Doi sfinti cu numele Dimitrie
Se intampla adesea, ca cei doi sfinti cu numele Dimitrie sa fie confundati. Sunt persoane care stiu ca la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, sunt prezente moastele Sfantului Dimitrie. Daca intrebi ale carui Dimitrie, nu putine sunt cazurile cand se raspunde gresit. Acest lucru vine pe de o parte din coincidenta de nume, dar si din faptul ca unul este sarbatorit pe data de 26 octombrie, iar celalalat pe data de 27 octombrie. Pentru a nu-i mai confunda, precizam ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este o persoana distincta de Cuviosul Dimitrie Basarabov.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian.
Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi".
Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.
A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.
Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov - este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria).
A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera.
Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.
Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.
Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.
Martiriul Sfantului Dimitrie in iconografie
Mareste imaginea. “Baie cu bolti, si inlauntru sfantul, avand mana cea dreapta ridicata in sus; si trei ostasi il strapung in coasta [cu sulite] si Sfantul Lup, (sluga sfantului), stand inapoia lui, plangand, tine haina sfantului. (Dionisie din Furna – Erminia picturii bizantine)
Dintre toate scenele cuprinse in ciclul iconografic al vietii si minunilor Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, scena martiriului patronului si protectorului orasului Tesalonic este cel mai des intalnita. In timpul ocupatiei otomane, aceasta scena este din ce in ce mai des intalnita, in contextul de generalizare a tendintei reprezentarii scenelor martiriului sfintilor. Aceste imagini aveau sa constituie o sursa de intarire si consolare a crestinilor oprimati si prigoniti. Tipurile iconografice ale prezentarii martiriului Sfantului Dimitrie in arta post-bizantina, variaza astfel incat, dupa cum vom vedea, exemplele tarzii, datand din sec. XVIII-XIX, prezinta o scena mult simplificata.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
In perioada post-bizantina, scena martiriului pastreaza baza formatului iconografic ce s-a dezvoltat in timpul paleologilor: Sfantul Dimitrie este pictat sezand, cu mana dreapta ridicata, pe o treapta sau pe un tron avand mai multe trepte, in fata unei cladiri ce reprezinta inchisoarea, primind moartea din mainile unui grup de soldati care il strapung in partea dreapta a toracelui cu sulitele. Acest gest al sfantului Dimitrie, exprima totodata dorinta de a primi impunsatura sulitei in partea dreapta, precum Hristos pe Cruce. Tot in cadrul acestei reprezentari un inger coboara din inaltime o cununa pe capul sau, in timp ce Lup, stand in spatele sau, prezinta o expresie de evlavie amestecata cu uimire.
O reprezentare bizantina tarzie a acestei scene este o icoana din Manastirea Marea Lavra din Muntele Athos, datand de la sfarsitul secolului XIV – inceputul secolului XV. Aceasta icoana a martiriului Sfantului Dimitrie contine cel mai timpuriu detaliu iconografic constand in reprezentarea unuia din soldati cu capul descoperit, tinand in mana sulita parca fara a vrea sa-l raneasca pe sfant.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Acest model complet al martiriului Sfantului Dimitrie se gaseste intr-un mare numar de lucrari post-bizantine, incepand cu secolul XVI. Printre cele mai timpurii se numara o icoana din sec. XV-XVI aflata in Biserica Sfantul Gheorghe (a Grecilor ) din Venetia. In aceasta, scena martiriului are loc in fata unui complex de cladiri fortificate cu doua turnuri, reprezentand inchisoarea unde a fost tinut sfantul. Acest gen arhitectural s-a dezvoltat in secolul XVI fiind bazat pe modele din perioada paleologilor.
In partea dreapta, sfantul Dimitrie este asezat pe un fel de tron din marmura. Un inger coboara din inaltime pregatindu-se sa aseze deasupra capului sfantului cununa muceniciei, in timp ce Lupus se afla in spatele sau, avand bratele ridicate. In partea stanga, un grup de sase soldati il impung cu sulitele in partea dreapta, in afara de unul – care are capul descoperit si care parca nu vrea sa-l raneasca pe sfant.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Icoana din Venetia urmeaza icoana de la Marea Lavra in prezentarea iconografica a scenei, insa difera de aceasta in partea superioara a ansamblului arhitectural, inchisoarea, in icoana din Athos, neavand turnuri. Exista diferente si in ceea ce priveste reprezentarea lui Lup, care, ca reactie emotionala, in icoana de la Marea Lavra parca are tendinta de a duce mana dreapta spre fata.
