spovedanie, şi prin Sfânta Împărtăşanie; prin citirea cărţilor sfinte, prin cugetarea la patimile Domnului nostru Iisus Hristos şi ale tuturor sfinţilor Lui; prin cercetarea celor ce sunt în suferinţe mai grele decât ale noastre şi prin cugetarea la fericirea veşnică în rai. Pentru că altă cale spre mântuire nu este decât numai prin cruce, prin suferinţă, prin răbdare şi prin jertfă precum spune Mântuitorul: Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre (Luca 21:19). Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui (Matei 24:13). Bolnavul care rabdă trebuie să rabde până la capăt. Poate că boala a fost trimisă tocmai pentru a ne învăţa să cugetăm la moarte
 Cel Preaînalt aduce fărădelegile părinţilor peste fii şi peste fiii fiilor, până la treilea şi al patrulea neam (Ieşire 34:7). Dumneavoastră, o ştiu, veţi spune ce se spune adesea: „Dar de ce să sufere copiii pentru păcatele părinţilor?” Vă voi întreba şi eu: „Dar cum altfel să-i sperie Domnul Dumnezeu pe oameni ca să nu păcătuiască decât trecând asupra copiilor pedeapsa pentru păcatul lor?”. 
Poporul nostru şi-a format prin experienţă convingerea nestrămutată că pentru păcatul părinţilor suferă şi copiii. De aceea se aude adesea avertismentul dat celor ce vor să jure strâmb ori să facă vreun alt rău: „Ia seama, ai copii!” Omul modern nu suspină după rai, nu aşteaptă raiul. Cuviosul Paisie Aghioritul obişnuia să spună că paşaportul spre rai are neapărată nevoie de viza încercărilor. 
 Însăşi denumirea profană a stării de suferinţă din perspectiva celui ce o trăieşte, aceea de “pacient”, vine din limba latină şi înseamnă “cel ce rabdă”, de la patientia - răbdare, arătând atitudinea sau conduita cu care omul trebuie să înfrunte toate încercările şi suferinţele, trupeşti sau sufleteşti. 
 Odată, cînd am fost la Essex, am avut o discuţie cu arhimandritul Zaharia, una din acele discuţii care te urmăresc toată viaţa. Am ajuns să discutăm despre lacrimi pentru că e o boală a începătorilor să discute despre lucrurile înalte, iar lacrimile sunt un rod al înălţimilor. Atunci părintele Zaharia mi-a zis un lucru pe care nu pot să-l uit. Anume că noi, oamenii, suntem adevăraţi doar atunci când plângem. Nu mai ştiu dacă această vorbă îi aparţinea sau dacă a auzit- o de la duhovnicul său, părintele Sofronie, cert este că acest înţeles al omului nu-l mai auzisem, deşi era atât de evident. Ştiu că se poate face o întreagă filozofie despre lacrimile false, dar nu despre asta este vorba. Plânsul este la fel de firesc ca şi râsul.
 Cred că ar trebui să plângem cel puţin la fel de des precum râdem. La un moment dat oamenii au început să considere plânsul ceva ruşinos, o expresie a slăbiciunii. Dar e la fel de adevărat că şi râsul poate trăda o slăbiciune. Mă gândesc că Proorocul David, care era un ostaş neînfricat, plângea de multe ori, mărturisind că până şi aşternutul şi-l uda cu lacrimi. Desigur era o altă lume. Astăzi bărbaţii nu mai poartă războaie, nu mai străbat păduri în căutarea vânatului, nu mai sunt ameninţaţi de animalele sălbatice, de stihii, în schimb nu plâng. Această incapacitate de a plânge pare să fie singura calitate a bărbaţilor de azi. Tata plângea uşor şi acesta era un mare paradox. Era un bărbat zdravăn, ursuz şi care vorbea tare. Dacă te chema să-ţi spună ceva, aveai impresia că vrea să te bată. Chiar şi când te ruga să-i dai o farfurie din celălalt capăt al mesei părea că te ceartă. Şi cu toate acestea, plângea la filmele proletare. Plângea când vedea bătrâni săraci, copii flămânzi şi îndeobşte când vedea vreo nedreptate. Mămica râdea de el. Acesta era singurul moment când mămica îl putea lua peste picior şi el nu se supăra. Aici părintele Zaharia avea dreptate să spună că omul e el însuşi doar atunci când plânge. Nu pot să uit faţa dură a tatei cum se schimba atunci când plângea la filme, ştergându-şi ochii cu mâinile lui late, cu degetele acelea groase pe care nu a purtat niciodată inel. Atunci tata era el însuşi şi era atât de curat şi atât de bun. Restul era viaţa cu mizeriile ei, cu sărăcia şi mândria ei, cu tot ce e străin şi însingurează pe om, ducându-l atât de departe de ceea ce ar trebui să fie el cu adevărat. Sunt oameni care au plânsul în interior. Aceştia sunt cei mai frumoşi oameni de pe pământ. Acest plâns lăuntric nu are în el nimic din tristeţea şi apăsarea oamenilor neîmpliniţi sau loviţi de vreo suferinţă. Acest plâns lăuntric este ca o lumină de dimineaţă care străbate prin ceaţă. Aceştia sunt oamenii pe care îi iubeşti fără să ştii de ce şi revii la ei pentru că amintirea lor nu te părăseşte. Nu este o mai mare bucurie în viaţă decât aceea de a întâlni un astfel de om. Deşi ei pot trece neobservaţi. Pentru a-i recunoaşte trebuie ca şi tu să fi plâns măcar o dată în viaţă, să plângi de-adevăratelea. Sunt atâtea lacrimi în lume care se varsă necontenit. Lacrimile suferinţei curg sub luminile reclamelor, în oraşele mari, în băi, în aşternuturi, în maşini. Răsună atâtea răcnete de durere, atâtea suspine, dincolo de buletinele de ştiri, dincolo de talk-show-urile televizate, dincolo de vacarmul cluburilor de noapte. Întreaga noastră civilizaţie cu noile ei tehnologii care se întrec una pe alta este îndreptată să ascundă acest plâns, să ne facă să credem că plânsul nu există. Dar lacrimile se varsă necontenit şi o grămadă de oameni îşi trăiesc adevărata condiţie, aflându-se în cele mai sincere, cele mai sfâşietoare momente ale vieţii lor, în timp ce noi ne cufundăm în nesimţire. Şi doar atunci când suferinţa dă buzna în viaţa noastră, doar atunci perdeaua indiferenţei cade de pe faţa lumii. Lumea apare aşa cum e ea, cu răul şi cu binele ei. Iar deasupra ei, abia atunci, se vede Dumnezeu. Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi văzută decât prin lacrimi, altfel ea ne-ar orbi. 

                              BOALA ŞI SUFERINŢA

De câte ori citim în Sfintele Evanghelii despre vindecările minunate pe care le săvârşeşte Mântuitorul, ne întrebăm de ce omul trebuie să sufere, de ce asupra unor oameni apasă povara bolii. Oare 5 nu l-a făcut Dumnezeu pe om să fie fericit? Oare firea, pe care Dumnezeu a creat-o, nu a fost desăvârşită? Fiindcă toate cele ieşite din mâinile lui Dumnezeu au fost „bune foarte” (Facerea 1:31), boala apare ca o contradicţie, un fenomen deconcertant, iar moartea ca inexplicabilă. De aici, uneori, reacţii nefericite de îndepărtare de Dumnezeu a celor bolnavi, în loc să se apropie mai mult, interpretări greşite ale întâmplărilor care au condus la situaţii grave, ajungându-se chiar la apostazie. „M-am supărat pe Dumnezeu…”, pare a spune bolnavul căruia îi vorbeşti degeaba despre bunătatea lui Dumnezeu care a îngăduit o asemenea încercare în viaţa lui, din raţiuni pe care mintea noastră nu le poate pătrunde. Iar atunci când vine vindecarea, deşi a bombănit continuu, nu s-a rugat, nu a căutat ajutorul lui Dumnezeu, crede că vindecarea a făcut-o doctorul cutare sau cutare, cel mai priceput dintre toţi pe câţi i-a cunoscut până atunci. „Dumnezeu nu este pricinuitorul relelor”, spune Sfântul Vasile cel Mare, într-o omilie cu acelaşi titlu, adăugând: „Este o nebunie să crezi că Dumnezeu este autorul relelor noastre (…) Boala nu este o lucrare a mâinii lui Dumnezeu (…) Dumnezeu, Care a făcut trupul, n-a făcut şi boala, tot astfel cum El, deşi a făcut sufletul, nu a făcut păcatul. Dumnezeu n-a făcut nicidecum moartea”. Sfântul Grigorie Palama afirmă, de asemenea, că „Dumnezeu n-a creat moartea, nici infirmităţile, n-a creat moartea sufletului, nici moartea trupului” (150 capete despre cunoştinţa naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa moralpă şi despre făptuire).Omul a fost creat pentru viaţa veşnică, trupul său nu cunoştea stricăciunea până la căderea în păcat. Sfinţii Părinţi mărturisesc despre darul nemuririi care a însoţit crearea omului: Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilii despre statui: trupul, în rai, „nu era supus morţii”), Sfântul Grigorie de Nyssa (Despre feciorie: „Omul nu avea prin el însuşi ca proprietate esenţială unită cu natura sa capacitatea de a muri”) ş.a. Harul lui Dumnezeu l-a îmbrăcat pe Adam în nestricăciune, în nemurire. „Suflarea de viaţă” care l-a creat pe om ca „fiinţă vie” însemna nu numai sufletul, ci şi Duhul dumnezeiesc sălăşluit în om şi pe care, prin neascultare, l-a pierdut. În ce măsură omul este responsabil de bolile care vin asupra lui? Între păcat şi boală există o 6 legătură, dar nu aceea că boala este o consecinţă a unei pedepse divine pentru păcat, ci pentru că omul alege, în chip conştient sau inconştient, o altă cale decât aceea care ar favoriza o evoluţie benefică a fiinţei sale, potenţând rătăcirea protopărinţilor. Adam a transmis întregii umanităţi stricăciunea, boala, suferinţa, astfel încât „prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii” (Romani 5:18). 
Dar Hristos, noul Adam, „doctorul sufletelor şi al trupurilor”, a restaurat firea umană eliberând-o de păcatul strămoşesc şi pregătind-o pentru moştenirea Împărăţiei Cerurilor. Tocmai boala şi suferinţele care o însoţesc sunt crucea pe care omul trebuie să o ducă PENTRU A DOBÂNDI VIAŢA VEŞNICĂ, pentru a-şi însuşi în chip deplin harul primit la botez. Sfântul Ciprian (Despre moarte)arată că pentru creştin boala nu este decât un prilej de a-şi întări credinţa, de a spori în virtutea răbdării, care duce la viaţa veşnică: „Ceea ce ne deosebeşte de cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu este faptul că aceştia din urmă se plâng şi cârtesc la necaz, în timp ce, pentru noi, nenorocirea, departe de a ne abate de la adevăratul curaj şi de la adevărata credinţă, ne întăreşte prin durere. 
Astfel, fie că suntem slăbiţi de o profundă durere lăuntrică, fie că un foc foarte puternic ne consumă interior până la gât, fie că puterile ne sunt în mod constant zdruncinate de vărsături sau că ochii ne sunt injectaţi de sânge, fie că suntem, în sfârşit, infectaţi de cangrenă şi constrânşi la amputarea unuia dintre membrele trupului sau vreo infirmitate oarecare ne lipseşte deodată de folosirea picioarelor, a văzului sau a auzului – toate aceste necazuri sunt tot atâtea prilejuri de întărire a credinţei noastre”. Amin!Teama de boală şi suferinţă l-a împins la moarte pe un bătrân internat la secţia de Neurologie a Spitalului Judeţean Timişoara. Deşi nu era grav bolnav, omul a preferat să se arunce de la etajul 9, luni, după amiază. 

29 ianuarie 2014

Acatistul Sfinţilor Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...



(17 februarie)
Troparul Sfântului Mucenic Teodor Stratilat (glas 4)
Cu numirea oştirei celei adevărate, purtătorule de chinuri al cerescului Împărat, voievod prea bun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai ostit înţelepteşte şi ai biruit cetele dracilor şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.
Troparul Sfântului Mucenic Teodor Tiron (glas 2)
Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă caldă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Ca şi cu foc tot arzându-se, ca nişte pâine dulce Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul 1
Apărătorii cei nebiruiţi ai Efaitelor, frumuseţea mucenicilor şi a nevoitorilor însufleţita podoabă Tiron şi Stratilat Teodorii. Veniţi cu laude şi cu cântări să-i încoronăm căci lupte şi biruinţa muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucuraţi-vă mucenicii Domnului.
Icosul 1
Îngerii s-au trimis din cer cu coroană nevestejită să încoroneze creştetul tău cel nebiruit, frumuseţea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioşilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, Tiroane voievodul mucenicilor,
Bucură-te, lauda şi podoaba Efaitelor,
Bucură-te, apărătorule al credincioşilor,
Bucură-te, surpătorule al păgânătăţilor,
Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi bucurie,
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos înfrumuseţare,
Bucură-te, că reverşi minuni cu îndestulare,
Bucură-te, că de bucurie pe toţi i-ai umplut,
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat,
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ţi-ai vărsat,
Bucură-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 2
Putere de sus ai luat prin cinstitele tale nouă chinuri, nevoitorule al Domnului şi prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care Stratilate ţi-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul 2
Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai ruşinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele muceniceşti şi pentru dragostea lui Hristos cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioşii strigă ţie:
Bucură-te, Stratilate nebiruite,
Bucură-te, crin şi floare din Efaita.
Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmaşilor.
Bucură-te, că prin chinuri ai câştigat cereasca Împărăţie.
Bucură-te, şi noi strigăm ţie!
Bucură-te, că armă ai avut crucea Domnului.
Bucură-te, căci cu puterea ei pe tirani ai surpat.
Bucură-te că şi pe idoli ai batjocorit.
Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie, la săraci i-ai împărţit.
Bucură-te, că prin aceasta Hristos s-a proslăvit.
Bucură-te, că prin răbdare, cununi ai câştigat.
Bucură-te, că spre cele cereşti pe toţi ne-ai îndemnat.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 3
Luminându-ţi ochiul minţii, către cer ai privit şi de frumuseţea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci şi trupul tău Tiroane l-ai dat muncilor celor de multe feluri pentru care ai primit coroana nevestejită şi gherdanul biruinţei, pentru care cântăm Domnului: Aliluia !
Icosul 3
Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăţie te-ai dat credincioşilor Tiroane ca înfierbântându-te cu râvna bunei credinţe, ai scăpat pe credincioşi de spurcăciunile cele idoleşti, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, ajutorul cel grabnic.
Bucură-te, strălucirea bunei credinţe.
Bucură-te, ocrotitorul ortodocşilor.
Bucură-te, înfrânătorul păgânătăţii.
Bucură-te, că prin colivă pe credincioşi ai scăpat,
Bucură-te, lauda şi bucuria episcopului Ioan
Bucură-te, că el cântare vrednică ţi-a dat
Bucură-te, biruitorule al tiranilor împăraţi
Bucură-te, că şi pe Maximian ai ruşinat
Bucură-te, al Bisericii înfrumuseţare,
Bucură-te, că reverşi raze strălucitoare
Bucură-te, că prin jertfa cu Hristos te-ai unit.
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslavit.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 4
Puterea credinţei înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ţi-ai dat trupul muncilor celor înfricoşate, Sfinţite Stratilate; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 4
Putere luând asupra păgânătăţii, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, căruia sufletul ţi-ai dat cu mulţumire şi te-ai făcut Apărător credincioşilor, mucenice Stratilate, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin suferinţă cununa muceniciei ai luat
Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos intărire
Bucură-te, că cu puterea Lui, pe idoli ai surpat.
Bucură-te, strălucirea Iracliei şi a Efaitei.
Bucură-te, că şapte zile nemâncat ai petrecut.
Bucură-te, că şi alte chinuri cu răbdare ai suferit
Bucură-te, că toţi care te-au văzut, pe Hristos au proslăvit.
Bucură-te, că prin bărbăţia ta puterea credinţei a înflorit.
Bucură-te, că mulţi bolnavi ai vindecat.
Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus.
Bucură-te, că Efata ţie a cântat.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 5