Transpunerea scenei martiriului, asa cum apare in icoana din Biserica Sfantul Gheorghe din Venetia apare intr-un numar de icoane din secolul XVI de la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai. Scena este pictata dupa cum am descris mai sus, insa fara soldatul cu capul descoperit care refuza sa-l ucida pe sfant. In rest, soldatii, poarta uniforme similare, cea mai caracteristica figura fiind cea a calaului aflat in fata sfantului care este reprezentat purtand o casca ornamentata surprinzator cu frunze de acanthus (talpa ursului). Mucenicul, sta pe un tron in trepte, avand o aureola cu decoratii floarale. In fundal se afla doua turnuri reprezentate in mod asemanator cu cele din icoana venetiana.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Acest tip iconografic al martiriului Sfantului Dimitrie apare in trei lucrari din secolul XVI din Epir. Cea mai timpurie dintre acestea este o fresca din Manastirea Philantropenon de pe insula Ioannina, pictata in 1542. Ceva mai tarzii sunt picturile murale ale aceleiasi scene din bisericile Sfantul Dimitrie din Veltsista (dupa 1558) si Sfantul Nicolae din Krapsi (1563).
In toate cele trei exemple, cu toate ca se pastreaza modelul iconografic anterior, se observa aparitia unor influente apusene, cum ar fi, de exemplu, chipurile puternic animate ale sfantului si ale soldatilor, precum si uniformele mult mai complexe.
Un interes iconografic particular prezinta si miniatra in care este reprezantata scena martiriului Sfantului Dimitrie, intr-o miniatura aflata intr-un manascris pastrat in biblioteca Manastirii Vatoped. Aceasta dateaza din sec XVI. In aceasta, in spatele Sfantului Dimitrie, care este incoronat de inger, se gasesc doi tineri sfinti, cel mai probabil Nestor si Lup. Artistul se pare ca a folosit drept model iconografic tipul Sfantului Dimitrie ”intronat”, in care este incadrat de acesti doi sfinti. Prezenta celor doi sfinti in aceasta scena este destul de rara.
Tipul iconografic al muceniciei Sfantului Dimitrie care ii iclude pe Lup, ingerul si soldatul cu capul descoperit ce refuza sa-l ucida pe sfant, persista in sec XVII, dupa cum arata icoana pictata de catare Georgios Kortezas, in primele decenii ale acestui secol.
Atat in general, cat si in detaliu, Kortezas urmeaza cu credinciosie modelul iconografic creat spre sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI. Aceeasi schema o regasim in fresca din Biserica Sfantului Nicolae Archontisa Theologina din Kastoria ce a fost pictata in 1663. Aici, probabil din cauza lipsei spatiului, sunt reprezentati numai trei soldati. Acest numar va deveni insa comun in reprezentarile mai tarzii. Un alt detaliu iconografic interesant este pozitia ingerului, ce este reprezentat coborand din partea centrala a scenei, urmand traditia iconografica din Tesalonic.
Variatii interesante ale reprezentarii martiriului Sfantului Dimitrie apar in sec XVII, in doua icoane pictate de catre artistul cretan Emmanouil Tzane Bounialis, care utilizeaza scena cu Sfantul Dimitrie calare ca tema principala, dar pe care o inconjoara cu scene din viata sfantului. Icoanele urmeaza modele iconografice si stilistice italiene, fiind vadit diferite de lucrarile contemporane reprezentand aceeasi scena dar care au ramas fidele radacinilor bizantine.