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioşilor din toată lumea, lauda mucenicilor Teodore Stratilate, că ai scăpat pe mulţi de înşelăciunea idolească şi pe Hristos ai mărturisit şi ai luat cununa nevestejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!
Icosul 5
Strălucind prin biruinţa mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Carele a primit nevoinţele tale cele muceniceşti, arătându-te apărător fierbinte credincioşilor din toată lumea, pentru care strigăm ţie:
Bucură-te, Stratilate nebiruite.
Bucură-te mărturisitorule al credinţei.
Bucură-te, diamantul răbdării.
Bucură-te, crinul înfrânării.
Bucură-te, balsamul vindecării.
Bucură-te, chedrul curăţiei.
Bucură-te, ajutătorul săracilor.
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor.
Bucură-te, că eşti tuturor folositor.
Bucură-te, că din orice nevoi izbăveşti.
Bucură-te, că sănătosi ne păzeşti.
Bucură-te, că şi locaşul tău îl proslăveşti.
Bucură-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 6
Mărturisind cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu suliţa răbdării tale pe Faraon cel gândit şi închinăciunile Elinilor le-ai surpat, ruşinând în privelişte pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul 6
Mărturisitor fierbinte te-ai arătat mucenice Teodore Tiroane, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai ruşinat a mărturisi pe Hristos ci ai ruşinat închinăciunile cele idoleşti, pentru care strigăm ţie:
Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost.
Bucură-te, că pe Maximian ai ruşinat.
Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat.
Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit.
Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit.
Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut.
Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te măreşte
Bucură-te, că Humialon oraşul tău te proslăveşte
Bucură-te, că creştinii serbează acum al tău nume
Bucură-te, că-n nevoi şi-n izbânzi, strigăm, ţie.
Bucură-te, făcător de minuni alese.
Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăveşte.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 7
Vrând tu mare mucenice Stratilate a-ţi mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni şi cu milostenii, te-ai gătit spre lupte muceniceşti pe care le-ai primit cu bucurie cântand Domnului: Aliluia!