In ultimele secole ale stapanirii turcesti, Lup si ingerul sunt din ce in ce mai rar reprezentati in scena muceniciei Sfantului Dimitrie. Incepand cu secolul XVIII, scena martiriului Sfantului Dimitrie a fost mult simplificata. In Muntele Athos, de exemplu, in afara de singura reprezentare din Manastirea Esfigmenu (sec. XVIII) care include detaliul ingerului care il incununeaza pe sfant, scena martiriului este mult simplificata. Una din caracteristicile ce apare in majoritatea acestor fresce atonite – si nu sunt putine – este scorpionul asezat sub piciorul sfantului. Exemplele se gasesc in catoliconul Manastirii Filoteu, in capelele Sfantului Dimitrie ale Manastirilor Chalendari si Zografu (ambele pictate in 1779) si in kiriakonul Schitului Sfantul Dimitrie apartinand de Manastirea Vatoped.
Numeroase alte exemple ale reprezentarii simplificate a martiriului Sfantului Dimitrie, din secolele XVIII-XIX, pot fi intalnite in multe alte monumente si icoane din afara Muntelui Athos. Putem aminti reprezentarile din Manastirea bulgara Rozen, din manastirile Petraki si Phaneromeni din Attica, din Biserica Sfantul Dimitrie din Veria, din Biserica Sfantul Gherman si Prespes etc.
Raspandirea popularitatii martiriului Sfantului Dimitrie ca tema picturala este indicata cu atat mai mult prin includerea acesteia in alte cicluri iconografice, precum icoana celor douasprezece mari praznice aflata in Manastirea Rila (sec. XVIII), unde inlocuieste una din scenele evanghelice. Exista de asemenea unele icoane in care moartea Sfantului Dimitrie este reprezentata in asociere cu scene ale martiriului altor sfinti - in special Sfantului Mare Mucenic Gheorghe -, nu de putine ori, cu imprumuturi de detalii iconografice.
Reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie a servit drept model pentru reprezentarea mortii sfantului rus, Boris. A fost de asmenea mai departe utilizata drept model pentru martiriul Sfantului Toma ( ucis tot cu sulita), in cadrul ciclului iconografic ce a fost creat in relatie cu martiriul Apostolilor.
Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie,mai sus am vorbit de reprezentarea mortii Sfantului
In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.
Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.
O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie.
Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut. In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.
Originea numelui Dimitrie
Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).
Marian Pios
Se intampla adesea, ca cei doi sfinti cu numele Dimitrie sa fie confundati. Sunt persoane care stiu ca la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, sunt prezente moastele Sfantului Dimitrie. Daca intrebi ale carui Dimitrie, nu putine sunt cazurile cand se raspunde gresit. Acest lucru vine pe de o parte din coincidenta de nume, dar si din faptul ca unul este sarbatorit pe data de 26 octombrie, iar celalalat pe data de 27 octombrie. Pentru a nu-i mai confunda, precizam ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este o persoana distincta de Cuviosul Dimitrie Basarabov.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian.
Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi".
Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.
A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.
Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov - este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria).
A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera.
Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.
Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.
Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.
Martiriul Sfantului Dimitrie in iconografie
Mareste imaginea. “Baie cu bolti, si inlauntru sfantul, avand mana cea dreapta ridicata in sus; si trei ostasi il strapung in coasta [cu sulite] si Sfantul Lup, (sluga sfantului), stand inapoia lui, plangand, tine haina sfantului. (Dionisie din Furna – Erminia picturii bizantine)
Dintre toate scenele cuprinse in ciclul iconografic al vietii si minunilor Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, scena martiriului patronului si protectorului orasului Tesalonic este cel mai des intalnita. In timpul ocupatiei otomane, aceasta scena este din ce in ce mai des intalnita, in contextul de generalizare a tendintei reprezentarii scenelor martiriului sfintilor. Aceste imagini aveau sa constituie o sursa de intarire si consolare a crestinilor oprimati si prigoniti. Tipurile iconografice ale prezentarii martiriului Sfantului Dimitrie in arta post-bizantina, variaza astfel incat, dupa cum vom vedea, exemplele tarzii, datand din sec. XVIII-XIX, prezinta o scena mult simplificata.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
In perioada post-bizantina, scena martiriului pastreaza baza formatului iconografic ce s-a dezvoltat in timpul paleologilor: Sfantul Dimitrie este pictat sezand, cu mana dreapta ridicata, pe o treapta sau pe un tron avand mai multe trepte, in fata unei cladiri ce reprezinta inchisoarea, primind moartea din mainile unui grup de soldati care il strapung in partea dreapta a toracelui cu sulitele. Acest gest al sfantului Dimitrie, exprima totodata dorinta de a primi impunsatura sulitei in partea dreapta, precum Hristos pe Cruce. Tot in cadrul acestei reprezentari un inger coboara din inaltime o cununa pe capul sau, in timp ce Lup, stand in spatele sau, prezinta o expresie de evlavie amestecata cu uimire.