Icosul 7
Străină minune a fost în toată Efaita şi Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând şi pe împăraţi mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, minunea Efaitelor.
Bucură-te, înfrumuseţarea Iracliei.
Bucură-te, podoaba mucenicilor.
Bucură-te, mustrătorul tiranilor.
Bucură-te, jertfă însufleţită.
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit.
Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat.
Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat.
Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit.
Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănţuit
Bucură-te, că şi noi bun apărător te-am dobândit.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 8
Toată ceata îngerilor, cu mucenicii şi cu stăpânul lor, întru cântări au întâmpinat sufletul tău, mare mucenice Teodore Tiroane, încoronând creştetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor şi toţi au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul 8
Toată făptura s-a alăturat lângă lauda care ţi-a făcut Hristos Mirele tău, îngerii priveau aşteptând venirea ta, mucenicii cântau biruinţa ta, iar pămîntul s-a sfinţit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:
Bucură-te, că ele au încoronat creştetul tău.
Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta.
Bucură-te, căci cunună nevestejită ai primit.
Bucură-te, că pentru credincioşi rugăciune ai făcut
Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit.
Bucură-te, că El prin tine s-a proslăvit.
Bucură-te, că Biserica apărător te-a câştigat.
Bucură-te, al locaşului tău grabnic apărător.
Bucură-te, că de ispite, de furturi şi de judecăţi eşti risipitor
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 9
Privind la frumuseţea cerului, ţi-ai luminat privirile minţii, cunoscând pe Ziditorul cerului şi al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-a lăudat mucenice Teodore Stratilate şi cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori au amuţit ca nişte peşti fără de glas, cum tu un tânăr ostaş ai defăimat frumuseţile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ţie acestea:
Bucură-te, ritore între mucenici.
Bucură-te, trâmbiţa propovăduitoare.
Bucură-te, luptător nebiruit.
Bucură-te, răbdătorule de patimi.
Bucură-te, gherdane al răbdării.
Bucură-te, că cu bărbăţie ai mărturisit.
Bucură-te, că credinţa nevinovată ai păzit.
Bucură-te, că la aceasta şi pe noi ne-ai sfătuit
Bucură-te, că cu îngerii te-ai unit.
Bucură-te, că cu ucenicii locuieşti.
Bucură-te, că prin chinurile tale pe toţi îi veseleşti.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 10
Vrând să-ţi mântuieşti sufletul şi să câstigi viaţa nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul şi cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Carele este marginea doririlor, pentru care şi ultima picatură de sânge cu mulţumită ţi-ai dat cântându-I: Aliluia!
Icosul 10
Vrând noi nevrednicii a-ţi lăuda mucenicia şi nevoinţele tale Sfinte mare mucenice Teodore Tiroane prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ţi cu dragoste acestea:
Bucură-te, că sufletul tău curat, tot pământul a sfinţit.
Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toţi diavolii s-au ingrozit.
Bucură-te, că şi vaduva ajutorul tău a primit.
Bucură-te, apărătorule de cetate.
Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate.
Bucură-te, al păcătoşilor lesne iertătorule.
Bucură-te, al tuturor împlinător de cereri.
Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule.
Bucură-te, al preoţilor cucernici, de mari daruri dătătorule.
Bucură-te, al monahilor, bun ajutătorule.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 11
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, întru ospăţul cel duhovnicesc a adăpat sufletul tău din pomul vieţii unde ai auzit glasul puterilor cereşti şi dansurile mucenicilor şi de bucuria aceea îmbălsămat fiind ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!
Icosul 11
Împăratul Maximian cu toţi muncitorii lui, n-a putut birui sufletul cel de diamant mucenice Teodore Stratilate, nici nu te-a putut despărţi de doritul tău Hristos, căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, bine cinstitorule al sfintei Cruci.
Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos.
Bucură-te, râvnitorule al Împărăţiei cerurilor.
Bucură-te, bine primitule în locaşurile Ei.
Bucură-te, diamantul şi steaua credinţei.
Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte.
Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre.
Bucură-te, veştmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre.
Bucură-te, împlinătorul cererilor noastre.
Bucură-te, al locaşului tău înfrumuseţare.
Bucură-te, al robilor casei tale, cucernică şi sfântă mângâiere.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 12
Haruri muceniceşti împarţi tuturor credincioşilor, Sfinte Mare Mucenice Teodore Tiroane, preoţilor eşti podoabă şi lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta şi te cheamă cu credinţă, le împlineşti cererile; mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătoşii, dăruieşte-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul 12
Vrând Sfinte Mare Mucenice Teodore a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârşita dorire, unde priveşti frumuseţea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău şi n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile şi minunile tale pentru aceasta primeşte prinos de mulţumită acestea:
Bucură-te, steaua harului ceresc.
Bucură-te, podoaba cinului preoţesc.
Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi lumină,
Bucură-te, lauda celor ce-ti cântă ţie.
Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii.
Bucură-te, că şi rugăciunile noastre le primeşti.
Bucură-te dătătorule de sfaturi dumnezeieşti.
Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele.
Bucură-te, diamant carele tai neputinţele.
Bucură-te, al sufletului meu mântuire.
Bucură-te, al locaşului tău apărătorule.
Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule.
Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 13
De trei ori fericiţilor, podoaba Ortodoxiei şi lauda Efaitelor, mucenicii Domnului: Teodore Tiroane slăvite şi Stratilate nebiruite, rugaţi-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).
Şi iarăsi se zice Icosul I şi Condacul I.
Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă !
Sfântul mucenic Teodor Stratilat se sărbatoreşte în 8 februarie. A trăit pe timpul împaratului păgân Lichinie. Era din Efata şi a locuit în Iraclia pe lângă Marea Neagră. Sfărâmând zeii şi mărturisind pe Hristos, a fost supus la multe schingiuiri dintre cele mai înfricoşate. Până la urmă, primi mucenicia prin tăierea capului. Era foarte învăţat. Sfântul mucenic Teodor Tiron se sărbătoreşte în 17 Februarie. A trăit pe vremea împăraţilor păgâni Maximian şi Maximin. Era din metropola Amasiei din Asia. A făcut parte din oastea Tironilor. Batjocorând pe zeii Elinilor şi mărturisind pe Hristos, a fost prins şi supus la chinuri foarte mari: îl spânzurară, îl strunjiră şi multe altele şi luă cununa muceniciei într-un cuptor aprins. Se face pomenirea lui şi în Sâmbăta 1-a din Postul Mare, în amintirea minunii cu coliva.
Acest acatist ajută mult la diferitele necazuri şi mai ales ajută foarte mult pentru reuşiri la invăţătură şi la examene. Să se citească cu post în faţa icoanei sfinţilor şi a unei candele aprinse cu untdelemn, în genunchi, mai ales în zi de Miercuri şi Vineri şi în zilele dinaintea examenului şi dacă se poate este bine a se citi în fiecare zi. Aceşti Sfinţi au făcut şi fac extraordinar de multe minuni.

Facere a Părintelui Arhimandrit Dometie Trihenea, fost stareţ la Mănăstirea Zograful. Acatistul a fost scris pentru Chilia "Cei Doi Teodori" (lângă Kareia, Muntele Athos), care atunci era ocupată de romani.

28 ianuarie 2014

SFATURI DUHOVNICESTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...
                                                                          PREOT IOAN

 1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti smerenia lui Hristos. 
2. Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.
 3. Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu. 4. Mai bine iadul aici, decât în lumea cealaltă. 
5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
 6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă. 
7. Cel cel ce iubeste nu bagă de seamă c-o face, aşa cum nu bagă de seamă nici că respiră.
 8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu Dumnezeu, atunci şi un “Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare. 
9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei în general a cărţilor duhovniceşti, probabil, începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
 10. Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca. 
 11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte cu  
Duhul Său. Duhul acesta este Dragoste.
Când nu avem dragoste, 
devenim cadavre şi suntem cu totul morţi. 
12.    Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte
cu dragoste relele care vin asupra ta.

13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui. 
14. Să nu spui niciodată: “De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi “De ce li s-a întâmplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al râului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!
 15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?. 
16. Tot ce spunem rămâne în veşnicie. 
17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem împreună-călători.  
18.Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor,
în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui
Dumnezeu
 Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă, în

 Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.
 19. Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc. Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă. Dragostea este doar pe Cruce. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.    
20.Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.

23. Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apa dintr-o candelă, care nu se amestecă şi altfel sunt întru si pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume. 
24. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului. 25. Ca să se săvârşească o minune, e deajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere! 
26. Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.
 27. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte. 
28. Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie. 
29. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Inseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa. 
30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.
31. În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi isăleşte-o în alb.
Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte. 
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii , nu vei vedea niciodata lumina .
33.   Precum Simon Cirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.
 34. Singura bucurie adevarată este eliberarea de grijă. 
35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (pogorârea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
36.Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul
37.Unii vor să ajungă la Inviere fară să treaca pe calea Golgotei
38.Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă.

39. Putine cuvinte, multa dragoste .Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40.Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulţumire. Ce altceva să cer, dacă am totul? 

Minunea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Cuvânt către creştinii ortodocşi – O minune la mormântul Sfântului                                părinte Arsenie Boca 



Părinte Ciprian aţi avut o experienţă legată de Părintele Arsenie Boca, pe care nu l-aţi cunoscut în viaţă fiind.
 Nu l-am cunoscut în viaţă, dar altfel simt că l-am cunoscut, şi încă foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea că „după ce o să piară asta“ - şi îşi arăta cortul de piele – „voi ajuta pe mai mulţi“. Eu sunt unul dintre cei ajutaţi „după aceea“.
                   Aţi auzit ceva despre dânsul înainte? 
Nu am ştiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II şi mă „ameninţa“ pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotrivă, mi se păreau nişte exagerări imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionări, isterie în masă etc. 
                             Ce vârsta aveaţi?
 20 de ani. Căutam cu ardoare un scop în viaţă, şi mi se păruse că acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam aşa: omul se naşte fără să şi-o dorească, însă apoi trebuie să-şi de-a seama cât mai repede că trebuie să se sinucidă; viaţa e o suferinţă fără margini - spirituală şi trupească. Singura realitatea clară era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea astă imperfectă. 
                                Deci nu eraţi ateu... 
Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am ştiut că există Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu mă interesa. Voiam să-i stau împorivă cu orice preţ. În timp, aceste trăiri mi se adânceau. Toţi autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufletească sau trupească - îmi erau dragi.
               V-aţi gândit vreodată să vă puneţi capăt zilelor?
 Era filozofia vieţii mele! Ajunsesem sa îi conving şi pe alţii de asta. Şi, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea „victimă“ sigură. Ani de zile am ştiut şi de ce copac urmează să mă spânzur. Nu ştiu dacă cei ce citesc acum nu se vor sminţi, dar asta era atunci. Dar, vedeţi, făceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineaţa trebuia să o iau de la capăt, să reconstruiesc totul în minte. După somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus să nu mai dorm, ca să nu o mai iau de la capăt. Dormeam doar o oră două pe noapte, şi asta ani de zile. Va daţi seama în ce stare fizica şi psihică eram... 
                    Cum aţi ieşit din acest groaznic impas? 

Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într-o seară, fratele meu a înţeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv faţă de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: „Dacă te dai aşa de mare, du-te la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop şi vei vedea ce se întâmplă cu tine“. L-am sfidat şi i-am zis: „Fii serios, mă duc oriunde cu convingerile mele!“ Am şi plecat în noaptea aceea spre Prislop; am călătorit toată noaptea, am schimbat trenuri şi autobuze, după care am mai urcat şi cei 3 km până la mănăstire. Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu „ucenicul“ meu (ajuns acum şi el preot), căruia i-am spus: „Hai şi noi“. Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai puţine morminte. Mormântul Părintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva...Ne-am pus şi noi sub mesteacănul care este acolo şi azi, să ne tragem sufletul. Stând aşa, pe iarbă, am simţit cum încep să-mi curgă lacrimile. Vă spun din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaştere a neputinţei tale. M-am speriat şi am sărit în picioare: „Ce-i cu mine?“ În tot acest timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lângă mine: plângea şi el! Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi păţea asta; dar aşa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toată viaţa mea - a coborât o linişte incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce mă ferea de ploaia neîncetată a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune că s-a făcut o linişte adânca pe mare...Atunci, în liniştea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: „Unde am fost până acum?“ Toate întrebările mele filozofice au căpătat răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.
                                   Cum a fost după? 
Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbrăţişam pe toţi oamenii pe care îi cunoşteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeţi-mă, nu era nimic de la mine. Am simţit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu răul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a „dărmat“! Dragostea Lui m-a făcut praf şi pulbere. Tot atunci am început să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu... un mare Sfânt al Românilor.

27 ianuarie 2014

HRANA PENTRU SUFLET: Cuvânt despre talisman

HRANA PENTRU SUFLET: Cuvânt despre talisman BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                    Cuvânt despre talisman

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                             
               CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                               DESPRE T A L I S M A N
 Motto: „Să cadă sub canon cei ce spun norocul, cei care se numesc vrăjitori şi cei făcători de talismane şi ghicitorii“ (Canonul 65, Sinodul Trulan, anul 692).
 Cărţile de rugăciune şi celelalte simple rugăciuni care circulă fără girul autorităţii bisericeşti şi fără binecuvântarea unui ierarh (episcop), trebuie privite cu multă rezervă şi folosite numai dacă ele se regăsesc şi în cărţile oficiale de rugăciune.