O reprezentare bizantina tarzie a acestei scene este o icoana din Manastirea Marea Lavra din Muntele Athos, datand de la sfarsitul secolului XIV – inceputul secolului XV. Aceasta icoana a martiriului Sfantului Dimitrie contine cel mai timpuriu detaliu iconografic constand in reprezentarea unuia din soldati cu capul descoperit, tinand in mana sulita parca fara a vrea sa-l raneasca pe sfant.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Acest model complet al martiriului Sfantului Dimitrie se gaseste intr-un mare numar de lucrari post-bizantine, incepand cu secolul XVI. Printre cele mai timpurii se numara o icoana din sec. XV-XVI aflata in Biserica Sfantul Gheorghe (a Grecilor ) din Venetia. In aceasta, scena martiriului are loc in fata unui complex de cladiri fortificate cu doua turnuri, reprezentand inchisoarea unde a fost tinut sfantul. Acest gen arhitectural s-a dezvoltat in secolul XVI fiind bazat pe modele din perioada paleologilor.
In partea dreapta, sfantul Dimitrie este asezat pe un fel de tron din marmura. Un inger coboara din inaltime pregatindu-se sa aseze deasupra capului sfantului cununa muceniciei, in timp ce Lupus se afla in spatele sau, avand bratele ridicate. In partea stanga, un grup de sase soldati il impung cu sulitele in partea dreapta, in afara de unul – care are capul descoperit si care parca nu vrea sa-l raneasca pe sfant.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Icoana din Venetia urmeaza icoana de la Marea Lavra in prezentarea iconografica a scenei, insa difera de aceasta in partea superioara a ansamblului arhitectural, inchisoarea, in icoana din Athos, neavand turnuri. Exista diferente si in ceea ce priveste reprezentarea lui Lup, care, ca reactie emotionala, in icoana de la Marea Lavra parca are tendinta de a duce mana dreapta spre fata.
Transpunerea scenei martiriului, asa cum apare in icoana din Biserica Sfantul Gheorghe din Venetia apare intr-un numar de icoane din secolul XVI de la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai. Scena este pictata dupa cum am descris mai sus, insa fara soldatul cu capul descoperit care refuza sa-l ucida pe sfant. In rest, soldatii, poarta uniforme similare, cea mai caracteristica figura fiind cea a calaului aflat in fata sfantului care este reprezentat purtand o casca ornamentata surprinzator cu frunze de acanthus (talpa ursului). Mucenicul, sta pe un tron in trepte, avand o aureola cu decoratii floarale. In fundal se afla doua turnuri reprezentate in mod asemanator cu cele din icoana venetiana.
http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-
Acest tip iconografic al martiriului Sfantului Dimitrie apare in trei lucrari din secolul XVI din Epir. Cea mai timpurie dintre acestea este o fresca din Manastirea Philantropenon de pe insula Ioannina, pictata in 1542. Ceva mai tarzii sunt picturile murale ale aceleiasi scene din bisericile Sfantul Dimitrie din Veltsista (dupa 1558) si Sfantul Nicolae din Krapsi (1563).
In toate cele trei exemple, cu toate ca se pastreaza modelul iconografic anterior, se observa aparitia unor influente apusene, cum ar fi, de exemplu, chipurile puternic animate ale sfantului si ale soldatilor, precum si uniformele mult mai complexe.