                                                                                         Preot Ioan 

                                             Iubiţi credincioşi,

 Încă de când eram copil, am auzit vorbindu-se despre o cărticică numită Talismanul,pe care de cele mai multe ori o întâlnim tipărită, iar uneori scrisă cu mâna pe foi sau pe caiete. Chiar şi unii creştini de astăzi o poartă în buzunar, în geantă sau între iconiţe, în portmoneu, cu convingerea că sunt feriţi de orice fel de rele, că acest talisman îi poate ajuta în necazuri. 
Trebuie ştiut că Talismanul, Visul Maicii Domnului, Epistolia şi altele asemenea acestora sunt de inspiraţie apocrifă, de influenţă populară şi nu  sunt în conformitate cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe. 
Despre Talisman se spune că a fost găsit sub mormântul Mântuitorului în anul 1585 şi că citirea lui este valabilă 20 de zile. Nu ştim cine ar fi avut tăria sufletească să ia o cazma şi să sape sub Sfântul Mormânt al Mântuitorului şi cum s-a stabilit cu exactitate valabilitatea acestei rugăciuni ca fiind de 20 de zile. 
Poate era mai bine să fie valabilă 365 de zile şi atunci ne era mult mai uşor, căci ne rugam o singură dată pe an! Prin definiţie, Talismanul este un mic obiect (în cazul nostru o cărţulie) considerat de superstiţioşi ca având o forţă magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă. Sinonime cu Talismanul sunt amuleta şi fetişul. Amuleta este un mic obiect căruia oamenii superstiţioşi îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. Fetişul este un obiect considerat în credinţele triburilor primitive, ca fiind înzestrat cu virtuţi magice, supranaturale şi capabil să dea ajutor celui care i se închină. Şi iată un exemplu grăitor de „credinţă“ superstiţioasă: Într-o zi am întâlnit o doamnă care tocmai îşi făcuse ieşirea din spital, şi mi-a spus bucuroasă tare: „Părinte, m-am operat şi m-a scăpat talismanul de la moarte!“ Eu i-am spus: „Doamnă, mă bucur că v-a ajutat Dumnezeu, mă bucur pentru bucuria dumneavoastră, dar să ştiţi că nu talismanul v-a scăpat de la moarte, ci Dumnezeu, pentru că El este Stăpânul vieţii şi al morţii“. „Nu părinte, sunt sigură că talismanul m-a scăpat!“ Atunci am încercat să-i explic într-un alt fel: „Doamnă, să ştiţi că pentru dumneavoastră a mijlocit Maica cea Preasfântă la Fiul ei şi Dumnezeul nostru, căci ea stă chiar lângă Scaunul Sfintei Treimi, şi El v-a mai dăruit încă mulţi ani de viaţă.“ Şi atunci mi-a spus: „Părinte, nu încercaţi să mă convingeţi, că eu sunt sigură că talismanul m-a scăpat de la moarte în timpul operaţiei“. Nereuşind să mă fac înţeles ne-am despărţit, fiecare având convingerile lui. Şi acum, să analizăm în amănunţime afirmaţiile cuprinse în acest talisman: Neavând autor ş i editor, este clar că talismanul este o mare înş elă ciune, deş i începe cu „Tatăl nostru” şi „Crezul“.
După aceste rugăciuni sfinte, minciunile încep să curgă: 
► Când o femeie se află în durerile naşterii, să se citească talismanul ş i va avea naş tere uş oară . Oare aşa să fie ?! Va avea naştere uşoară dacă este spovedită şi împărtăşită, dacă se citeşte Paraclisul Maicii Domnului sau Acatistul Domnului Iisus Hristos.
 ► Dacă atingem cu talismanul partea dreaptă a copilului, va avea noroc în viaţă .Oare aşa să fie?! „Ştiţi cine a fost noroc? A fost cel mai mare drac - MOLOH = zeul fericirii, adică noroc cum îi spunem noi astăzi, care a secerat viaţa a milioane de copii “(„Ne vorbeşte părintele Cleopa“, vol. 7). Să nu dorim copilului nostru să aibă noroc (diavol), ci SĂ-I AJUTE DUMNEZEU ! 
► Este de ajuns să atingeţi umărul drept al bolnavului cu această rugă ciune (talisman) că se vindecă cu desă vârş ireOare aşa să fie ?! Mare păcăleală. Am fost la un spital în secţia de reanimare, i-am atins pe bolnavi pe umărul drept şi nu s-a vindecat nimeni. Deci, talismanul nu are nici o putere.
 ► Când această rugăciune va fi dusă într-o casă, acea casă va fi ferită de orice fel de primejdie. Oare aşa să fie ?! Casa noastră va fi ferită de orice fel de primejdii dacă facem sfeştanie în fiecare post sau cel puţin o dată pe an, dacă o împodobim cu icoane în fiecare cameră, dacă aprindem candela în casă cel puţin când ne rugăm... Că doar talismanul nu ţine loc de icoane, candele, sfeştanie etc. 
► Puterea sa este mare. Oare aşa să fie ?! Oare, are talismanul puterea să despartă Marea Roşie în două? Oare, dacă lovim cu el în piatră, izvorăşte apă?... NU! Talismanul este o simplă cărticică fără nici o putere, doar Dumnezeu este Atotputernic!
 ► În cazul unui atac direct cu arme de foc, ele nu vor acţiona. Oare aşa să fie?! Dacă acest talisman ar fi vestă antiglonţ, ar fi minunat. Când mergem pe front (Doamne fereşte!) cumpărăm un talisman, îl punem în buzunarul de la piept, şi gata..... 
 ► Acest talisman a fost scris de Iisus Hristos şi de Sfânta Fecioară Maria ş i puterea lui este mare. Oare aşa să fie ?! 
 ► CEL CARE ARE PĂ CATE MARI SAU CÂTE STELE PE CER, VA FI IERTAT DE ELE DACĂ VA PURTA TALISMANUL ASUPRA SA CITINDU-L MĂCAR O DATĂ PE SĂPTĂ MÂNĂ . OARE AŞA SĂ FIE?! Asta înseamnă că îmi cumpăr un Talisman, îl port în buzunar, îl citesc şi pot face fără frică orice păcate (chiar şi pe cele mari: avort, desfrânare ...), fiindcă prin Talisman sunt iertate. Oare aşa să fie ?! Într-o zi am întrebat o doamnă în vârstă de 65 de ani: „Doamnă, v-aş ruga să nu vă supăraţi că vă întreb, v-aţi spovedit vreodată în viaţă?“ „Nu părinte! Nu m-am spovedit, pentru că am talismanul în buzunar şi mi-a iertat el păcatele, că aş a scrie la pagina 11: cel care are pă cate mari sau câte stele pe cer i se iartă dacă citeşte Talismanul“. „Aveţi cumva şi avorturi ? „Da părinte, am 14 avorturi, ş i nu le-am spus niciodată la preot”. „Doamnă, vă rog să mergeţi cât mai repede să vă spovediţi, pentru că Talismanul nu v-a botezat, nu v-a cununat, nu vă iartă păcatele, nu vă împărtăşeşte, ci Hristos prin preot în Duhul Sfânt“.  
Iată , iubiţi credincioşi, că această femeie dacă nu se spovedea ş i nu-ş i fă cea canon pentru acele avorturi, mergea la osândă veşnică împreună cu cel care a tipărit Talismanul şi cu cel care l-a vândut. ► Cine are acest talisman poate să stea liniştit.Oare aşa să fie ?! Să stea liniştit dacă, atunci când se scoală dimineaţa, ia mai întâi anafură, apă sfinţită şi se aşază apoi la rugăciunile dimineţii; dacă spune Tatăl nostru de câte ori se aşază la masă; dacă posteşte cel puţin Miercurea şi Vinerea; dacă merge în fiecare Duminică la Biserică; dacă se spovedeşte cel puţin de patru ori pe an; dacă citeşte zilnic din Biblie; dacă citeşte în fiecare zi un acatist, paraclisul Maicii Domnului, sau câţiva psalmi... În primul rând că Iisus Hristos nu a lăsat nimic scris, după cum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii, nici Maica Domnului nu a lăsat nimicscris şi nici puterea Talismanului nu este deloc mare, ci numai Dumnezeu este Atotputernic. 
 Iubiţi credincioşi, În lumea debusolată de astăzi, sunt destul de mulţi cei ce cred în Talisman, care de fapt păgubeşte şi primejduieşte sufletele. Este imposibil să credem că este mai important să purtăm aceste broşuri cu noi, decât să folosim rugăciunile oficiale ale Sfintei Biserici Ortodoxe. În mod greşit se atribuie acestor cărţulii puteri magice nebănuite, căci ele nu fac altceva decât să alimenteze imaginaţia creştinului, amăgindu-l cu tot felul de promisiuni şi făcându-l să uite că în cărţile bisericeşti există atâtea rugăciuni extraordinar de frumoase ca formă şi conţinut, adresate Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfintei Cruci, acatiste şi paraclise în care ne regăsim cu toate problemele noastre.
 Cred că nu greşesc câtuşi de puţin dacă socotesc că Talismanul este un idol în miniatură, un idol de buzunar, de geantă, de portofel. Talismanul sau amuleta este un semn vizibil al necredinţei în ajutorul dat nouă de Dumnezeu. 
Oricât de începător ar fi un om în cele ale credinţei, va observa cu uşurinţă că cele cuprinse în talisman sunt lipsite de orice conţinut şi adevăr, ba sunt chiar dăunătoare. Talismanele erau obiecte despre care se credea că au puteri magice şi care se purtau de către oameni cu convingerea că ele apără de boli, primejdii şi sunt aducătoare de noroc. Oamenii cred că aşa de mari sunt puterile acestui talisman, încât înlocuieşte pur şi simplu pe Dumnezeu, adică, având talismanul asupra noastră, nu am mai avea nevoie de harul Sfintelor Taine. De aceea, a încuraja apariţia lor, a le recomanda sau a le vinde, este un păcat. Nu demult au apărut unele rugăciuni care circulă sub denumirea de „Lanţul Sfântului Antonie“ sau şi mai grav rugăciunea lui Dalai-Lama care nu are nimic comun cu rugăciunea creştină. Cât de neştiutori sunt cei care se despart de Dumnezeu, pentru a ţine la piept, în portofel ori în casă, această cărticică, numită talisman...  Cărţile de rugăciune şi celelalte simple rugăciuni care circulă fără girul autorităţii bisericeşti şi fără binecuvântarea unui ierarh trebuie privite cu rezervă şi folosite numai dacă ele se regăsesc şi în cărţile oficiale de rugăciune. Purtarea unor cărţi cum sunt: Visul Maicii Domnului, Brâul Maicii Domnului, Epistolia Maicii Domnului, Talismanul, Cele 12 vineri mari de peste an, Dezlegarea de farmace şi de vrăji, Dezlegarea de blesteme, nu ne apără de rele şi de primejdii şi nu ne îndeplinesc cererile, numai rugăciunea făcută cu stăruinţă, credinţă şi încredere în ajutorul lui Dumnuzeu, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor ne este de folos. Este imposibil să credem că este mai important să purtăm aceste broşuri cu noi, decât să folosim rugăciunile oficiale ale Sfintei Biserici .