Un interes iconografic particular prezinta si miniatra in care este reprezantata scena martiriului Sfantului Dimitrie, intr-o miniatura aflata intr-un manascris pastrat in biblioteca Manastirii Vatoped. Aceasta dateaza din sec XVI. In aceasta, in spatele Sfantului Dimitrie, care este incoronat de inger, se gasesc doi tineri sfinti, cel mai probabil Nestor si Lup. Artistul se pare ca a folosit drept model iconografic tipul Sfantului Dimitrie ”intronat”, in care este incadrat de acesti doi sfinti. Prezenta celor doi sfinti in aceasta scena este destul de rara.
Tipul iconografic al muceniciei Sfantului Dimitrie care ii iclude pe Lup, ingerul si soldatul cu capul descoperit ce refuza sa-l ucida pe sfant, persista in sec XVII, dupa cum arata icoana pictata de catare Georgios Kortezas, in primele decenii ale acestui secol.
Atat in general, cat si in detaliu, Kortezas urmeaza cu credinciosie modelul iconografic creat spre sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI. Aceeasi schema o regasim in fresca din Biserica Sfantului Nicolae Archontisa Theologina din Kastoria ce a fost pictata in 1663. Aici, probabil din cauza lipsei spatiului, sunt reprezentati numai trei soldati. Acest numar va deveni insa comun in reprezentarile mai tarzii. Un alt detaliu iconografic interesant este pozitia ingerului, ce este reprezentat coborand din partea centrala a scenei, urmand traditia iconografica din Tesalonic.
Variatii interesante ale reprezentarii martiriului Sfantului Dimitrie apar in sec XVII, in doua icoane pictate de catre artistul cretan Emmanouil Tzane Bounialis, care utilizeaza scena cu Sfantul Dimitrie calare ca tema principala, dar pe care o inconjoara cu scene din viata sfantului. Icoanele urmeaza modele iconografice si stilistice italiene, fiind vadit diferite de lucrarile contemporane reprezentand aceeasi scena dar care au ramas fidele radacinilor bizantine.
In ultimele secole ale stapanirii turcesti, Lup si ingerul sunt din ce in ce mai rar reprezentati in scena muceniciei Sfantului Dimitrie. Incepand cu secolul XVIII, scena martiriului Sfantului Dimitrie a fost mult simplificata. In Muntele Athos, de exemplu, in afara de singura reprezentare din Manastirea Esfigmenu (sec. XVIII) care include detaliul ingerului care il incununeaza pe sfant, scena martiriului este mult simplificata. Una din caracteristicile ce apare in majoritatea acestor fresce atonite – si nu sunt putine – este scorpionul asezat sub piciorul sfantului. Exemplele se gasesc in catoliconul Manastirii Filoteu, in capelele Sfantului Dimitrie ale Manastirilor Chalendari si Zografu (ambele pictate in 1779) si in kiriakonul Schitului Sfantul Dimitrie apartinand de Manastirea Vatoped.
Numeroase alte exemple ale reprezentarii simplificate a martiriului Sfantului Dimitrie, din secolele XVIII-XIX, pot fi intalnite in multe alte monumente si icoane din afara Muntelui Athos. Putem aminti reprezentarile din Manastirea bulgara Rozen, din manastirile Petraki si Phaneromeni din Attica, din Biserica Sfantul Dimitrie din Veria, din Biserica Sfantul Gherman si Prespes etc.
Raspandirea popularitatii martiriului Sfantului Dimitrie ca tema picturala este indicata cu atat mai mult prin includerea acesteia in alte cicluri iconografice, precum icoana celor douasprezece mari praznice aflata in Manastirea Rila (sec. XVIII), unde inlocuieste una din scenele evanghelice. Exista de asemenea unele icoane in care moartea Sfantului Dimitrie este reprezentata in asociere cu scene ale martiriului altor sfinti - in special Sfantului Mare Mucenic Gheorghe -, nu de putine ori, cu imprumuturi de detalii iconografice.
Reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie a servit drept model pentru reprezentarea mortii sfantului rus, Boris. A fost de asmenea mai departe utilizata drept model pentru martiriul Sfantului Toma ( ucis tot cu sulita), in cadrul ciclului iconografic ce a fost creat in relatie cu martiriul Apostolilor.
Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie,mai sus am vorbit de reprezentarea mortii Sfantului
In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.
Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.
O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie.
Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut. In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.
Originea numelui Dimitrie
Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).
Marian Pios
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.