Arhivă blog

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

Etichete

. . Despre Evlavie .RUGĂCIUNE “Tâlcuire la Tatăl nostru” ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI ACATISTE ACATISTUL Cuviosului Ioan de la Prislop Acatistul Sfântului GHERASIM KEFALONITUL Acatistul Sfintei Cruci Acatistul Sfintilor Brancoveni Adormirea Maicii Domnului Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Adormirea Sfintei Ana ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI MUCENIC ŞTEFAN AGHIAZMA SAU APA SFINTITA AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI DUHOVNICESTI AICI SANT CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI AICI SE GASESC SFINTE MOASTE Alexandru Pesamosca Arhanghelui Gabriel. Arhiepiscop Justinian Chira ARHIMANDRIT TEOFIL PARAIAN Articole Apopei Roxana Articole Ioan Monahul AUDIO..VISARION IUGULESCU BISERICI BUNA VESTIRE CANOANELE SFANTULUI CALINIC Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia - sora lui Canonul Sfantului Andrei Criteanul din Postul Sfintelor Pasti Canonul Sfantului Meletie al Antiohiei CARTI INTERESANTE Cei patru Sfinţi Evanghelişti CELE 7 PLANSURI..EFREM SIRUL Cine a fost Zorica Laţcu Teodosia? CITATE DESPRE RABDARE CITATE DIN FILOCALIE CITATE DIN SF EVANGHELIE CUGETARI ORTODOXE CUM SA NE RUGAM CUVINTE DE FOLOS Cuviosul Arhimd. Sofronie Cuviosul Gherontie Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) CUVIOSUL SERGHIE: Cuviosul Tadei de la Vitovnita Cuviosului Sofronie Saharov DESPPRE VRAJI SI FARMECE DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR DESPRE AVORT DESPRE ACATISTE SI PARACLISE DESPRE APOCALIPSA DESPRE BOALA Despre Boboteaza DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA. Despre Clopote Despre colivă DESPRE CREDINTA DESPRE CRUCE DESPRE DIAVOL DESPRE DRAGOSTE Despre educatia crestina a copiilor Despre Frică DESPRE HAINELE PREOTESTI DESPRE ICOANE DESPRE INGER PAZITOR Despre invidie Despre iubire DESPRE JUDECAREA APROAPELUI DESPRE JUDECATA DE APOI SI VIATA DUPA MOARTE DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI DESPRE MANIE Despre milostenie DESPRE MOARTE DESPRE OZN-URI DESPRE PACAT DESPRE POCAINTA DESPRE POST Despre PREOTUL DUHOVNIC DESPRE RAI SI IAD DESPRE RUGACIUNE Despre Rugaciunea Inimii Despre Sfanta Impartasanie DESPRE SFINTELE MOASTE DESPRE SFINTELE MOASTE Sfântul Ioan Gură de Aur DESPRE SMERENIE DESPRE SMERENIE MANDRIE SI EGOISM DESPRE SUFLET DESPRE TALISMAN DESPRE TRUFIE DESPRE URA DIN SFATURILE DE LA PARINTELE IOAN Din sfaturile Preotului Ioan Clopotel DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA Drumul sufletului după moarte DUCEŢI-VĂ SĂ VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon Duminica Tuturor Sfintilor ENIGMA MARAMEI VERONICĂI EPISTOLIA DOMNULUI Fuga in Egipt ICOANA BIZANTINĂ IER. SAVATIE BASTOVOI IEROD. VISARION IUGULESCU INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE: Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului Intampinarea Domnului INTERVIURI Intrarea Domnului in Ierusalim INVATATURI IZVORUL TAMADUIRII ÎNAINTEPRĂZNUIREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI Kamenski Mănăstirea "Înălţarea Domnului" Lancea cu care a fost omorât Hristos Legenda Sfântului Valentin MANASTIREA HUREZU MARGARITARE DUHOVNICESTI MINUNEA DE LA SF.MORMANT Minuni ale Sfantului Nectarie MINUNI.. Mitropolitul Antonie al Surojului MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA O rugăciune de dimineaţă OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 AUGUST) Parastasele și folosul lor PARINTELE ADRIAN FAGETEANU PARINTELE ARSENIE BOCA PARINTELE ARSENIE PAPACIOC Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa PARINTELE ILARION ARGATU PARINTELE ILIE LACATUSU PARINTELE IOSIF TRIFA PARINTELE JUSTIN PARVU Parintele Maxim un stalpnic al zilelor noastre Parintele Nichifor cel lepros PARINTELE PAISIE AGHIORITUL PARINTELE PETRONIU TANASE PARINTELE PORFIRIE PARINTELE SOFIAN BOGHIU Parintele Teofil Paraian PARINTELE VISARION IUGULESCU Părintele Cleopa Ilie Părintele Constantin Galeriu Părintele Iulian de la Prodromu Părintele Iustin Pârvu Părintele Proclu Nicău PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE Părintele Rafail Noica Pătimirea Sfinţilor Mucenici Trofim Savvatie şi Dorimedont († 276) Pelerinaj Grecia 2017 Pelerinaj Israel PILDE PILDE CRESTINE PILDE DIN PATERIC POEZII POEZII ..IISUS HRISTOS Poezii cu Preot Ioan POEZII DE ANDREI BOTOSANU POEZII DE CAMELIA CRISTEA Poezii de Costel Ursu Poezii de Daniela Ibisin Poezii de Doru Avram Poezii de Eliana Popa POEZII DE ILARION ARGATU Poezii de Maria Pintecan Poezii de Pr.Gabriel Militaru Poezii de Preot Sorin Croitoru POEZII DE RADU GYR POEZII DE TRAIAN DORZ Poezii de Valeriu Gafencu Poezii de Vasile Militaru Policarp si Laurentiu POVESTIRE POVESTIRI DIN PATERIC POVESTIRI DUHOVNICESTI POVESTITE DE SFINTI Pr. Efrem Atonitul PR. PAISIE OLARU PREOT Ioan Dumitriu de la Parohia Tipografilor Preotul Andrei Constantin PREVIZIUNI Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani PROFETII Prohodul Domnului Proorocul Moise PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA Pruncii Simeon şi Parascheva Psalmi Psalmul 50 (al lui David) Psaltirea PUSTNIC ONUFRIE Răspunsuri Duhovnicesti de la părintele Argatu Rucăciune către sfinti Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos Rugaciune pentru bolnavii de cancer. RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE - PENTRU ORICE DORINTA Rugaciunea Sfintei Cruci RUGACIUNI Rugăciune catre Sfantul Ilie Rugăciune catre Sfantul Nectarie Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Maximovici RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII Rugăciune de pocăinţă Rugăciune pentru căsătorie... RUGĂCIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE IOAN DAMASCHIN Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina Rugăciuni Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli pentru fiecare zi a săptămînii Rusaliile SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM SARBATORI Săpămana Patimilor Sânzaienele Schimbarea la Fată SCOPUL VIETII CRESTINESTI SEMNIFICATIA NUMELUI NOSTRU. Sf .Ghelasie de la Râmeţ Sf ap Iacob al lui Zevedeu SF DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR Sf Gheorghe Sf Ignatie SF. IERARH ANTIM IVIREANU Sf. Ignatie Teoforul SF. IOAN DE LA PRISLOP Sf. Mc. Calistrat; Sf. Porfirie Bairaktaris SF.APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA SF.IERARH CALINIC DE LA CERNICA Sf.Ignatie Briancianinov Sfanta Mucenită Tatiana Sfanta Alina Sfanta Ana SFANTA CUVIOASĂ PARASCHEVA SFANTA DUMINICA SFANTA ECATERINA Sfanta Eugenia Sfanta Evdochia SFANTA FILOFTEIA Sfanta Fotinii SFANTA HRISTINA Sfanta Iulia SFANTA LITURGHIE Sfanta Lucia Sfanta Macrina Sfanta Maria Egipteanca Sfanta Maria Magdalena Sfanta Marina Sfanta Mucenita Haritina Sfanta Mucenita Tecla Sfanta Mucenită Tatiana SFANTA PARASCHIVA Sfanta Salomeea Sfanta Teodora Sfanta Varvara Sfanta Veronica SFANTA XENIA Sfantul Mc Ioan Valahul SFANTUL ADRIAN Sfantul Alexandru Sfantul Andrei - Apostolul romanilor Sfantul Andrei Rubliov Sfantul Antonie de la Veria Sfantul Ap.Timotei SFANTUL APOSTOL ANDREI SFANTUL APOSTOL IOAN Sfantul Apostol si Evanghelist Matei Sfantul Apostol Tadeu Sfantul Apostol Toma Sfantul Calinic de la Cernica SFANTUL CRISTIAN Sfantul Cuvios Patapie SFANTUL DANIIL SIHASTRUL Sfantul Dimitrie al Rostovului Sfantul Dobri Dobrev SFANTUL DUMITRU Sfantul Efrem Cel Nou Sfantul Efrem Katunakiotul Sfantul Eftimie cel Mare Sfantul Emilian Sfantul Ermolae Sfantul Fanurie SFANTUL GHEORGHE Sfantul GHERASIM DE LA IORDAN Sfantul Gherasim din Kefalonia Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL Sfantul Haralambie SFANTUL IERARH PARTENIE Sfantul Ierarh Vasile cel Mare SFANTUL ILIE Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava SFANTUL IOAN DAMASCHIN Sfantul Ioan de Kronstadt SFANTUL IOAN RUSUL SFANTUL IOAN SCARARUL SFANTUL IOSIF DE LA PARTOS Sfantul Isidor din Hios Sfantul Isidor Pelusiotul Sfantul Iuda Sfantul Iuliu Veteranul Sfantul Lazăr din Betania SFANTUL MARCU ASCETUL Sfantul Maxim Mărturisitorul SFANTUL MINA SFANTUL MUCENIC EUSTATIE Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Mucenic Polieuct Sfantul Mucenic Procopie SFANTUL MUCENIC TRIFON Sfantul Nechifor Leprosul SFANTUL NECTARIE SFANTUL NICOLAE Sfantul Nicolae Steinhardt Sfantul Nil Dorobantu SFANTUL PANTELIMON Sfantul Parinte Vichentie Malău Sfantul Policarp Sfantul Prooroc Iona Sfantul Sava cel sfintit SFANTUL SELAFIL DE LA NOUL NEAMT SFANTUL SERAFIM DE SAROV Sfantul Serafim de Virita Sfantul Simeon Stalpnicul SFANTUL SPIRIDON SFANTUL STEFAN Sfantul Stefan cel Mare SFANTUL STELIAN Sfantul Teodor Studitul Sfantul Teodor Tiron Sfantul Teodosie cel Mare Sfantul Teodosie de la Brazi SFANTUL TIHON DE ZADONSK Sfantul Valentin (ORTODOXUL) SFANTUL VASILE SFANTUL VICTOR Sfantul. Cuvios Dimitrie cel Nou SFATURI DUHOVNICEŞTI ALE UNUI STAREŢ DE LA OPTINA SFATURI CRESTINE SFATURI DE LA PARINTELE IOAN SFATURI DUHOVNICESTI SFATURI PENTRU ANUL NOU Sfaturi pentru suflet SFATURI PENTRU VIAŢA DUHOVNICEASCĂ Sfăntul Mercurie SFÂNTA MUCENIŢĂ AGATA Sfânta Muceniţă Agnia SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale Sfânta Salomeea Sfânta Teodora de la Sihla SFÂNTUL LAVRENTIE DE CERNIGOV Sfântul Siluan Atonitul... Sfântul Antonie cel Mare Sfântul Apostol Filip SFÂNTUL APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU Sfântul apostol Luca Sfântul apostol Luca al Crimeii Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Sfântul Ciprian si Iustina SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI ( 10 ianuarie) SFÂNTUL CUVIOS IOAN ZEDAZNELI Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sau Egipteanul Sfântul cuvios Memnon SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ SFÂNTUL CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS Sfântul Efrem Sirul Sfântul Gheorghe Hozevitul Sfântul Grigorie de Nyssa Sfântul Grigorie Palama Sfântul Ierarh Eumenie Sfântul ierarh Ioan Maximovici cel nou SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ Sfântul Ioan Botezătorul SFÂNTUL IOAN CARPATINUL: Sfântul Ioan Evanghelistul Sfântul Ioan Gură de Aur Sfântul Ioan Iacob Hozevitul Sfântul Ioan Rilă SFÂNTUL ISAAC SIRUL SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT Sfântul Moise Etiopianul. SFÂNTUL MUCENIC CALINIC Sfântul Nicolae Sfântul Nicolae Velimirovici Sfântul Pahomie SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA SFÂNTUL SERAFIM DE LA SAROV 1759 - 1833 SFÂNTUL SFINTIT MUCENIC FILUMEN Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN Sfântul Sfințitul Mucenic Ignatie SFÂNTUL TEOFAN ZAVORATUL SFIINTII-PRIETENII LUI DUMNEZEU Sfintele Mucenite Agapi Hionia si Irina SFINTELE PASTI SFINTELE TAINE SFINTI Sfintii Zotic Atal Camasis si Filip de la Niculitel Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea SFINTII APOSTOLI SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL Sfintii Atanasie si Chiril SFINTII CHIR SI IOAN SFINTII CONSTANTIN SI ELENA Sfintii Cozma si Damian Sfintii impărati Constantin si Elena Sfintii Inchisorilor SFINTII IOACHIM SI ANA Sfintii Mari Mucenici Serghie si Vah. Sfintii Martiri Brâncoveni Sfintii Marturisitori Ardeleni Sfintii Mihail si Gavril Sfintii Români Sfintii Simeon si Ana Sfintii Trei Ierarhi Vasile Grigorie si Ioan Sfintii Varsanufie si Ioan Sfintii Zilei Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana SFINŢII ŞI OCROTIRILE LOR Sfînta Mare Muceniţă Irina Sfîntul Antonie de la Iezeru-Vîlcea SINUCIGAŞII SOBORUL MAICII DOMNULUI Soborul Sfinților 70 de Apostoli. TAINA CASATORIEI TAINA SFINTEI SPOVEDANII TEODORA DE LA SIHLA TROPARUL SFANTULUI IERARH IOSIF DE LA PARTOS TROPARUL SFANTULUI MUCENIC VLASIE TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare VALERIU GAFENCU VAMEȘUL ȘI FARISEUL VAMILE VAZDUHULUI Versuri de Horațiu Stoica VIATA LUI IISUS HRISTOS Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partos VORBESTE PARINTELE GEORGE ISTODOR

SFINTI

SFINTI